Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
10:30 09 12 2021 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

#DobrogeaDigitală Viața unei armence de poveste

ro

26 Nov, 2021 00:00 1159 Marime text
  • Azaduhi Hacerian Tavitian a împlinit, în aceste zile, 15 ani de la trecerea în neființă
 
Povestea de excepție a frumoasei armence în care Simion Tavitian a văzut-o, de la început, pe aleasa inimii sale, este relatată în volumul II al seriei regretatului publicist, „Armeni din România”. 

Azaduhi Hacerian s-a născut chiar pe vaporul care ducea spre România câteva zeci de supravieţuitori armeni ai genocidului din 1915, soldat cu peste 1.500.000 oameni masacraţi de ienicerii Imperiului Otoman.



Era al patrulea copil din cei cinci ai familiei Agop şi Nairi Hacerian, venind pe lume în primăvara anului 1922, pe o mare dezlănțuită și înfricoșătoare. Părinţii săi, beneficiind de prezenţa, la bordul vaporului, a unui preot armean, au decis s-o boteze Azaduhi (Libertate), sperând ca Dumnezeu să-i ajute să ajungă teferi la mal.

Speranța lor s-a împlinit și nefericiții refugiaţi au acostat, în cele din urmă, în portul Constanţa.

Iată cum a început epopeea unei femei care a fost un model de forță, delicatețe și implicare pentru familia și comunitatea ei, o adevărată icoană pentru unica sa fiică, Anaid Tavitian.
 
„Era o familie numeroasă, cel mai vârstnic copil avea doar 7 ani neîmpliniţi. A trebuit să facă faţă greutăţilor unei noi vieţi pe meleagurile ospitaliere, dar ostile, datorită necunoaşterii limbii şi lipsei a mijloacelor materiale. Tatăl, intelectual, absolvent al Colegiului francez din Adana (Cezareea), descendent dintr-o familie nobilă şi foarte înstărită, a trebuit să presteze diferite munci la negustori armeni pentru a-şi întreţine familia. Azaduhi urmează Şcoala elementară din Constanţa. Deşi dotată cu reale aptitudini pentru carte, este nevoită - îi moare tatăl la vârsta de 10 ani - să renunţe de a urma cursurile superioare de învăţământ. Din anii de şcoală a fost componentă activă a corului Bisericii Arrnene.

Se angajează la un atelier de croitorie pentru a putea contribui la întreţinerea familiei. În 1943, cei doi fraţi sunt arestaţi pentru acţiunile de sabotaj împotriva maşinii de război naziste. De menţionat că una din surorile ei, Enova, s-a căsătorit în 1936 cu un armean din Venezuela şi s-a stabilit la Caracas, a doua, Orjen, era măritată cu tipograful Misac, care lucra la ziarul "Nor Arşaluis", care apărea la Bucureşti. Întreaga greutate a familiei cădea pe umerii tinerei ce abia împlinise vârsta de 20 de ani, ea însăşi arestată de mai multe ori de Siguranţă şi supusă ameninţărilor şi agresiunilor fizice. Acuzaţiile aduse celor doi fraţi, unul de 15 ani, celălalt de 27 de ani, erau grave. Azaduhi se luptă din răsputeri, alături de familiile altor arestaţi, pentru eliberarea lor.

Cu eforturi şi sacrificii materiale ajunge la doi mari avocaţi ai vremii: Petre Pandrea, filozof şi publicist, şi Aur Zaharescu, ambii din Bucureşti. Primul, văzând în faţa lui o adolescentă, i-a spus: "Cum ai să justifici în faţa Siguranţei că ai avut atâţia bani ca să poţi angaja un avocat ca mine. Ştii că onorariul meu este foarte mare". La care Azadubi a răspuns: ,,Domnule Pandrea, v-am cunoscut pe plajă la Mamaia şi aflând că sunteţi avocat, v-am relatat situaţia fraţilor mei şi dumneavoastră aţi acceptat să-i apăraţi cu un onorariu mai mic". "Bravo, duducă - a replicat Pandrea - aşa să spui". Previziunile lui Pandrea s-au adeverit la apariţia lui la procesul care a avut loc la Curtea Marţială.

