Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
20:48 17 01 2022 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

Lumea marinarilor Lordul s-a îmbarcat pe corabia veșniciei. In Memoriam Viceamiral Anghel Petru

ro

08 Nov, 2021 09:24 2859 Marime text
 
Fiul Elenei şi al lui Dumitru Anghel, Petru Anghel s-a născut pe 10 mai 1928 în municipiul Iași.
În perioada 1942 - 1943 a urmat cursurile Liceului Comercial, întrerupt ca urmare a evacuării la Prejmer – Brașov, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
În perioada 1943 - 1944 a urmat cursurile Școlii de Arte și Meserii, transformată ulterior în școală profesională.
La 23 august 1944 a absolvit Liceul particular, Secția Real.
Am fost numit comandant de grupă, cu misiunea de a apăra Fabrica de Postav «Lunca Câlnicului» și a bara drumul detașamentului german ce se retrăgea de la Întorsura Buzăului spre Kikieș, unde urma să facă joncțiunea cu trupele hortiste – avea să precizeze nonagenarul amiral.
În 1949 a fost ridicat un obelisc în fața fabricii, în semn de recunoștință pentru cei ce au luptat și au participat la capturarea a 17 generali, 141 cadre și soldați, 13 stații radio și 19 mașini cu muniție.”.
 
Cariera militară – o opțiune norocoasă
 
Între 1944 și 1948 a urmat cursurile Școlii de Ofițeri de Rezervă de Artilerie Antiaeriană, iar în perioada mai - octombrie 1948 Şcoala Militară de Ofiţeri de Marină.
În perioada 1948 - 1950 a urmat cursurile Academiei Militare Generale iar între 1950 și 1952 Cursul de pregătire a comandanților de divizioane.
A avut o ascensiune de-a dreptul uluitoare. În numai patru ani era deja ofițer cu grade superioare: locotenent la 23 august 1950, locotenent-major la 1 mai 1952, căpitan-locotenent la 23 august 1953 și căpitan de rangul 3 la 29 iulie 1954, la Excepţional!
În perioada 30 august 1952 - 1 octombrie 1956 a îndeplinit funcția de șef de stat major al Divizionului 319 Vedete Torpiloare din cadrul Bazei 258 Maritime.
„Am înființat această unitate și în mai puțin de un an se puteau realiza toate misiunile încredințate. Am întocmit documentele, instrucțiunile și regulamentele de folosire în luptă a acestei categorii de nave. Am fost avansat, la Excepțional, la gradul de căpitan de rangul 3, decorat cu Ordinul «Steaua Republicii» clasa a V-a și cu Medaliile «Meritul Militar» clasele a III-a și a II-a.”.
Între 1 octombrie 1956 și 7 iunie 1958, a îndeplinit funcția de ofiţer cu operaţiile pentru submarine, apărare antisubmarin şi apărare contra minelor în Secţia Operaţii-Cercetare la Comandamentul Forţelor Maritime Militare.
În această calitate “Am întocmit planul de dragaj al portului Constanța, am conceput și elaborat Planul de deschidere a pasei de intrare pe Canalul Sulina.”.

Ulterior a fost numit ofiţer cu operaţiile pentru nave de suprafaţă în Secţia Operaţii la Comandamentul Forțelor Maritime Militare (7 iunie - 31 octombrie 1958), respectiv ofiţer cu pregătirea tactică în Secţia Pregătire de Luptă la C.F.M.M. (31 octombrie 1958 - 29 septembrie 1959).

A continuat să activeze în aceeași structură de comandă ca ca ofiţer cu pregătirea de luptă în Forțele Maritime Militare în Secţia Marină a Direcţiei Operaţii a Marelui Stat Major (29 septembrie 1959 - 12 mai 1960), de unde a fost promovat ofiţer 3 cu pregătirea de luptă în Forțele Maritime Militare în Secţia Marină din Direcţia Operaţii a Marelui Stat Major (12 mai 1960 - 8 iulie 1961), ofiţer 3 cu pregătirea de luptă a Marinei Militare în Secţia Marină a Direcţiei Operaţii a Marelui Stat Major (8 iulie 1961 - 4 ianuarie 1963), ofiţer 1 cu operaţiile şi locţiitor al şefului Secţiei Marină din Direcţia Operaţii a Marelui Stat Major (4 ianuarie 1963 - 15 februarie 1966).

