Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
17:47 18 09 2020 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

Zeii orașului Tomis (III) - Iupiter Optimus Maximus și așezările din teritoriul urbei

ro

08 Aug, 2020 00:00 2095 Marime text
Cele mai multe dintre inscripțiile Tomisului de epocă romană, făcute unei anume divinități, sunt cele în cinstea lui Iupiter (Jupiter) Optimus Maximus, abreviat în textul epigrafic I.O.M. Este vorba despre marele stăpânitor al lumii, zeu al cerului și al tunetului, părinte și conducător al Zeilor din Olimp și care, în mitologia greacă, era venerat sub numele de Zeus.
 
Dedicațiile și invocațiile de pe monumentele descoperite pe monumentele de la Tomis și din împrejurimi ne oferă detalii extrem de interesante despre comunitățile zonei. Textele ne dezvăluie, adesea, pe lângă nume, funcții sau meserii, și date legate de așezările satelit din regiunea administrativă a Tomisului, și chiar compnența etnică a acestora. Sunt informații foarte importante, cu ajutorul cărora reconstituim povestea zonei, în special pe cea din secolele II-III d.H. În acea perioadă, Tomisul făcea parte din Scytia Minor, regiune care, la rândul ei, era prinsă administrativ în provincia Moesia Inferior (ce îngloba și vestul litoral și nordul Bulgariei de astăzi). În aceste două secole sus-menționate, Tomisul este deja municipium, se dezvoltă continuu, devine metropolă, pentru ca într-un final, în timpul reformei administrative a lui Dioclețian (284-305), la sfârșitul sec.III d.H (cca.293-297) să devină capitală de provincie.
 
Ne întoarcem la dedicațiile făcute în cinstea lui Iupiter Optimus Maximus și la informațiile pe care aceste inscripții ni le oferă.
Un prim text epigrafic (n.a. tradus în ISM II) sună astfel: "Lui Iuppiter cel prea bun și prea mare (n.a. "Optimus Maximus") și Iunonei Regina au pus acest monument cetățenii romani și laii, locuind împreună cu ei în satul Turris Muca... pentru sănătatea împăraților... prin mai marii satului, Caius Ianuarius și Herculanus, sub consulatul lui..."
 
După cum se poate observa, textul nu este complet, a suferit unele distrugeri în timp și unele cuvinte s-au șters. Chiar și așa, el este în măsură să ne ofere o sumedenie de informații. Aflăm numele localității Turris Muca, sat (vicus) aflat chiar pe locul cartierului constănțean de astăzi Anadolchioi (Coiciu). Inscripția ne oferă și numele celor doi primari ai așezării (n.a. semn că era o așezare mare și importantă, cu câte un primar ales din fiecare grup etnic), precum și faptul că aici locuiau cetățeni romani (coloniști și veterani), dar și lai, membri ai unui trib tracic relocat de romani de pe teritoriul Bulgariei de astăzi, în Dobrogea (n.a. la fel s-a întâmplat cu neamul tracic al bessilor).
 
Iunona Regina este numele dat pentru Iuno (Hera la greci), regină a a oamenilor și a zeilor, soție a lui Iupiter (Zeus) și zeiță protectoare a căminului, a căsătoriei. Ca și soțul ei Iupiter, este o divinitate supremă protectoare a Romei (zeitate capitolină).
 
O altă inscripție prețioasă, descoperită  pe un altar de calcar, sună astfel: "Lui Iuppiter cel prea bun și prea mare, pentru sănătatea împăratului Marcus Aurelius Antoninus, a făgăduit pentru satul Narcissianis, din partea căpeteniei Pontianus Valens, și a pus altar, din averea sa și l-a dăruit în satul Narcissianus".
 
Acest "vicus al lui Narcissus" se afla, foarte probabil, în zona satului de azi Poiana, de lângă orașul Ovidiu, și în sec.II d.H făcea parte din teritoriul administrativ al Tomisului. Din text aflăm că dedicantul se numește Pontianus Valens și că este căpetenie. Monumentul a fost ridicat în vremea lui Marcus Aurelius, împărat care a domnit între anii 161 și 180 d.H.
 
Un alt text epigrafic, dedicat lui Iupiter, face referire la o altă localitate din teritoriul tomitan:
"Lui Iuppiter cel prea bun și prea mare, ofrandă pentru sănătatea împăratului Lucius Septimius Severus, a pus altarul, pe cheltuiala sa, Aelius Aelianus, magistratul satului Clementianensis, fiind consuli Tertullus și Clemens...".
Vicus Clementianensis a fost identificat pe teritoriul actualului Mihail Kogălniceanu, județul Constanța. Piesa datează din vremea împăratului Septimius Severus, care a domnit între anii 193 și 211 d.H. De asemenea, știm că primarul se numea Aelius Aelianus.
 
