Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
04:50 05 12 2020 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

#DobrogeaDigitală Supraviețuitor al propriului destin. „Am trăit intens, autentic și, mai ales, liber”

ro

20 Oct, 2020 00:00 844 Marime text


 
Am luat de multe ori în discuție aici cărțile lui Pericle Martinescu, care vă sunt oferite spre lectură în Biblioteca Digitală ZIUA de Constanța.
Sunt volumele unui scriitor născut în Dobrogea și ale cărui talent și autenticitate sunt prea puțin cunoscute de cititorii grăbiți de azi. Sunt jurnale-document, de istorie trăită și imortalizată în însemnări prețioase, așternute în vremuri de intens consum emoțional, note despre evenimente, personaje celebre din epocă, despre artă, literatură sau viață. 

Într-o însemnare din octombrie 1969, inserată în „Jurnal intermitent”, scriitorul ajuns aproape sexagenar face un bilanț al ultimelor patru decenii de viață, apreciindu-și supraviețuirea ca o victorie (habar n-avea, pe atunci, că urma să trăiască până la 94 de ani!).
Senin și împăcat, satisfăcut de faptul că a reușit să rămână, în tot acest timp, liber în spirit, autorul și-a păstrat principiile şi aspiraţiile interioare, făurindu-și o viaţă spirituală de excepție, „o viaţă absolut secretă pentru ceilalţi, dar cinstită, candidă şi caldă”.
 

„Într-o călătorie de o săptămână la Belgrad - într-o delegaţie a Uniunii Scriitorilor (împreună cu Ilie Constantin şi Dan Duţescu) şi într-o admirabilă toamnă însorită - printre alte bucurii ale voiajului, am avut-o şi pe aceea de a vedea pe cei trei americani - Armstrong, Aldrin, Collins - care au făcut prima călătorie în Lună şi care, tocmai în timpul şederii mele acolo, au trecut într-o vizită de 24 de ore prin Belgrad.
I-am văzut de aproape. Sunt nişte oameni obişnuiţi, dar aureola faptei lor îi înzestrează cu proporţii de mit. Icar, Prometeu, şi toţi ceilalţi eroi legendari din mitologia omenirii rămân simple simboluri pe lângă aceşti trei astronauţi pe care i-am văzut în carne şi oase.
Încă o dată, mă consider un favorizat al soartei. Pe lângă atâtea evenimente istorice la care am fost martor în ultimii 40 de ani, am avut norocul să asist la coborârea primilor oameni pe Lună, şi apoi să-i văd la chip pe aceşti oameni.
Pot spune: am avut o viaţă plină! Aş fi putut să mor la 33 de ani (ca Iisus), sau la 36 de ani (ca Mozart ori Rafael), sau la 39 de ani (ca Eminescu) - şi intensitatea cu care am trăit şi am depăşit aceste vârste ar fi justificat o moarte prematură! - totuşi mă apropii de 60 de ani, vârstă pe care nu mi-aş fi închipuit că am s-o ating vreodată, şi mă simt încă legat de toate fenomenele vieţii, le urmăresc cu o vie curiozitate, şi nu-mi vine să cred că eu sunt cel ce scrie acestea astăzi, la o vârstă care, în tinereţe, mi se părea de neatins şi nici nu doream s-o ating.
Sunt un supravieţuitor al propriului meu destin, căci s-ar fi putut să nu mai fiu de mult, dar sunt un om fericit. Supravieţuirea, în ciuda atâtor înfrângeri, suferinţe şi lovituri, în ciuda atâtor visuri şi aspiraţii pe care nu mi le-am putut realiza, este totuşi o victorie. O victorie raportată nu la ceea ce am făcut sau aş fi vrut să fac, ci la ceea ce am trăit şi la felul cum am trăit: intens şi autentic. Şi mai ales, liber. Am refuzat orice aservire (a banului, a gloriilor efemere, a titlurilor convenţionale), dar am câştigat demnitatea de a fi fost un om şi de a nu-mi fi scăpat nimic din ceea ce este omenesc.
 
Paul Valery notează în Jurnalul său «D'autres font des livres. Moi, je fais mon esprit». Parafrazându-l, aş adăuga doar atât: «Moi, je fais ma vie.»
Căci într-adevăr, principala mea dorinţă n-a fost să public cărţi, să fac carieră, ci să-mi creez o viaţă de care să fiu mulţumit şi care să fie conformă cu principiile şi aspiraţiile mele interioare. O viaţă bogată (pe plan sufletesc; şi intelectual mai ales) şi frumoasă în felul ei, o viaţă absolut secretă pentru ceilalţi, dar cinstită, candidă şi caldă.
Cred că într-o oarecare măsură am realizat-o. Nimeni nu are să se plângă că i-am făcut vreun rău, nimeni nu are să-mi reproşeze ceva. Iar Existenţa (cea cosmică, cea universală, cea etenă) ştie că n-am înşelat-o niciodată.”

 
 
#citeşte mai departe în Jurnal intermitent”, de Pericle Martinescu
#„Jurnal intermitent”
#Autor Pericle Martinescu
 
Dacă în urmă cu 122 ani pionierul culturii româneşti în Dobrogea, Petru Vulcan, inaugura prima bibliotecă publică la Constanţa, pe 23 noiembrie 2017, printr-o onorantă coincidenţă, cotidianul ZIUA de Constanţa, conştient de rolul său pe tărâmul cultural dobrogean, a inaugurat prima BIBLIOTECĂ DIGITALĂ - Fondul Documentar „Dobrogea de ieri şi de azi“. 
 
DREPTURI DE AUTOR
 
a) Toate informaţiile publicate pe site de către ZIUA de Constanţa (incluzând, dar fără a se limita la, articole, informaţii, fotografii, fişiere audio, bannere publicitare) sunt protejate de dispoziţiile legale incidente: Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice şi Legea nr. 129/1992 privind protecţia desenelor şi modelelor), titulari ai drepturilor protejate de lege fiind ZIUA de Constanţa sau, după caz, furnizorii săi de informaţii.
 
b) Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, decompilarea, distribuirea, publicarea, afişarea, modificarea, crearea de componente sau produse sau servicii complete derivate, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului site-ului, cu excepţia afişării pe ecranul unui computer personal şi imprimarea sau descărcarea, în scop personal şi necomercial în lipsa unui acord scris din partea ZIUA de Constanţa.


Sursa foto: arhiva ZIUA de Constanța
 
Citeşte şi:
 
 #DobrogeaDigitală - „Jurnal intermitent”, de Pericle Martinescu: Moartea suspectă a lui Marin Preda

#DobrogeaDigitală - „Jurnal intermitent”, de Pericle Martinescu: Agapă printre artiştii Operei. Petru Groza, aşa cum puţini l-au cunoscut
 
 
Comentarii








Cele mai recente postari