În anul 1956 a urmat Cursul academic superior de pe lângă Academia Militară din București.

După absolvirea Cursului post-academic de perfecționare (1955 - 1956), între 19 octombrie 1959 și 15 ianuarie 1966 a fost numit șef de Birou în Secția Marină a Marelui Stat Major și locțiitor al șefului secției.
Am reușit să evidențiez Secția iar Marina Militară a devenit o adevărată categorie de forțe armate.
În perioada 1961 - 1962, împreună cu desenatorul Stamatescu am realizat noi pavilioane pentru navele militare, am schimbat forma și semnificația mărcilor distinctive, prin adoptarea unor modele care corespundeau tradițiilor românești.
Începând cu vara anului 1962 propunerile pe care le-am înaintat au fost aprobate, ceea ce a dus la înlocuirea pavilioanelor de tip sovietic, inclusiv arborarea tricolorului.
Am realizat mai multe articole, publicate în revista «Arta Operativă».”.
La 23 august 1958 a fost înaintat în gradul de căpitan de rangul 2 iar la 23 august 1964 în cel de căpitan de rangul 1.
În perioada 15 ianuarie 1966 - 1 decembrie 1972 a îndeplinit funcția de şef de stat-major şi locţiitor al comandantului la Comandamentul Marinei Militare.
Principala misiune a fost cea de a asigura deplina independență a Marinei Militare Române față de Tratatul de la Varșovia, atât din punct de vedere conceptual cât și doctrinar, de pregătire a forțelor navale și conducerea acestora.
Pentru aceasta au trebuit modificate regulamentele, instrucțiunile de folosire în luptă a forțelor, cât și programele de pregătire a cadrelor militare, cu respectarea tradițiilor Armatei Române.
În mai puțin de doi ani de la preluarea funcției am raportat îndeplinirea misiunii, iar Marina Militară avea la dispoziție un nou Regulament al serviciului la bordul navelor, noi directive de pregătire de mobilizare, pregătire de luptă și programe de învățământ pentru școlile militare, atât pentru forțele maritime cât și pentru cele fluviale, terestre și aeriene.
Am întocmit Planul de dezvoltare și dotare a Marinei Militare, aprobat în 1967.
Am deschis relațiile cu unele țări membre NATO, prin organizarea de vizite ale unor nave străine în portul Constanța, respectiv ale unor nave românești în porturi străine.
Am supervizat conceptual și practic înființarea primei unități de scafandri de luptă și a unei secții pentru pregătirea delfinilor pentru misiuni umanitare și de cercetare.
Astfel a luat ființă primul Delfinariu, dotat cu exemplare de delfini din Marea Neagră, capturate de Marina Militară.
Am realizat lucrări științifice si de cercetare, ca «Pregătirea și ducerea acțiunilor de luptă pentru apărarea comunicațiilor maritime și fluviale și atacul comunicațiilor maritime ale inamicului», certificată cu nr. 128/25.09.1972.
În timpul evenimentelor din 1968 am condus operațiunile ce au dus la dejucarea tentativei Flotei Sovietice din Marea Neagră de a debarca în zona litorală, între Gura Portița și Midia, fapt remarcat și în notificarea oficială adresată autorităților române de către comandantul Flotei a 6-a a S.U.A.”.
Pentru toate aceste merite, la 23 august 1968 a fost înaintat în gradul de contraamiral.
În perioada 1 decembrie 1972 – 19 septembrie 1973 a fost comandant al Școlii de Ofițeri Activi de Marină.
Am pregătit instituția pentru a fi încadrată în rândul instituțiilor de învățământ superior, cu denumirea Institutul de Marină «Mircea cel Bătrân».”.
În perioada 15 septembrie 1973 – 29 octombrie 1981 a fost primul comandant al Liceului Militar de Marină “Alexandru Ioan Cuza”.
