Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
05:30 26 09 2020 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

#DobrogeaDigitală – „Tomis. Revista eparhială de Constanța” 80 de ani de la a doua urcare pe tron a regelui Mihai I

ro

14 Sep, 2020 00:00 1276 Marime text

Pe 6 septembrie 1940, Mihai I devenea rege al României, pentru a doua oară, la doar 18 ani, într-un context politic complicat. Ion Antonescu, în calitate de Șef al Statului Român și președinte al Consiliului de Miniștri, l-a obligat pe Carol al II-lea să abdice, în favoarea fiului său. Mai mult, pe 14 septembrie același an, Antonescu a proclamat „Statul Național-Legionar”, iar el s-a autonumit „Conducător”, Horia Sima a fost numit vicepreședinte al Consiliului de Miniștri și ministru secretar de Stat, iar tânărului rege Mihai I i-a fost rezervată o poziție simbolică de suveran cu drepturi limitate.




Evenimentul revenirii lui Mihai I pe tron a fost marcat și în revista eparhiei de la malul mării „Tomisul”,


publicație care consemna des evenimente din viața familiei regale, fiind cunoscută apropierea dintre aceasta și episcopul Gherontie Nicolau al Constanței.


Articolul „Domnie nouă, suflete noui”, semnat de preotul Gheorghe M. Sorescu, și publicat în „Tomisul – Foaia oficială a eparhiei de Constanța”, nr. 9, anul XVII, septembrie 1940,


poate fi citit integral, alături de alte numere ale aceste reviste, în Biblioteca digitală ZIUA de Constanţa, la Fondul documentar „Dobrogea de ieri și de azi”.


Lesne de înțeles, articolul este unul laudativ la adresa lui Mihai I și a familiei regale. Pentru astfel de articole, dar și unele împotriva ideologiei comuniste, preotul Gheorghe M. Sorescu avea să fie mai târziu hărțuit de autoritățile comuniste.
 

Noua domnie începe astfel în vremuri de adâncă frământare

Încă din primele zile ale revenirii pe tron, România pierde în urma Tratatului de la Craiova cele două județe din Cadrilater, Caliacra și Durostor, urmate de un schimb masiv de populație, între România și Bulgaria. Tratatul de la Craiova a fost ratificat la data de 13 septembrie 1940 de Ion Antonescu, în calitate de președinte al Consiliului de Miniștri, și nu de Regele României, Mihai I, parte contractantă în tratat.


Această situație se regăsește și în cuvintele autorului articolului, care nutrește sentimente de speranță într-un viitor mai bun, odată cu ungerea noului rege:
 

În ultimele luni am retrăit aevea câteva din paginile cele mai triste ale istoriei noastre. Patria reîntregită, după un mileniu de jertfe necurmate pe altarul împlinirii idealului naţional, este din nou sfâşiată, suferind grele pierderi teritoriale. Noua domnie începe astfel în vremuri de adâncă frământare în lume şi de cumplită îndurerare pentru neamul nostru, care se reculege şi este dornic de o viaţă nouă, de ordine şi muncă, pentru a-şi vindeca rănile trecutului şi a reclădi viitorul.


Urăm tânărului nostru Rege ca puterea mereu biruitoare a Sf. Arnanghel să-i ajute a reconstitui pentru veşnicie icoana scumpei noastre Patrii în fireştile-i hotare şi să strălucească în istoria şi inima neamului, aşa cum fulgeră de veacuri acel mare Voevod, al cărui nume îl poartă.


Dumnezeu să-L acopere cu harul său ocrotitor, dăruindu-I o domnie rodnică şi îndelungată, spre fericirea poporului Său”.



Regina Mamă Elena, reîntoarsă în țară după o îndelungată pribegie

Prima perioadă de domnie a lui Mihai I (1927-1930) s-a încheiat cu revenirea în țară a tatălui său, Carol al II-lea, care a fost numit de Parlament rege, după ce a promis Guvernului lui Iuliu Maniu că va întrerupe relația cu Elena Lupescu și va relua căsătoria cu Elena de Grecia, mama lui Mihai I.


Promisiunea nu a fost respectată, context în care Regina Mamă Elena a fost exilată la Florența, unde își putea vedea fiul doar câteva săptămâni pe an. Revenirea reginei în țară, odată cu revenirea pe tron a fiului său, nu a fost trecută cu vederea de preotul Gheorghe M. Sorescu:
 

Născut la Sinaia în ziua de 25 Octombrie 1921, M. S. Regele Mihai I a crescut printre noi, alături de copiii Neamului cu care s'a 'nfrăţit. Instruirea nu şi-a căutat-o în ţări de străveche şi vestită cultură, ca atâtea frunţi încoronate, ci în propria-i Patrie. Însoţit de colegi şi îndrumat de profesori, a străbătut întreaga Ţară, cunoscând oameni şi locuri, spre a 'nvăţa la şcoala vieţii, ceea ce nu se află. în cărţi.


