Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
02:55 19 02 2020 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

#DobrogeaDigitală - „Odiseea editării Poeziilor lui Eminescu în prima sută de ani. 1884-1984“, de Pericle Martinescu „Numele şi opera lui Eminescu s-au confundat aproape cu sufletul naţiunii înseşi”

ro

15 Jan, 2020 00:00 1201 Marime text


Volumul „Odiseea editării Poeziilor lui Eminescu în prima sută de ani. 1884-1984“ îi prilejuieşte scriitorului Pericle Martinescu o trecere în revistă a parcursului editorial al operei eminesciene, autorul alcătuind un valoros şi complet catalog al ediţiilor de versuri apărute timp de un secol, după marea trecere a „celui mai mare poet apărut pe faţa pământului mioritic”.
 

 
Publicată în anul 2000, decretat la nivel naţional „Anul Eminescu”, volumul a venit ca o propunere din partea autorului, pentru ca şi Dobrogea să marcheze printr-un eveniment editorial celebrarea marele poet.

„Ca şi cum o ursitoare capricioasă ar fi vrut să se joace cu soarta celui mai mare poet apărut pe faţa pământului mioritic, Mihai Eminescu a fost predestinat să aibă nu numai o foarte romantică existenţă corporală, dar şi una dintre cele mai fastuoase şi mai disputate posterităţi literare. Poetul parcă ar fi avut sentimentul limpede că prevede acea întreagă armată de comentatori şi exegeţi, sau acele piramide de "tomuri brăcuite" ce vor apare după moartea lui, atunci când, străfulgerat de acest presentiment, a zămislit versurile sarcastice din Scrisoarea I-a, unde ironiza avant la lettre pe proprii săi hagiografi postumi.
 
Dar, cu toată satira virulentă îndreptată împotriva acestora, cu toată discreţia şi modestia, de care atâta dovadă a dat în viaţă, poetul n-a avut parte, după moarte, de marea linişte eternă de care a fost totdeauna însetat. Din contra, abia după moarte Eminescu a devenit ceea ce avea să rămână mereu: o mare problemă de istorie literară. Spunem o "mare problemă" fiindcă Eminescu a intrat atât de adânc în conştiinţa românească, încât numele şi opera lui s-au confundat aproape cu sufletul naţiunii înseşi şi orice exegeză făcută pe marginea unei teme eminesciene este susceptibilă de a fi socotită o exegeză făcută pe indiferent care temă a eposului şi etosului naţional. Fiecare epocă şi fiecare generaţie au simţit impusul să-şi întocmească examenul propriei conştiinţe, ca prezenţă istorică şi ca aport estetic, în raport cu Eminescu, ceea ce a dus la o proliferare fără precedent a comentariilor asupra operei sale.

 

DESCARCĂ GRATUIT VOLUMUL ÎN FORMAT PDF!

 

„Despre nici un alt poet nu s-a scris atât de mult ca despre creatorul Luceafărului”
 
A urmări diagrama acestor comentarii efectuate în decursul deceniilor este a contura însăşi evoluţia spiritului modern, a modernităţii în cultura noastră din ultimul secol. Fără însă ca cineva să se gândească a amenda vreodată dimensiunile acestui complex şi superb fenomen literar, se poate spune că pe seama lui Eminescu s-a mers totuşi, uneori, prea departe în materie de producţie poligrafică. Dacă astăzi s-ar întocmi o bibliografie exhaustivă a scrierilor despre Eminescu - şi probabil că ea se va ivi cândva - s-ar vedea foarte bine că în numele lui au fost folosite tone de hârtie şi s-au consumat hectolitri de cerneală şi că despre nici un alt poet nu s-a scris atât de mult ca despre creatorul Luceafărului.
 
Lucrul nu este de condamnat, fireşte, deoarece el denotă marea pasiune literară şi permanentul focar al atâtor problematici culturale pe care apariţia lui Eminescu le-a stârnit şi le-a alimentat în exploziile de gândiri şi de simţiri ale spiritualităţii româneşti. Cu toate acestea, se poate vorbi, în anumite cazuri, din anumite perioade, şi de intrusiuni neavenite, s-ar putea spune chiar abuzive. Este îndeobşte cunoscută afirmaţia că viaţa lui Eminescu a fost analizată, descrisă, "romanţată", uneori fără măsură sau decenţă, de către prea mulţi dintre cei ce au abordat acest teritoriu mirific.
 
