„Poate pică ceva” Documentele Securității din 1989 arată dezastrul aprovizionării din Epoca de Aur

Documente de arhivă date publicității de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) oferă o imagine sumbră asupra condițiilor de trai din ultimul an al regimului comunist. O notă secretă a Securității din mai 1989, referitoare la județul Bihor, confirmă că așa-numita „alimentație științifică” promovată de partid nu era altceva decât un eufemism pentru lipsa generalizată de hrană, energie și produse de primă necesitate.

În fața rafturilor goale, viața cotidiană a românilor din ultimul deceniu al epocii Ceaușescu se desfășura sub semnul cartelelor și al permanentei căutări de hrană. Cetățenii nu plecau de acasă fără celebra plasă PPC („poate pică ceva”), cumpărând orice găseau în magazinele „Alimentara”, deși de multe ori se întorceau cu mâinile goale. Realitatea sumbră a vremii era surprins fidel de umorul involuntar al situației: la întrebarea dacă există pâine, vânzătoarele răspundeau placid că „aici nu avem carne, alături nu au pâine”.

Radiografia penuriei din mai 1989: De la lapte de praf la salam din „tăieri din necesități”

Documentul informativ din 26 mai 1989 (A.C.N.S.A.S. D 1193, vol. 2), clasificat la acea vreme drept SECRET, detaliază un sistem alimentar aflat în colaps structural în județul Bihor:

• Lapte și lactate: Materia primă din județ se realiza în proporție de doar 38% față de plan. Produsele de bază precum smântâna, cașcavalul sau brânza de burduf lipseau aproape complet, iar livrările către creșe și grădinițe se făceau în funcție de stocurile primite, nu de numărul de copii.

• Preparate din carne: Până la 70% din materia primă provenea din „tăieri din necesități” (animale bolnave sau reformate), iar între 25% și 50% era carne cu valoare nutritivă redusă. Din cauza lipsei de pungi preambalate, unele legume au fost înlocuite cu oase, iar lipsa membranelor adecvate a făcut ca mezelurile să fie ambalate în bășici de cal sau oaie.

• Ulei și zahăr: Întreprinderea de Ulei Oradea funcționa la o fracțiune din capacitate, lăsând localități întregi fără aprovizionare, în timp ce Fabrica de Zahăr Oradea epuizase stocurile pentru piață, menținând doar rezerva de stat.

• Produse de bază și legume: Oulă acopereau doar 30% din necesarul populației, în timp ce legumele proaspete se stricau în depozite din cauza proastei gestionări. Conservele de carne, legume sau compoturile lipseau complet din rețeaua comercială.

Măsurile drastice de raționalizare și incapacitatea economiei planificate de a asigura un trai minim au generat, conform rapoartelor interne ale Securității, un val masiv de nemulțumiri și „stări de spirit negative” în rândul populației, cu doar câteva luni înainte de prăbușirea regimului din decembrie 1989.