Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
07:58 28 05 2020 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

#DobrogeaDigitală - „Uraganul istoriei. Bombe și boemă. Pagini de jurnal intim (1941-1945)”, de Pericle Martinescu E rău în lume, dar la noi e bine!

ro

10 Apr, 2020 00:00 2972 Marime text

Volumul „Uraganul istoriei. Bombe și boemă. Pagini de jurnal intim (1941-1945)”  este un document obiectiv privind istoria trăită de Pericle Martinescu, în anii celui de-al doilea război mondial, dar și un prilej de consemnare, în impresionante pagini de jurnal literar, a unor sentimente și trăiri personale.
Textul redat mai jos a fost scris în aprilie 1941, în ziua de Sfântul Gheorghe, de onomastica mamei sale, ocazie cu care autorul face o trecere în revistă a vieții chinuite de femeie prototip al mamelor și bunicilor noastre, „osândite la o trudă de salahor”, care nu au știut decât să sufere și să se jertfească, neavând nici o bucurie, decât poate cea a copiilor sosiți în vizită, tot mai rar, în casa părintească.
 


„Ziua onomastică a mamei. Au venit și cei de la Constanța, așa că s-a simțit foarte bine bătrâna, în casa plină de fii, nurori și nepoţi. M-am uitat în ochii ei: străluceau de bucurie. Are dreptul să se bucure şi ea, la cei 65 de ani, după ce o viaţă întreagă a plâns şi s-a chinuit. Mama! Nu cred că am văzut fiintă care să fi suferit mai mult ca ea. Doi flăcăi pierduţi în război, ani şi ani de zile purtând zăbranic şi jelind fără încetare, o gospodărie distrusă complet în războiul trecut şi refăcută printr-o muncă istovitoare de zi şi noapte, fără să aibă niciodată răgazul de a se odihni, de a se duce «în sat», n-avea timp să se ducă nici măcar la biserică (se închina, duminica, în fugă, la vreo icoană din casă), mama este exemplul femeii osândite la o trudă de salahor, devotată casei, copiilor, curţii, pentru care nu-şi precupeţea nici un pic de energie. Toată ziua robotea şi făcea mâncare pentru noi, pentru cioban, pentru argaţi, mămăligă pentru câini, mălai pentru păsări - şi ea se aşeza totdeauna la masă ultima, după ce toţi ceilalţi se ridicau, înfuleca în grabă ceva şi se apuca iarăşi de treabă. A fost mereu singură în casă, n-a avut nici un ajutor, a visat o noră, acum o are, dar aceasta se ocupă de copiii ei. Greul casei a rămas tot pe biata mama. Se vaită că o dor oasele, dar trupul ei pietros nu cedează. Și nici inima n-o lasă să stea liniştită. A fost desigur bolnavă de multe ori, dar niciodată n-am văzut-o la pat. N-avea răbdarea să lase pe mâna altora ceea ce ştia că e datoria ei să facă. Cinstită, modestă, pioasă, a fost veşnic nemângâiată că «a trăit în întuneric», adică nu ştia carte şi nu putea să descifreze cu ochii ei tainele mari pe care le ascundeau slovele alfabetului. Poate singura sa bucurie a fost să-şi vadă copiii trecuţi prin şcoli şi chiar prin şcoli înalte despre a căror importanţă nu avea cum să-şi dea seama, fiind prea depărtate de orizontul ei propriu. Faţă de mine a avut o dragoste deosebită, nu ştiu de ce, pe care nu i-am observat-o şi în cazul celorlalţi fraţi. Poate fiindcă simţea că-i semăn cel mai mult. Şi, într-adevăr, îi semăn întru-totul, căci am moştenit de la ea un fond biologic plin de asperităţi, la care s-a adăugat un fond spiritual acumulat cu setea pe care numai ignoranţa ei totală putea să o provoace.

 

DESCARCĂ GRATUIT CARTEA ÎN FORMAT PDF!