Dar un destin şi mai complicat a avut opera lui Eminescu, trecută printr-un nesfârşit şir de ipostaze şi îmbrăcată în tot atâtea soiuri de haine, unele mai "lustruite" decât altele, încât acest exces de zel poate fi acuzat cu o justificată îndreptăţire. De bună seamă că o asemenea operă profundă şi plină de taine trebuia cercetată şi explicată de posteri-. tate, însă prea puţini dintre cercetători au fost aceia care, mânaţi de o nepotolită dorinţă de a descifra un cuvânt sau un gănd al poetului, au putut rămâne "lungi sferturi de oră agăţaţi la fereastra mută, ca de lentila unui periscop", deasupra unui vers sau a unei pagini de manuscris, cu năzuinţa de a descoperi o nouă înălţime sau o nouă oază de frumuseţe în acest "tărâm al miracolelor", care este Eminescu - după cum mărturisea cel mai sârguincios dintre ei, devotatul Perpessicius, în Prefaţa la monumentala lui ediţie. Aceştia, câţi vor fi fost, au căutat să lămurească ultime nedumeriri şi să pătrundă cât mai adânc în ''peştera acestui somptuos Aladin", în laboratorul de lucru al poetului, ca să afle acolo unele mistere pe care Eminescu le-a luat cu el în noaptea neagră a Necunoscutului”.

 

#citeşte mai departe în „Odiseea editării Poeziilor lui Eminescu în prima sută de ani. 1884-1984“, de Pericle Martinescu 

#Odiseea editării Poeziilor lui Eminescu în prima sută de ani. 1884-1984“

#Pericle Martinescu
 
Dacă în urmă cu 122 ani pionierul culturii româneşti în Dobrogea, Petru Vulcan, inaugura prima bibliotecă publică la Constanţa, pe 23 noiembrie 2017, printr-o onorantă coincidenţă, cotidianul ZIUA de Constanţa, conştient de rolul său pe tărâmul cultural dobrogean, a inaugurat prima BIBLIOTECĂ DIGITALĂ - Fondul Documentar „Dobrogea de ieri şi de azi“
 
DREPTURI DE AUTOR
 
a) Toate informaţiile publicate pe site de către ZIUA de Constanţa (incluzând, dar fără a se limita la, articole, informaţii, fotografii, fişiere audio, bannere publicitare) sunt protejate de dispoziţiile legale incidente: Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice şi Legea nr. 129/1992 privind protecţia desenelor şi modelelor), titulari ai drepturilor protejate de lege fiind ZIUA de Constanţa sau, după caz, furnizorii săi de informaţii.
 
b) Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, decompilarea, distribuirea, publicarea, afişarea, modificarea, crearea de componente sau produse sau servicii complete derivate, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului site-ului, cu excepţia afişării pe ecranul unui computer personal şi imprimarea sau descărcarea, în scop personal şi necomercial în lipsa unui acord scris din partea ZIUA de Constanţa.
 
Sursa foto: ilustraţie din volumul „Odiseea editării Poeziilor lui Eminescu în prima sută de ani. 1884-1984“,de Pericle Martinescu

 

Citeşte şi:

#DobrogeaDigitală - „7 ani cât 70. Pagini de jurnal (1948-1954)”, de Pericle Martinescu: Modificarea ortografiei limbii române, susţinută de „filologii” improvizaţi

#DobrogeaDigitală - „Confesiune patetică. Pagini de jurnal intim (1936-1939). Vulcanul iubirii”, de Pericle Martinescu: „Dacă există vraci în domeniul artei, Enescu este unul”

#DobrogeaDigitală - „Figuri în filigran”, de Pericle Martinescu: În vizită la George Călinescu, „în laboratorul literar unde se făureşte, zi de zi, marea istorie a literaturii române”

#DobrogeaDigitală - „Figuri în filigran”, de Pericle Martinescu: Eugen Lovinescu, un veritabil aristocrat al Spiritului

#DobrogeaDigitală - „Figuri în filigran”: Pericle Martinescu şi Eugen Ionescu - corespondenţă din Paris

 

Comentarii








Cele mai recente postari