Arhivele Securității confirmă implozia regimului Ceaușescu Peste 120.000 de români și etnici germani au căutat scăparea în RFG între 1987 și 1989

Documente inedite din fondurile Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) scot la iveală dimensiunea dramatică a fenomenului migraționist din ultimii trei ani ai dictaturii comuniste. Potrivit datelor extrase din arhivele fostei Securități (Fond MAPN, Cabinet Iulian Vlad), toamna anului 1989 surprindea o Românie socialistă aflată într-un adevărat exod tăcut către Republica Federală Germania (RFG).
Conform statisticilor oficiale, între 1987 și primele opt luni din 1989, regimul de la București a înregistrat 47.132 de cereri noi de plecare definitivă în Germania. Sub presiuni externe, autoritățile au aprobat 35.486 de plecări legale, însă la 1 septembrie 1989 exista un stoc uriaș de 88.939 de cereri blocate în birourile birocratice ale regimului, unele dosare trenând încă din 1975.

Muncitorii și tinerii au înfruntat granița pe fâșie sau prin Dunăre

Sătui de așteptare, mii de cetățeni au apelat la căi ilegale pentru a părăsi țara:

• Refuzul de întoarcere din călătorii: 5.536 de persoane nu s-au mai întors din excursii turistice în străinătate. Vârful a fost atins în 1988 (2.822 de cazuri), fapt ce a determinat regimul să sisteze aproape complet vizele turistice în 1989 (doar 368 de aprobări).
• Frontieriștii (trecere frauduloasă): 2.243 de persoane au trecut ilegal granița de vest și au ajuns cu succes în RFG. Peste 75% au fost bărbați, iar jumătate aveau vârste între 19 și 30 de ani.
• Arestări la frontieră: 484 de persoane au fost prinse de grăniceri în tentativa de trecere frauduloasă a graniței.

Sibiul a reprezentat epicentrul birocratic al emigrației, înregistrând cele mai multe dosare blocate (28.658) și aprobări (9.968). În schimb, județul Timiș a fost polul curajului, raportând cele mai multe fugi reușite pe fâșie (1.138) și rămâneri ilegale în străinătate (1.059). Capitala s-a clasat pe locul secund la refuzul de întoarcere din excursii (950 de persoane).

Paradoxurile dictaturii: Membrii PCR și exodul specialiștilor

Etnicii germani (sași și șvabi) au format nucleul mișcării migratorii, dominând cererile oficiale (76.138 în așteptare) și aprobările (28.466). Totuși, românii au recurs masiv la soluții radicale: reprezentând majoritatea celor prinși pe fâșie de grăniceri (213 din 484) și peste 34% din cei rămași din excursii.
Documentele CNSAS scot la iveală și câteva paradoxuri ale epocii:

• Peste 1.248 de membri ai Partidului Comunist Român (PCR) au folosit pașapoartele primite pe criterii de loialitate pentru a rămâne definitiv în Vest.
• A existat și un număr izolat de 10 persoane care s-au întors ilegal din RFG în România, neadaptându-se condițiilor din lagărele de imigranți.

Plecările au lăsat sechele adânci în economia și infrastructura socială a țării. Doar pe cale legală au părăsit România peste 11.455 de muncitori calificați de pe marile platforme industriale din Timișoara, Sibiu, Brașov și Arad, alături de 459 de profesori și 238 de cadre medicale superioare, adâncind criza din spitale și școli cu doar câteva luni înainte de prăbușirea regimului Ceaușescu.

Citește și: /stiri/cadre-securitate-constanta/radiografia-securitatii-la-finalul-regimului-comunist-cnsas-publica-cifrele-exacte-ale-aparatului-represiv-din-1988-952985.html