După nenumărate şedinţe~ verdictul Curţii a fost pentru fratele mai mare pedeapsa capitală, iar pentru cel minor 15 ani de muncă silnică. Lovitura a fost năprasnică. Cum să-i explici bătrânei mame grav bolnave că unul din fiii ei nu se va întoarce niciodată acasă. Credinţa în Dumnezeu, bunătatea a fost răsplătită. La 23 august 1944, lotul de condamnaţi a fost eliberat. Azaduhi Hacerian continuă să muncească pentru a îngriji pe cei doi fraţi, grav bolnavi, subnutriţi, arătând ca două fantome. Odată cu înfiinţarea "Frontului Armeniei" transformat în "Comitetul Democrat Armean" (organizaţia cu caracter cultural) Azaduhi se numără printre cele mai active membre. Face parte din colectivul de dansuri populare, din corul condus de maestrul Manuelian, din echipa de teatru. Spectacolele oferite se bucurau de aprecierea publicului. Printre componentele active ale echipei de dansuri s-au numărat Siran Mahachian, Araxi Asarian, Mari Boiagian, Miralda Săvagian şi Iuhaper Pilosian.

Din 1952 este aleasă în conducerea organizaţiei de femei. Aici depune mult suflet şi pasiune pentru ajutorarea femeilor nevoiaşe, lipsite de sprijin material, ajutându-le să fie încadrate în muncă. Pentru sufletul ei generos, pentru calităţile ei de om căruia i-au fost străine ura, invidia, parvenirea, până la ultimele clipe de viaţă a ajutat pe cei aflaţi în suferinţă, pe copiii orfani care veneau la "mamaia" după un ajutor material şi pe care îi îndemna să înveţe şi să fie cinstiţi în viaţă.

Din 1955, odată cu venirea pe lume a unicului ei copil a abandonat munca şi s-a consacrat creşterii şi educaţiei acestuia. Fiica reprezenta totul: bucuria, fericirea şi, în final, ţelul vieţii ei. Pentru modesta ei contribuţie în mişcarea antifascistă din ţara noastră a fost răsplătită cu unica distincţie "Medalia lupta împotriva fascismului". Nu a beneficiat de avantaje morale sau materiale. A avut o pensie modestă, ca urmare a pensionării pe caz de boală. A fost o mare iubitoare de carte ştiinţifică şi de beletristică. Până la sfârşitul vieţii nu a renunţat la citit. Pe masa ei nu au lipsit cărţile preferate. A iubit nespus de mult pe singurele rude care au mai rămas în viaţă: Verjin, Arşag, Varvara, precum şi pe copiii acestora, Sergiu, Angelica, Edi, Luiza şi pe drăgălaşul Dicranic

A trecut în veşnicie în seara zilei de 21 noiembrie 2006, în ziua Intrării Maicii Domnului în Biserică. A plecat aşa cum a trăit, drept şi frumos.

Revista Magazin de filatelie, cartofilie şi numismatică, într-o notă intitulată «O dispariţie dureroasă» se menţiona: «a fost o femeie erudită şi delicată Azaduhi Tavitian, Dumnezeu să o aibă în pază!»”

#citește mai departe în „Armeni din România” 
#„Armeni din România”
#Autor Simion Tavitian
 
Dacă în urmă cu 123 ani pionierul culturii românești în Dobrogea, Petru Vulcan, inaugura prima bibliotecă publică la Constanța, pe 23 noiembrie 2017, printr-o onorantă coincidență, cotidianul ZIUA de Constanța, conștient de rolul său pe tărâmul cultural dobrogean, a inaugurat prima BIBLIOTECĂ DIGITALĂ - Fondul Documentar „Dobrogea de ieri și de azi“.
 
 
DREPTURI DE AUTOR
 
a) Toate informațiile publicate pe site de către ZIUA de Constanța (incluzând, dar fără a se limita la, articole, informații, fotografii, fișiere audio, bannere publicitare) sunt protejate de dispozițiile legale incidente: Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice și Legea nr. 129/1992 privind protecția desenelor și modelelor), titulari ai drepturilor protejate de lege fiind ZIUA de Constanța sau, după caz, furnizorii săi de informații.
 
b) Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, decompilarea, distribuirea, publicarea, afișarea, modificarea, crearea de componente sau produse sau servicii complete derivate, precum și orice modalitate de exploatare a conținutului site-ului, cu excepția afișării pe ecranul unui computer personal și imprimarea sau descărcarea, în scop personal și necomercial în lipsa unui acord scris din partea ZIUA de Constanța.
 
Sursa foto: Ilustrație din Armeni din România” vol. II

Citește și:   DobrogeaDigitală: Povestea lui Hapet Kasparian - un armean tomitan cu destin necruțător 
Comentarii