Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
08:37 25 02 2020 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

#DobrogeaDigitală - „Confesiune patetică. Pagini de jurnal intim (1936-1939). Vulcanul iubirii”, de Pericle Martinescu „Dacă există vraci în domeniul artei, Enescu este unul”

ro

09 Jan, 2020 00:00 734 Marime text

Având privilegiul de a fi contemporan şi prieten cu multe dintre personalităţile culturii româneşti din secolul XX, Pericle Martinescu a alcătuit, în volumele sale de memorii, o veritabilă panoramă a epocii interbelice, cu evocări memorabile ale unor creatori ce şi-au lăsat amprenta.
 
În volumul „Confesiune patetică. Pagini de jurnal intim (1936-1939). Vulcanul iubirii” descoperim un capitol dedicat lui George Enescu, o rememorare prilejuită de un concert la care autorul a fost martor într-o seară de octombrie a anului 1936, în care marele compozitor şi-a interpretat la vioară una dintre sonate, alături de altele două, compuse de Brahms şi Bethoven.
 

„Mă întorc de la concertul lui Enescu. Al doilea pe care l-am ascultat săptămâna aceasta - două concerte de sonate, două seri de paradis. Astă seară a cântat trei sonate: Brahms opus nr. 3, sonata în La minor de Enescu şi Sonata Kreutzer de Beethoven. Prima, excepţională; a doua şi a treia sublime, sfâşietoare: Am auzit în seara asta o sonată de Enescu, executată de el însuşi. Ce poate fi mai încântător? Să asculţi o sonată de un compozitor înzestrat cu harul genialităţii executată de el însuşi la vioară - şi acest compozitor să fie George Enescu, iar acea sonată să fie inspirată din motivele muzicii populare româneşti - iată tot ce ţi se poate întâmpla mai frumos în viaţă! Enescu a pus în sonata asta a lui suprema tentativă de înălţare spre culmile artei, suprema aspiraţie spre puritate şi desăvârşire a sufletului nostru naţional.
 
Chiotul de bucurie, subţire, prelung şi patetic, ori izbucnit dintr-o dată ca o sondă de argint viu din măruntaiele pământului, strigătul profund, exasperat, de durere, dansul jucat după o euritmie înnebunitoare, pământul, dragostea, tălăngile turmelor de oi, susurul izvoarelor, feeria nopţilor fantastice, bucuria şi destinul oamenilor - iată ce se poate descifra în compoziţia lui Enescu. Dar nu e numai atât, nu e numai sufletul poporului nostru exprimat în muzică. Mai e ceva. Mai e geniul creator al artistului. Prin ce miracol George Enescu trăieşte în epoca noastră şi nu e contemporan cu Dante sau cu Rafael, cu Phidias şi cu autorul Venerei din Milo? ...
 
George Enescu e numai linie, numai înălţare, numai claritate. Vioara lui e o minune şi ceea ce izvorăşte din strunele ei farmecă. Cea mai mare simplitate exprimă desăvârşirea. Asta este Enescu, compozitorul şi executantul. În faţa lui nu mai simţi prezenţa omului care ţine arcuşul între degetele sale; totul coboară de undeva, din tainele adânci ale fiinţei artistului.
Dacă există vraci în domeniul artei, Enescu este unul. Prin el nu vorbeşte o fiinţă umană, ci se manifestă fluidul misterios al unei existenţe transcedentale care se prelinge prin muzică spre desfătarea oamenilor.

 

DESCARCĂ GRATUIT CARTEA ÎN FORMAT PDF!

 

„Enescu vorbeşte, prin vioară, oamenilor, ca un zeu”

 
George Enescu are marele dar - căpătat de la zei, desigur - de a aduce în faţa celor ce-l ascultă fiorul înălţător al frumuseţilor celeste. Când îl priveşti executând o bucată, nemişcat, contopit cu totul în efluviile de armonii pe care le toarce arcuşul său fermecat, ai impresia că nu cântă un om, ci o statuie. Numai mâna i se mişcă - încolo George Enescu pare împietrit tot timpul execuţiei.
 