 

Astăzi am sărbătorit-o pe mama. Mi se pare că este prima dată când se întâmplă acest lucru în viaţa ei. Am fost cu ea la biserică - al cărei hram e tot azi - oferindu-i prilejul să simtă că e sărbătoare (şi a fost o zi fermecător de frumoasă), apoi am venit acasă şi ne-am asezat la masa întinsă în «camera aia mare», unde se dau ospeţe numai la zile festive. A fost un dejun sardanapalic, pentru vremuri ca acestea. Mama ne-a pregătit borş de pasăre şi borş de miel, friptură de găină, de raţă şi de miel. Pâine proaspătă, coaptă în vatră, pufoasă şi înmiresmată, plăcintă cu brânză, la tavă, cum numai ea ştie să facă. Carafa cu vin rubiniu, preparat de tata, ţinea bună tovărăşie bunătăţilor întinse pe masă. L-am şi definit: un ospăţ ca în filme. Numai la ţară se mai poate mânca, acum, aşa. Se debitau multe glume, când aparatul de radio anunţa, pentru a treia oară în aceeași zi, noua măsură luată de ministrul Aprovizionării, ca fiecare cetăţean să se înscrie la timp la magazinul său pentru zahăr, ulei, carne etc. Ştefănică s-a pronunţat: «E rău în lume, dar la noi la Viişoara, n-a ajuns încă războiul». l-am urat mamei să trăiască mulți ani și să fie sănătoasă. Am sărutat-o pe obraz. Făceam asta pentru prima dată.”




#citește mai departe în „Uraganul istoriei. Bombe și boemă. Pagini de jurnal intim (1941-1945)
 #„Uraganul istoriei. Bombe și boemă. Pagini de jurnal intim (1941-1945)
#Autor Pericle Martinescu

Dacă în urmă cu 122 ani pionierul culturii românești în Dobrogea, Petru Vulcan, inaugura prima bibliotecă publică la Constanța, pe 23 noiembrie 2017, printr-o onorantă coincidență, cotidianul ZIUA de Constanța, conștient de rolul său pe tărâmul cultural dobrogean, a inaugurat prima BIBLIOTECĂ DIGITALĂ - Fondul Documentar „Dobrogea de ieri  și de azi“ .
 
DREPTURI DE AUTOR
 
a) Toate informațiile publicate pe site de către ZIUA de Constanța (incluzând, dar fără a se limita la, articole, informații, fotografii, fișiere audio, bannere publicitare) sunt protejate de dispozițiile legale incidente: Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice și Legea nr. 129/1992 privind protecția desenelor și modelelor), titulari ai drepturilor protejate de lege fiind ZIUA de Constanța sau, după caz, furnizorii săi de informații.
 
b) Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, decompilarea, distribuirea, publicarea, afișarea, modificarea, crearea de componente sau produse sau servicii complete derivate, precum și orice modalitate de exploatare a conținutului site-ului, cu excepția afișării pe ecranul unui computer personal și imprimarea sau descărcarea, în scop personal și necomercial în lipsa unui acord scris din partea ZIUA de Constanța.


Sursa foto: arhiva ZIUA de Constanța
 


Citește și:

#DobrogeaDigitală: Charles Baudelaire și parfumul cuceritor al „Florilor răului”

#DobrogeaDigitală - „Uraganul istoriei. Bombe și boemă. Pagini de jurnal intim (1941-1945)”, de Pericle Martinescu: Sfârșitul războiului și „noi angajamente”
 
#DobrogeaDigitală - „Figuri în filigran”, de Pericle Martinescu: În vizită la George Călinescu, „în laboratorul literar unde se făurește, zi de zi, marea istorie a literaturii române”

#DobrogeaDigitală - „7 ani cât 70. Pagini de jurnal (1948-1954)”, de Pericle Martinescu: În volumele epurate de comuniști ni se prezintă „un popor compus din escroci, semidocți și tot felul de lichele”
 
#DobrogeaDigitală - „7 ani cât 70. Pagini de jurnal (1948-1954)”, de Pericle Martinescu: Modificarea ortografiei limbii române, susținută de „filologii” improvizați

#DobrogeaDigitală - „Confesiune patetică. Pagini de jurnal intim (1936-1939). Vulcanul iubirii”, de Pericle Martinescu: Anton Holban, „suflet torturat” de amoruri răvășitoare

Comentarii








Cele mai recente postari