Am înființat Liceul, am selecționat personalul didactic, am coordonat lucrările de amenajare a localului propriu, finalizate după trei ani de eforturi susținute. Astfel, elevii marinari au avut la dispoziție 24 de clase de curs, 8 laboratoare, 6 ateliere, amfiteatru, sală de sport.
Am coordonat și supervizat programele școlare și de pregătire a elevilor participanți la competiții locale și naționale, cât și cele pentru admiterea în facultate, obținând anual procente de promovabilitate și reușită la admitere de peste 95%.
Începând cu anul 1977, cifra de școlarizare s-a ridicat la 1200 elevi.”.
În anul 1967 a urmat Cursul postacademic cu profil de marină (1976).
Între 20 octombrie 1981 și 8 iunie 1982 a fost comandant al crucişătorului uşor portelicopter „Muntenia” din cadrul Diviziei 42 Maritime iar între 8 iunie 1982 și 29 iulie 1988, comandant al Centrului de Instrucție al Marinei Militare din Mangalia.
În calitate de comandant de crucișător am avut misiunea de a ridica în șase luni gradul de realizare de la 25% (situația lucrărilor după patru ani) la minim 60%. Așa cum am raportat și ministrului Apărării Naționale – misiunea a fost îndeplinită.
La comanda Centrului de Instrucție al Marinei Militare am reorganizat întregul proces de învățământ, dar în special pentru comandanții de nave și de unități de luptă, am introdus examenul psihologic complex pentru militarii ce urmau să realizeze paza depozitelor Marinei Militare, am coordonat programul de dotare tehnică a celor 11 cabinete de specialitate și a celor 4 săli de pregătire tactică, am cuprins întregul personal didactic activități de cercetare științifică, elaborarea de noi instrucțiuni de folosire în luptă a armamentului, am elaborat «Instrucțiuni de folosire în lupta a crucișătorului».”.
În perioada 1 august 1988 – 8 ianuarie 1990 a fost numit adjunct ai miniștrilor Apărării Naționale și Transporturilor și Telecomunicațiilor pentru coordonarea lucrărilor la Canalul Dunăre-București.
Între 29 iulie 1988 și 3 ianuarie 1990 a fost desemnat şef proiect Secția Arme în Comisia superioară a M.Ap.N. pentru Regulamente.
Principalele misiuni erau de a asigura resursele materiale necesare și realizarea obiectivelor stabilite unităților militare.
Pentru a avea autoritatea echivalentă celorlalți adjuncți de ministru, am fost încadrat pe funcție cu grad de general-colonel.
Am creat un sistem propriu unităților militare pentru aprovizionare cu carburanți și piese de schimb, am introdus o investiție de 100 milioane lei (la cursul din 1989).
În perioada 17 - 19 decembrie 1989 am fost convocat de mai multe ori la ministrul Vasile Milea, care mi-a făcut precizări cu privire la măsurile de securitate ce se impun pentru protejarea unităților militare de pe șantier.
În acest fel, în perioada 21 decembrie 1989 – 8 ianuarie 1990 am asigurat conducerea operativă a transporturilor feroviare și funcționarea comunicațiilor.
Am interzis deschiderea Depozitului Gărzilor Patriotice și distribuirea de armament, cu sprijinul căpitanului Drăgănescu am anihilat un punct de foc de la balconul etajului 4 al Hotelului «Astoria», am anihilat un simulator de mitralieră de pe Hotel Nord, am coordonat neutralizarea punctelor de foc din jurul clădirii Ministerului Transporturilor și Telecomunicațiilor ș.a.m.d.”.
În perioada 9 ianuarie – 10 mai 1990 a îndeplinit funcția de comandant al Brigăzii 29 Vedete Mangalia, etapă în care „am restructurat organizatoric Brigada de Vedete, am refăcut sistemul de instrucție, am normalizat viața în unitate.”.

