Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
09:26 20 08 2022 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

#DobrogeaDigitală Portretul lui Jean Steriade - „Cine este domnul acesta cu aerul de spadasin medieval?“

ro

05 Jul, 2022 00:00 923 Marime text

 Jean Steriade. Sursă foto: „50 de figuri contimporane“ de Petre Locusteanu și Iosif Iser
  • Promotor al saloanelor de alb-negru în grafică, Steriadi a condus Muzeul Aman, apoi Muzeul Kalinderu și a fost profesor la Școala de arte plastice din București. 
 
Lucrarea „50 de figuri contimporane“ prezintă o colecție de portrete realizate de pictorul și graficianul Iosif Iser, pe marginea cărora adnotează Petre Locusteanu, jurnalist, dramaturg, umorist și fost actor la teatrul din Craiova.
 
Volumul, publicat în 1913, schițează chipul fizic și moral al celor mai impregnante figuri de la început de secol XX. Îi regăsim descriși, atât din condei cât și din pensulă, pe Regele Carol I, Carmen Sylva, Al. Davila, Galaction, Ovid Densușianu, Nottara, Coșbuc, I. G. Duca, Vlahuță, Take Ionescu, Macedonsky, Delavrancea, Victor Eftimiu, Sadoveanu, Minulescu sau Caragiale, și mulți alții.
 
Așa cum era și firesc, cartea începe cu portretul Regelui Carol I descris astfel „cu ochii săi autoritari, majestoşi, liniştiţ […]  părul nins, despărţit în două, cu cochetărie de strămoş care vrea să placă posterităţii…“. Urmează descrierea Reginei Elisabeta a României, „mama răniţilor şi totdeodată cea mai rănită mamă...“.
 
Seria de portrete continua cu Ion I. C. Brătianu ( n. 1864 - d. 1927), cel care a jucat un rol de primă importanță în Marea Unire din 1918 și în viața politică din România modernă.
 
Continuăm prezentarea portretelor cu pictorul îndrăgostit de peisagistica dobrogeană, Jean Alexandru Steriadi. Pictor și grafician român, profesor universitar la Școala de Arte Frumoase din București și membru titular al Academiei Române Steriadi s-a născut pe 29 octombrie 1880, în București, România și s-a stins pe 23 noiembrie 1956.

Promor al saloanelor de alb-negru în grafică, Steriadi a condus Muzeul Aman, apoi Muzeul Kalinderu și a fost profesor la Școala de arte plastice din București.



Captivat de panorama dobrogeană, a pictat, cu o emoție uneori învăluită de o ușoară melancolie, peisaje urbane și acvatice, colțuri ale vechiului București, imagini din Dobrogea și din numeroasele sale călătorii.
 
În anul 1912, Jean Alexandru Steriadi a fost ales ca președinte al Societății Tinerimea artistică, funcție pe care a deținut-o până în anul 1917.

Textul de factură profundă, impresionează prin cumulul de detalii, reușind să creeze o imagine clară a personalității descrise. Redăm mai jos rândurile scrise despre Jean Alexandru Steriadi la care se adaugă pictura pe care o găsiți în galeria foto.
 
„Pe din’naintea mea trece un domn înalt, cu pieptul sfidător de dezvoltat, cu pasul elegant, degajat, dârz al omului care face câte trei ceasuri pe zi scrimă. Întreb pe un prieten, care este un fin cunoscător al trotuarelor:

- Cine este domnul acesta cu aerul de spadasin medieval ?

- Dece te interesează ?, face el.

- Fiindcă, de câte ori îl întâlnesc, simt nevoia să mă dau la o parte înaintea lui cu respectul pe care ne place să-l arătăm tuturor celor ce fac impresia că sunt gata oricând să pălmuiască pe oricine.

- E pictorul Steriade, mi-a răspuns liniştit prietenul. Jean Steriade, preşedintele «Tinerimei Artistice.»

Era tocmai în timpul uneia din expoziţiile acestei asociaţii. Cucerit de înfăţişarea sa de gentilom, cu priviri de guvernator al Bucureştilor, m-am dus să-i văd pânzele. Eram sigur că opera sa trebue să zugrăvească numai eroi trupeşi, bogat înveşmântaţi, în decoruri de panoplii înfiorătoare. Şi când colo, ce dezamăgire D-l Steriade nu expunea de cât capete de expresie, oameni săraci, căsuţe mici învăluite în ruginiul aerului oriental.

Am furişat atunci o privire pictorului care, fără să vrea, îmi făcuse această farsă şi, în expresia lui de politicos glumeţ care în orice clipă îţi face impresia că vrea să-ţi povestească o anecdotă picantă, am surprins ceva din bucuria farsorului căruia i-a izbutit o farsă.

Şi de-atunci, de câte ori îl întâlnesc pe d-l Steriade, am impresia că pregăteşte o farsă sau mistue bucuria unei farse izbutite. Şi sunt clipe când înclin să cred că însuşi acest subtil artist nu este altceva de cât una din farsele sale.“
 
Urmareste-ne pe Google News

Comentarii








Cele mai recente postari