Din această atitudine s-a născut sonata lui de astă seară - şi celelalte pe care abia aştept să le ascult - din această atitudine s-a născut „Oedip", din această atitudine Enescu vorbeşte, prin vioară, oamenilor, ca un zeu. Enescu, asemeni oricărui artist de geniu, e un sol care din imperiile întunecate şi depărtate ale unei Existenţe ce nu se mai poate numi Viaţă, extrage marile bucurii şi marile tristeţi ale Vieţii.
 
Noi, muritorii de rând, nu putem să vedem bucuriile şi tristeţile mari, miracolele şi destinele ce se aprind şi se frâng în jurul nostru; geniul, care depăşeşte specia umană, prin forţele nelimitate ale dotării sale, le vede pe toate, le prinde, le încheagă în forme materiale, le îmbracă cu simboluri şi ni le transmite nouă. Oare cât e de adâncă, până unde poate merge puterea de sugestie a unui arcuş? Oare Enescu nu se cufundă în abisurile halucinante ale existenţei atunci când execută o capodoperă muzicală? Iar forţele unui spirit mare, spaţiile pe care le poate parcurge el în intensitate şi în profunzime, au ele vreo limită, se opresc undeva? ...
 
Când mă gândesc că în cavitatea craniană a unui om poate exista un univers mai vast decât cel cosmic, mă cuprinde vertigiul. Şi când mă gândesc că nu Enescu poate tăia existenţa în două cu arcuşul său şi că poate face să alunece pe o coardă de vioară un miracol tot atât de uriaş ca acela care păstrează armonia dintre planete, mă simt atât de descurajat că sunt un simplu om din gloată, încât îmi vine să renunţ la viaţa asta frumoasă, dar imposibil de realizat în toată plenitudinea ei rară daruri cereşti.”

 
 
#citeşte mai departe în „Confesiune patetică. Pagini de jurnal intim (1936-1939). Vulcanul iubirii” 
„Confesiune patetică. Pagini de jurnal intim (1936-1939). Vulcanul iubirii” 
#Autor Pericle Martinescu

Dacă în urmă cu 121 ani pionierul culturii româneşti în Dobrogea, Petru Vulcan, inaugura prima bibliotecă publică la Constanţa, pe 23 noiembrie 2017, printr-o onorantă coincidenţă, cotidianul ZIUA de Constanţa, conştient de rolul său pe tărâmul cultural dobrogean, a inaugurat prima BIBLIOTECĂ DIGITALĂ - Fondul Documentar „Dobrogea de ieri şi de azi“. 
 
DREPTURI DE AUTOR
 
a) Toate informaţiile publicate pe site de către ZIUA de Constanţa (incluzând, dar fără a se limita la, articole, informaţii, fotografii, fişiere audio, bannere publicitare) sunt protejate de dispoziţiile legale incidente: Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice şi Legea nr. 129/1992 privind protecţia desenelor şi modelelor), titulari ai drepturilor protejate de lege fiind ZIUA de Constanţa sau, după caz, furnizorii săi de informaţii.
 
b) Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, decompilarea, distribuirea, publicarea, afişarea, modificarea, crearea de componente sau produse sau servicii complete derivate, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului site-ului, cu excepţia afişării pe ecranul unui computer personal şi imprimarea sau descărcarea, în scop personal şi necomercial în lipsa unui acord scris din partea ZIUA de Constanţa.
 
Sursa foto: captură YouTube/TVR Cultural
 
Citeşte şi:
 

#DobrogeaDigitală - „Figuri în filigran”, de Pericle Martinescu: Eugen Lovinescu, un veritabil aristocrat al Spiritului

#DobrogeaDigitală - „Umbre pe pânza vremii“, de Pericle Martinescu: Martor al sublimei prietenii dintre Panait Istrati şi Nikos Kazantzakis
 
#DobrogeaDigitală - „Umbre pe pânza vremii“, de Pericle Martinescu: „George Enescu - frumoasă viaţă, fericit destin!”
 
#DobrogeaDigitală „Umbre pe pânza vremii”, de Pericle Martinescu: Sărbătorind doctoratul lui Mircea Eliade, în Târgul interbelic al Moşilor
 
Comentarii








Cele mai recente postari