Într-o altă inscripție din aceeași perioadă și a cărei proveniență nu este cunoscută, dedicația către Iupiter Optimus Maximus este făcută pentru sănătatea Iuliei Domna, împărăteasă și soție a mai sus-numitului Septimius Severus.
 
În anul 1865, la Constanța a fost descoperit un alt monument, o lespede de calcar pe care erau scrise cuvintele: "Lui Iuppiter cel prea bun și prea mare, Eroului, Q. Trebellus Maximus, fiul lui Quintus, din tribul Fabia, originar din Roma, fost trecensarius, centurion al Legiunii a V-a Macedonica, primus hastatus posterior, centurion al cohortei a IV pretoriene, s-a achitat de juruință".
 
Din acest text aflăm că latinul Quintus Trebellus Maximus este un veteran, un fost mare ofițer al Legiunii a V-a Macedonica. După cum se știe, această glorioasă unitate militară romană și-a avut cartierul general, între anii 106-167 d.H, la Troesmis (azi Iglița-Turcoaia, județul Tulcea. În 167, unitatea a plecat în vest să lupte contra marcomanilor, apoi a fost cantonată în Dacia, la Potaissa (Turda), până la Retragerea Aureliană (271-275), când este retrasă la sud de Dunăre, la Oescus (azi Ghighen, Bulgaria).
 
Trebellus a fost un trecenarius, un ofițer ce avea în comandă 300 de speculatores, agenți secreți (sursă - Doruțiu- Boilă). A fost și primus hastatus posterior, ce însemna comandant al centuriei a doua de hastati, lăncieri (hasta-lance).
Dedicația lui Trebellus este făcută către Iuppiter, dar și către un anume Erou. Unii istorici cred că ar fi vorba despre Eroul Vânător, Cavalerul Trac, divinitate autohtonă foarte populară. Alții consideră că este vorba tot de o divinitate a panteonului greco-roman, și anume, de Hercules/Herakles.
 
Acestea sunt doar câteva dintre inscripțiile tomitane în care apare Marele Zeu Iupiter. Exemplele date sunt însă deajuns pentru a recrea parțail crâmpeie din povestea Tomisului din secolele II - III d.H. 
 
(Va urma) 
 
Bibliografie
 
- "Inscripțiile din Scythia Minor, grecești și latine (ISM II) - Tomis și teritoriul său"; Culese, traduse, însoțite de comentarii de Iorgu Stoian, Indici de Alexandru Suceveanu, Editura Academiei RSR 1987.
 
- Iorgu Stoian - "Tomitana - Contribuții epigrafice la istoria cetății Tomis", Editura Academiei RPR, 1962
 
- Livia Buzoianu, Maria Bărbulescu - "Tomis - Comentariu istoric și arheologic", MINA Constanța, Editura Ex-Ponto 2012
 
- "Revista Pontica" (informații din numerele editate în perioada 1969 - 2018) 
 
Sursă foto
 
Inscripțiile din Scythia Minor, grecești și latine (ISM II) - Tomis și teritoriul său - 
1.Dedicația lui Quintus Trebellus Maximus, centurion al Legiunii V Macedonica
2. Inscripția descoperită în cartierul Anadolchioi (Coiciu), fostă așezare antică Turris Muca
 
Despre Cristian Cealera
 
Născut la data de 16 iulie 1974, în Techirghiol, Cristian Cealera a urmat cursurile Școlilor Gen.12 şi 25 şi a absolvit Liceul „Decebal“, din Constanta, promoţia 1992. A urmat cursurile Facultăţii de Drept „Nicolae Titulescu“ din Bucuresti şi este licenţiat în Criminalistică. După absolvirea facultăţii, a urmat stagiul militar, apoi a activat trei ani ca jurist la o societate comercială din Mangalia. În anul 2001 a intrat în presă şi timp de 15 ani a lucrat la diverse ziare, inclusiv la ZIUA de Constanţa, acoperind diverse domenii - de la Eveniment, la Social, Cultură şi Sport. A fost angajat la două televiziuni, iar la una dintre acestea, în calitate de producător şi scenarist, a realizat 19 filme documentare despre siturile arheologice din Dobrogea. Continuă şi astăzi realizarea de filme documentare şi publică materiale de promovare a istoriei şi culturii dobrogene.
Are un master în Antropologie şi Istorie Europeană, absolvit la Universitatea „Ovidius“ din Constanţa, Facultatea de Istorie. În prezent, este doctorand al Facultăţii de Istorie din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza“, din Iaşi. Este autorul seriei de trei volume „Poveştile Mării Negre“ şi al romanului istoric „La marginea Imperiului - Origini“, cărţi publicate în perioada 2014-2018.  

Citește și:
 


Galerie foto:


Comentarii








Cele mai recente postari