Istoria Dobrogei - Teofilact (sec. XI) - „Către episcopul Vidinului”, „Martiriul Sfinților 15 martiri”, „Scrisoare către împăratul kyrAlexios Comnenul”

Teofilact s-a născut la o dată necunoscutăîn insula Eubeea (Grecia) și a locuitapoi la Constantinopol, unde a slujit ca diacon al marii biserici Sfânta Sofia (sec. VI). Împăratul Mihail VII Ducas (1071-1078) 1-a remarcat și l-a desemnat ca educator al fiului său, Constantin. În jurulanului 1090, a fost numit în demnitatea ecleziastică de arhiepiscop al Bulgariei, cu reședința la Ohrida (Macedonia de Nord).Aici s-a simțit ca într-un exil și a încercat, fără succes, să se întoarcă în capitala imperiului, din cauza unor conflicte personale. Teofilact a avut o vastă activitate literarăși teologică, a rostit discursuri în calitatea sa oficială și a redactat numeroase scrisori, valoroasedocumentar, adresate personalităților epocii, cu care avea relații de prietenie. (Al. Elian& N. Ș. Tanașoca)
 

[Scrisoare] către episcopul Vidinului
Cumanii obișnuiesc să atace Vidinul și împrejurimile lui
„Ai parte de practori[funcționari fiscali – nota editorilor români] aspri? Dar nu mai aspri [cred – n. e. r.] decât cei din părțile acestea, care iau în robie un copil din cinci, ca și cum ar lua dajdia de o cincime sau de o zecime din vite. Ai parte de cumani care năvălesc din afară? Și ce sunt ei față de ohridenii care ne vin din Oraș[Constantinopol – n. e. r.]? Aceștia, socotind faptul de a se fi dus în capitală drept platoșă a faimei lor și ca pe o cunună, jefuiesc tot,„de nu mai e nici izbăvit, nici izbăvitor”[Vechiul Testament: Psalmii, 49, 22 – n. e. r.]. Căci cine se va împotrivi celor din Constantinopol? Ai [de a face cu – n. e. r.]castrieni răi? Dar aceștia sunt ca niște copii față de castrienii noștri bulgari și încă- nu cumva să fac de rușine măreția ticăloșiei din castrul nostru – cine sunt „ticăloșii” tăi față de bădăranii noștri de mocreniti?”
Editorii români notează căcastrenses erau grănicerii din fortărețele din limes-ul dunărean, în timpul domniei lui Iustinian I cel Mare (527-567), ctitorul Sfintei Sofii.
 
MARTIRIUL SFINȚILOR SLĂVIȚI 15 MARTIRI CARE AU FOST MARTIRIZAȚI ÎN TIBERIOPOLIS NUMIT ÎN LIMBA BULGARĂ STRUMIȚA, ÎN VREMEA DOMNIEI LIPSITULUI DE EVLAVIE IULIAN APOSTATUL [361-363], SCRIS DE TEOFILACT, PREASFÂNTUL ARHIEPISCOP AL ÎNTREGII BULGARII
Statornicirea bulgarilor în Balcani, rezistența lor la încercările localnicilor creștini de a-i converti.
28. După ce s-a îndepărtat acest neam [avari – n. e. r.], a năvălit un altul, preanelegiuit și crud, așa numiții bulgari [679-680 – n. e. r.] care, venind din părțile Sciției, au trecut fluviul numit Istru și erau ca un bici cumplit aruncat de Dumnezeu asupra ținuturilor din Apus [Peninsula Balcanică – n. e. r.]. Aceia nici nu știau de numele lui Hristos, fiind slujitori smintelii scitice: [se închinau– n. e. r.] soarelui, lunii și celorlalte stele. Erau unii care aduceau jertfe pânăși cîinilor,întru atât li s-a întunecat inima lor nesăbuită, încât au ajuns să slăvească făptura, nesocotind pe Ziditor. După ce și-au supus întreaga țară a Iliriei [litoralul balcanic al Mării Adriatice], vechea Macedonie până la Tesalonic și ținuturile Traciei vechi, pe cele din preajma orașelor Beroe[Stara Zagora/Bulgaria – n. e. r.]și Filipopole[Plovdiv/Bulgaria – n. e. r.]și pe cele mai dinlăuntru, au stăpânit țările ca niște locuitori statornici. Iar pe localnicii fiecăreia i-au schimbat, pe cei din cele două orașe în părțile dinlăuntru, iar pe cei de aici strămutându-i într-însele, purtându-se desigur față de toți ca față de niște robi, ei, robii a toată nesocotința și răzvrătiții împotriva stăpânului celui adevărat. Dar creștinii supuși lor, păstrându-și preacurata credință strămoșească, făceau să se strecoare în toate convorbirile pe care le aveau cu ei învățătura lui Hristos și le descopereau, pe cât le sta în putere, lumina Evangheliei. Aceia însă„și-au închis ochii ca să nu vadăși cu urechile lor în silă ascultau”[Noul Testament, Matei, 13, 15 – n. e. r.], după spusa profetului care zice: „Privind se uită, dar nu văd și ascultând vor auzi și nu vor înțelege. Căci inima lor s-a învârtoșat; ca să nu vadă cu ochii și să nu audă cu urechile și să nu se întoarcă să-i tămăduiesc”[Noul Testament, Marcu, 4 – n. e. r.]. De aceea, cum nici n-au cunoscut, nici n-au priceput, umblau în întuneric.
 