Este coautor al „Regulamentului serviciului la bord” (Editura Militară, Bucureşti, 1967) și al dispozițiunilor „Pregătirea şi ducerea acţiunilor de luptă pentru apărarea comunicaţiilor maritime şi fluviale şi atacul comunicaţiilor maritime ale inamicului” (Editura Militară, Bucureşti, 1972).
La 7 mai 1990 a fost trecut în retragere.
 
Camarad devotat și implicat
 
Din iulie 1990 a fost ales președinte al Organizației Județene Constanța “Contraamiral Horia Macellariu” a Asociației Naționale a Cadrelor Militare în Rezervă și în Retragere.
Am deținut funcția de președinte al Comitetului de Inițiativă pentru organizarea Ligii Ofițerilor în Rezervă și în Retragere, am realizat întocmirea documentelor necesare obținerii calității de personalitate juridică.
Am fost delegat să reprezint membrii Ligii în procesul de afiliere la Liga Națională a Ofițerilor și respectiv la prima Conferință Națională, în ianuarie 1991, unde s-a decis constituirea Uniunii Naționale a Cadrelor Militare în Rezervă și în Retragere, fiind printre primele cinci organizații teritoriale ce au contribuit la reluarea, dupa 42 de ani de întrerupere, a acestei tradiții a Armatei Române.
Am deținut funcția de vicepreședinte al Biroului Executiv Central al U.N.C.M.R.R. în perioada 1995 – 1999.
Am fost ales în patru mandate, timp în care Organizația și-a adus contribuția la realizarea unui nou Regulament al serviciului la bordul navelor (acțiune evidențiată prin Ordin al comandantului Marinei Militare), promovarea unor legi și alte acte normative în Parlamentul României, realizarea art. 11 din Legea 80/1995.
Consider că am reușit să consolidez unitatea Organizației, să particip la creșterea prestigiului pe plan local și național, la dezvoltarea sa în teritoriu, prin înființarea filialelor în garnizoanele Cernavodă, Mangalia, Medgidia și Mihail Kogălniceanu, devenind a doua organizație ca mărime și importanță din țară.
Am coordonat organizarea festivităților prilejuite de cea de-a 10-a aniversare a U.N.C.M.R.R., realizarea emisiunii de plicuri filatelice și a unui CD de prezentare.”.
În perioada 1993 - 2015 a fost fondator, prim-vicepreşedinte și reprezentant statutar al Fundaţiei pentru Realizarea Monumentului Marinarilor Români.
„În calitate de membru fondator și prim-vicepreședinte al Comitetului de Inițiativă, la 4 februarie 1994 am realizat documentația necesară legalizării Fundației pentru Realizarea Monumentului Marinarilor Români.
Particip activ la acțiunile de sensibilizare a opiniei publice, agenților economici și autorităților pentru strângerea de fonduri și materiale necesare punerii în operă a monumentului.”.
Din păcate, acest ambițios proiect a eșuat, o parte din fondurile strânse de Fundație prin subscripție publică și din sponsorizări fiind redirecționate pentru ambientarea și finalizarea Ansamblului monumental „Crucea Marinarilor”, realizat la inițiativa Ligii Navale Române și donat municipalității de Statul Major al Marinei Militare, la 1 decembrie 1999, în mandatul viceamiralului dr. Traian Atanasiu.

La 1 decembrie 1996 a fost avansat la gradul de viceamiral în rezervă iar prin D.P. nr. 781 din 13 august 2007, la 15 august 2007 a fost reconfirmat în gradul de viceamiral cu trei stele.

A fost membru al Consiliului director al Asociației „Clubul Amiralilor” și președinte de onoare al A.N.C.M.R.R. - filiala Constanța.
Pentru performanțele profesionale notabile și rezultatele remarcabile obținute, de-a lungul întregii sale cariere a fost distins cu Ordinul „Steaua Republicii Populare Române” clasa a V-a, Ordinul „Meritul Militar” clasele a III-a, a II-a şi I, Ordinul „Tudor Vladimirescu” clasa a V-a, Medalia „Virtutea Ostăşească” clasa a II-a, Medalia „Meritul Militar” clasele a II-a şi I, Medalia „A XX-a aniversare a Forţelor Armate”, Medalia „A XX-a aniversare a eliberării patriei”, Medalia „A 50-a aniversare a P.C.R.”, Medalia „25 de ani de la proclamarea Republicii”, Medalia „30 de ani de la eliberarea României de sub dominaţia fascistă”, Medalia „A XXX-a aniversare a Zilei Armatei R.S.R.”, Medalia comemorativă „A 40-a aniversare a R.S.R.” și Ordinul „Virtutea Maritimă” în rang de Ofiţer.

Sâmbătă, 6 noiembrie 2021, viceamiralul în retragere Petru Anghel, supranumit Lordul, s-a îmbarcat discret pe corabia celor drepți, fiind regretat deopotrivă de membrii familiei și ai „Clubului Amiralilor”, de foștii săi camarazi și subordonați, de miile de absolvenți ai Liceului Militar de Marină „Alexandru Ioan Cuza”, precum și de toți cei care l-au cunoscut, apreciat și prețuit pentru inteligența nativă, conduita ireproșabilă, ironia subtilă, noblețea sufletească și generozitatea care l-au caracterizat.
 
DUMNEZEU SĂ-L ODIHNEASCĂ ÎN PACE!
 
Bibliografie:
 
  1. Clubul Amiralilor. Anuar 2007-2008“, Coordonatori: Viceamiral (r) Constantin Iordache, contraamiral (r) George Petre, Editura Centrului Tehnic-Editorial al Armatei, București, 2008
  2. Anuarul Clubului Amiralilor 2010“, Coordonatori: Viceamiral (r) Constantin Iordache, contraamiral (r) George Petre, Editura Centrului Tehnic-Editorial al Armatei, București, 2011
  3. Marian Moșneagu, „Amiralii României. Dicționar enciclopedic”, Editura Ex Ponto, Constanța, 2017
 
Sursa foto: Colecția Marian Moșneagu
 
Despre Marian Moşneagu
Comandorul (r) dr. Marian Moşneagu s-a născut la 29 iunie 1961, în comuna suceveană Boroaia, „în pridvorul Bucovinei”, însă în 1976 destinul i-a călăuzit pașii spre Liceul Militar de Marină „Alexandru Ioan Cuza” din Constanţa. A urmat apoi cursurile Institutului „Mircea cel Bătrân” (1980-1984) şi ale Facultăţii de Litere, Istorie, Drept şi Teologie, specializarea Istorie, din cadrul Universităţii „Ovidius” Constanţa (1995-1998), unde a finalizat și studiile aprofundate (1999). Ulterior, a devenit doctor în Istorie, la Universitatea din Craiova (2004). La numai 40 de ani a devenit cel mai tânăr director al Muzeului Marinei Române (2001-2006) şi primul ofițer de marină şef al Serviciului Istoric al Armatei (2007-2016).
Este autor al lucrărilor „Ziua Marinei la români” (2002), „Cultul apelor la români” (2004), „Politica navală postbelică a României (1944-1958)” (ediţia I 2005, ediţia a II-a 2006), „Odiseea navei-şcoală «Constanţa»” (2004), „Regele şi Regina Mării Negre. File din istoricul distrugătoarelor & fregatelor «Regele Ferdinand» şi «Regina Maria»” (2006), „O istorie tragică a Marinei Comerciale Române” (2006), „Dicţionarul marinarilor români” (2008), „Eroii Marinei Române” (2009), „Elita Marinei Regale Române în rezistenţa anticomunistă” (2010), „Presa Marinei Române. Dicţionar bibliografic” (2011), „Crucişătorul «Elisabeta» în campanie” (2012), „Serviciul Istoric al Armatei în slujba culturii naţionale” (2013), „Fregata-amiral «Mărăşeşti»” (2014), „Uniformele Forţelor Navale Române” (2016), „Şefii Statului Major al Forţelor Navale. Enciclopedie” (2016), „Amiralii României. Dicționar enciclopedic” (2017), „Cavalerii Mării Negre. Ofițeri de marină distinși cu Ordinul Militar «Mihai Viteazul»” (2019), „Armata Română pe frontul Canalului Dunăre-Marea Neagră” (2020) și „Legendele «Albatrosului»” (2021) și coautor al altor 30 de albume, ghiduri, dicționare, enciclopedii, monografii și culegeri de documente. Este membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România (1992) și al Comisiei Române de Istorie Militară (1999) și redactor-șef al revistelor „Cap Compas”, „Magazin Nautic” și „Misiunea”.
 
 
 
 

Ti-a placut articolul?

Comentarii