Astăzi, educaţia Sa se desăvârşeşte graţie M. S. Regine Mame Elena, reîntoarsă în țară Augustului său fiu, după o îndelungată pribegie. Astfel, pe lângă nobleţea sângelui Său, Regele nostru şi-a călit sufletul în sbuciumul realităţilor şi luminându-şi mintea la flacăra culturii noastre naţionale, s'a pregătit.



Preotul Gheorghe M. Sorescu încheie articolul în aceeași notă plină de speranță pentru viitorul țării, sub conducerea regimului de atunci și a noului rege:
 

Domnia nouă, vremurile noui, idealurile noui, se vor înfăptuite de oameni noui, de regim nou: un regim de viaţă armonioasă şi frăţească între conducători şi conduşi, un regim de viaţă plină de ideal, de cuget curat şi de forță creatoare, în sfârșit, un regim în care, de la cel mai tânăr dintre voi, până la cel mai în vârstă dintre noi, să muncim cu patimă, să muncim cu dragoste, să muncim fără preget pentru a reclădi de la bază Statul nostru, pentru a face din el ceea ce doriți voi și ceea ce am visat eu: o țară mândră, ca Soarele sfânt de pe Cer”.

 

Preotul Gheorghe Sorescu




Activitatea editorială a părintelui Gheorghe Sorescu din revista eparhială „Tomis”, pentru care a fost decorat în 1942 cu distincţia „Steaua României”, precum şi cu decoraţia „Bărbăţie şi credinţă” pentru atitudinea sa antibolşevică (ACNSAS, fond Informativ, Dosar nr. 409951, f. 84), potrivit părintelui Bogdan Aurel Teleanu, a intrat în vizorul autorităților comuniste după instalarea acestora în România.


Șicanele l-a care era supus la Constanța l-au determinat să ceară un post de preot în București, solicitare soluționată printr-un transfer de post cu preotul Petru Gh. Savin de la biserica „Sfântul Pantelimon”-Foişorul de Foc din Bucureşti. Această rocadă i-a fost salvatoare.


Tot de la părintele Bogdan Aurel Teleanu, aflăm că la Biserica „Sfântul Pantelimon”-Foişorul de Foc, a mai fost reperat de Securitate abia după anul 1960, întrucât „după venirea la Bucureşti a căutat să stea mai izolat să nu fie în atenţia organelor bisericeşti”.


#citește mai departe în „Tomisul – Foaia oficială a eparhiei de Constanța”, nr. 9, anul XVII, septembrie 1940,


Dacă în urmă cu 122 ani pionierul culturii românești în Dobrogea, Petru Vulcan, inaugura prima bibliotecă publică la Constanța, pe 23 noiembrie 2017, printr-o onorantă coincidență, cotidianul ZIUA de Constanța, conștient de rolul său pe tărâmul cultural dobrogean, a inaugurat prima BIBLIOTECĂ DIGITALĂ - Fondul Documentar „Dobrogea de ieri și de azi“.


DREPTURI DE AUTOR


a) Toate informațiile publicate pe site de către ZIUA de Constanța (incluzând, dar fără a se limita la, articole, informații, fotografii, fișiere audio, bannere publicitare) sunt protejate de dispozițiile legale incidente: Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice și Legea nr. 129/1992 privind protecția desenelor și modelelor), titulari ai drepturilor protejate de lege fiind ZIUA de Constanța sau, după caz, furnizorii săi de informații.


b) Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, decompilarea, distribuirea, publicarea, afișarea, modificarea, crearea de componente sau produse sau servicii complete derivate, precum și orice modalitate de exploatare a conținutului site-ului, cu excepția afișării pe ecranul unui computer personal și imprimarea sau descărcarea, în scop personal și necomercial în lipsa unui acord scris din partea ZIUA de Constanța.


Bibliografie:

Revista „Tomisul – Foaia oficială a eparhiei de Constanța”, nr. 9, anul XVII, septembrie 1940, Constanța


Sursă foto: https://www.rfi.ro/, https://ziarullumina.ro/




Despre Ionuţ Druche
S-a născut pe 16 decembrie 1982 în Constanța. Este absolvent al Şcolii Generale nr. 9 „Ion Creangă“ din localitate, al Grupului Şcolar Industrial Construcţii de Maşini din Constanţa şi al Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Sfântul Apostol Andrei“ din Constanţa, promoţia 2005.
A lucrat în cadrul Arhiepiscopiei Tomisului, ocupând postul de director al Editurii Arhiepiscopiei Tomisului şi pe cel de redactor-şef al revistei „Tomisul Ortodox“, publicaţie de cultură şi spiritualitate a Arhiepiscopiei Tomisului.

Actualmente este bibliotecar în cadrul Bibliotecii județene „I.N. Roman” din Constanța.
Preocupat de istoria contemporană a vieţii bisericeşti din Dobrogea, Ionuţ Druche a organizat din 2010 şi până în prezent mai multe comemorări şi simpozioane. De asemenea, este autor şi coautor a mai multor cărţi şi articole.


Citește și:

#DobrogeaDigitală: „Tomisul” – revista interbelică a Episcopiei Constanța, de azi în Biblioteca digitală ZIUA de Constanța


 
Comentarii








Cele mai recente postari