 
CUVÂNTARE CĂTRE ÎMPĂRATUL KYR ALEXIE COMNENUL [1081-1118]
cca 1092. Alexie Comnenul i-a supus pe pecenegi. Descrierea acestora
3. Scitul[pecenegul – n. e. r.] nu a trecut cu vederea înaintarea acestora [soldații lui Alexie Comnenul – n. e. r.], ci, judecând mai sănătos decât e obiceiul barbarilorși lăsându-se biruit de un gând mai bun, pășea pe o cale cu mult mai priincioasă decât aceea a năvălirilor de mai înainte, într-un chip mai frumos, iar dreapta nu și-o ridica înarmată cu sabie, ci o întindea spre înțelegere și a găsit că e mai bine să-i aducăînchinare împăratului neînarmat, pe care de-ar fi fost înarmat nu-1 putea înfrunta și să aibă drept stăpân pașnic pe acela pe care socotea că nu-1 poate birui dacă-i sta împotrivă. Dar cine oare nu știe că sciții nu stau locului, că avântul lor e ca și al fulgerului ? Că se avântă greoi și iute totodată, [greoi – n. e. r.] din pricina mulțimii celor prădate, [iute – n. e. r.] prin ușurința lor la fugă? Căci atunci când năvălesc ajung înaintea zvonului [sosirii lor – n. e. r.], iar celor care-i urmăresc nu le dau putința nici să audă despre ei. Dar mai mult, cotropesc țara străină, iar țara a lor n-au. Și chiar de-ar fi cineva mai îndrăzneț decât Darius al lui Histaspeîncât să lege un mal al Istrului de celălalt și să-i caute pe sciți, atunci acela n-ar face decât să urmărească ca un smintit ceea ce nu poate fi atins. Ei se vor încinge cu stânci și se vor înfunda in vizuini. Iar el nu va face mai mult decât sa dea ocol munților și pădurilor, singurele care sunt mai sălbatice decât firea celor urmăriți și va fi privitor numai al acelei mari pustii scitice, pe care nici proverbul nu o ignoră. Iar dacă va forța firea lucrurilor, el va pieri fără să fie compătimit pentru nenoroc mai mult decât urât pentru cutezanță. Iar sciții se vor dovedi a fi odrasle ale stâncilor și ale stejarilor și vor face [multe – n. e. r.], dar nu vor păți nimic, așa încât, după mine (chiar dacă nu trebuie să ne încredem întotdeauna în legende), și acel vestit Gyges, care lovea fără să fie văzut și el însuși nu era lovit, era scit. Pentru aceștia viața liniștită e o nenorocire, iar tihna, boală li se pare că pășesc pe culmile fericirii fie când au prilej binevenit de război, fie când își bat joc de tratate. Și pentru ei acela e un războinic mai bun care se arată mai barbar și mai lipsit de cuvânt aducând jertfe cu smintita-i minteși slujind nebuniei. Iar lucrul cel mai rău e că mulțimea lor întrece numărul albinelor primăverii și nimeni n-a întrecut vreodată nenumărata lor [gloată – n. e. r.]. Dar totuși, în loc de nenumărate războaie, a fost destul pentru ei, oricât de grozavi ar fi în atac, oricât de numeroși, frica de tine i-a convins să-și potolească caii și să-;i înfigă[în pământ – n. e. r.] lancea și să-și desfacă mânerele scutului.
Editorii români notează că expresia „pustie scitică” era folosită descriitoriigreco-romaniși bizantini pentru a desemna un teritoriu devastat de o invazie barbară și că Gyges era un păstor mitologic, care, găsind un inel fermecat care-l făcea invizibil, s-a folosit de bijuterie pentru a-1 ucide pe regele Lidiei și a-l înlocui pe tron.
 
Bibliografie
Migne, Patrologia Graeca, vol. 126.
Alexandru Elian& Nicolae Șerban Tanașoca (redactori responsabili) / ACADEMIA DE ȘTIINȚE SOCIALE ȘI POLITICE - INSTITUTUL DE ISTORIE „NICOLAE IORGA” – INSTITUTUL DE STUDII SUD-EST EUROPENE, Izvoarele istoriei României, vol. III. Scriitori bizantini. Sec. XI-XIV,  Ed. Academiei R. S. R., București, 1975 (II. Teofilact alOhridei)
 
 
Sursa foto: ZIUA de Constanța - Exponate Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța


Despre Marius Teja

Marius Virgil Teja s-a născut în judeţulConstanţa, în anul 1969. A absolvit Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureştişi are un master în RelaţiiInternaţionale, absolvit la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti. A fost profesor de Istorie şi Cultură Civică, muzeograf, voluntar afterschool, iar din 2020 editează blogul „Națiunea Armână“.
 

Citește și: