Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
05:56 02 08 2021 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

#DobrogeaDigitală Nae Ionescu - un profesor atipic, un profet al vremurilor sale

ro

16 Jun, 2021 00:00 1945 Marime text
  • Azi se împlinesc 131 de ani de la nașterea filosofului Nae Ionescu
Anii tulburi ai interbelicului, ani de fervori sociale și decizii politice dezastruoase, au fost marcați de vocea inconfundabilă a filosofului Nae Ionescu, supranumit și „Socrate al românilor“, dat fiind că a avut mulți discipoli remarcabili și, în plus, a refuzat să-și tipărească vreo lucrare, fiind de părere că filozofia înseamnă reflecție și încercarea de a obține echilibru spiritual cu lumea și cu propriul sine.

Născut pe 16 iunie 1890, profesor la Universitatea din București și director al ziarului Cuvântul, Nae Ionescu era unul dintre cei mai admirați intelectuali și mai temuți publiciști ai anilor ’30.

A fost ideolog al mișcării de dreapta și a creat o școală filozofică de care s-au simțit atrași toți marii literați români ai perioadei interbelice - Mircea Vulcănescu, Mircea Eliade, Emil Cioran, Constantin Noica, ș.a.

A făcut studii filozofice la București, pe care le-a continuat cu o specializare în Germania și un doctorat susținut la München, în 1919. A fost asistent al profesorului C. Rădulescu-Motru, apoi conferențiar la Catedra de logică și metafizică a Universității din Bucuresti. A predat cursuri de logică, istorie a logicii, metafizică, filozofie a religiei.

Studenții săi au reușit să litografieze 12 cursuri, dintre care patru au fost tipărite în anii 1941–1944.
Din bogata publicistică semnată de Nae Ionescu, Mircea Eliade a realizat culegerea Roza vânturilor (1937).
Discursurile filosofului Nae Ionescu şocau şi întotdeauna magnetizau auditoriul, iar mărturie stau rândurile evocatoare ale scriitorului Pericle Martinescu, care l-a avut profesor și a scris despre el în volumul său Figuri în filigran”:
 

„Încă de la începutul carierei sale universitare s-a relevat ca o personalitate independentă din perspectivă didactică, prin caracterul problemelor ridicate la prelegerile lui şi mai ales prin fascinaţia pe care o exercita asupra ascultătorilor. Veneau să-l asculte nu numai studenţi, dar şi mulţi oameni în vârstă, captivaţi de elocinţa şi mobilitatea cerebrală a profesorului. În lecţiile lui nu era vorba de chestiuni «scolastice», ci de viziuni şi interpretări absolut personale, ce intrau pentru prima oară într-o aulă academică. Nu aducea în dezbatere subiecte de cultură generală, culese din tratate şi sisteme de gândire consacrate, aşa cum se obişnuia şi se cerea la Universitate, ci probleme de cele mai diverse categorii, pe care le expunea fără vreun plan adoptat mai dinainte, într-o formă liberă, spontană, însă desfăşurată cu un patos ce cucerea sala.
La catedră venea totdeauna de unul singur, fără «aparat» auxiliar (asistenţi, lectori etc.) cum era regula la alte discipline,  într-o ţinută vestimentară impecabilă - la fiecare lecţie, săptămânal, apărea în alt costum, de obicei de culoare deschisă, gri sau bej, cu cămăşi din material fin, cu cravate eclatante - se aşeza pe scaun, arunca mai întâi o privire vulturească asupra sălii, ca într-o şedinţă de exorcism, apoi îşi începea cursul. Dar «cursul» e un fel de a spune, căci totul se transforma în nişte improvizaţii de o mare ingenuitate. Prelegerile, spontane în aparenţă (dar eu cred că, oricum, ideile erau ordonate în mintea sa înainte de a veni la catedră), luau încetul cu încetul turnura unei convorbiri cu cei din faţa lui, însă, de fapt, singurul interlocutor era el, profesorul, care formula întrebări şi tot el răspundea, având drept partener ceasornicul (de buzunar, cu lanţ) pe care îl punea totdeauna pe pupitru (probabil presat de timp) şi-l mânuia apoi ca pe o amuletă ce l-ar fi ajutat să-şi construiască ingenioasele metafore metafizice. Lumea din amfiteatru îl asculta amuţită, ca sub bagheta unui vrăjitor, sedusă de racursiurile dialectice ce se derulau din expunerea sa colocvială, altfel bine controlată ca imagini şi idei. Asociații insolite de concepte, pigmentate cu ironii, sarcasme, paradoxuri şi silogisme create ad-hoc, unele grave şi caustice, altele picante sau glumeţe, făceau şi mai colorat verbul său sclipitor. Tonul era totdeauna măsurat, fără patetisme şi retorisme, fără acea morgă aulică folosită de alţii Impresia care se degaja era că Nae Ionescu nu ţinea să epateze, dar era evident că voia să incite, să neliniştească, să creeze dileme în conştiinţa ascultătorilor. Niciodată însă nu evada din actualitatea imediată, totdeauna rămânea ancorat în realitate.

DESCARCĂ GRATUIT CARTEA ÎN FORMAT PDF

Mi-amintesc că în 1934, când şi-a deschis cursul de Logică din acel an, Nae Ionescu făcea o afirmaţie ce putea să sune ca un oprobriu într-un amfiteatru universitar, dar nu era decât un fel de credo al profesorului de la catedră: «Sunt pus aici ca să vă mint, dar nu vreau să fac lucrul acesta». Se referea la conţinutul tradiţional, oficial, al programelor de învăţământ, şi
cu aluzie la starea de spirit a generaţiilor noi pe cale de a-şi pierde încrederea în acele programe. Şi tot atunci, făcând de asemenea aluzie la situaţia încordată în care se afla lumea în acel moment (se vorbea peste tot de înarmări, de crize sociale, de revoluţii, de război etc.), adresându-se tinerilor săi auditori, debitase această frază profetică ce avea să capete mai apoi o confirmare năpraznică: «Dumneavoastră veţi termina Universitatea. Dar cei ce vor veni după dumneavoastră în aceste săli n-o vor termina. Aşa cred eu».
Într-adevăr, curând după aceea, au intervenit evenimentele cumplite care au smuls tineretul universitar din sălile de studii şi l-au aruncat în pârjolul «prigoanelor», al puşcăriilor şi al câmpurilor de luptă din războiul ce s-a declanşat necruţător. Profesorul prevăzuse cu o extraordinară luciditate ceea ce se va întâmpla şi o declarase într-un mod ferm şi cutezător.”



 #citește mai departe în Figuri în filigran
#„Figuri în filigran”
#Autor Pericle Martinescu


Dacă în urmă cu 123 ani pionierul culturii românești în Dobrogea, Petru Vulcan, inaugura prima bibliotecă publică la Constanța, pe 23 noiembrie 2017, printr-o onorantă coincidență, cotidianul ZIUA de Constanța, conștient de rolul său pe tărâmul cultural dobrogean, a inaugurat prima BIBLIOTECĂ DIGITALĂ - Fondul Documentar „Dobrogea de ieri și de azi“.


DREPTURI DE AUTOR

a) Toate informațiile publicate pe site de către ZIUA de Constanța (incluzând, dar fără a se limita la, articole, informații, fotografii, fișiere audio, bannere publicitare) sunt protejate de dispozițiile legale incidente: Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice și Legea nr. 129/1992 privind protecția desenelor și modelelor), titulari ai drepturilor protejate de lege fiind ZIUA de Constanța sau, după caz, furnizorii săi de informații.

b) Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, decompilarea, distribuirea, publicarea, afișarea, modificarea, crearea de componente sau produse sau servicii complete derivate, precum și orice modalitate de exploatare a conținutului site-ului, cu excepția afișării pe ecranul unui computer personal și imprimarea sau descărcarea, în scop personal și necomercial în lipsa unui acord scris din partea ZIUA de Constanța.

Sursa foto: captura youtube/TVR


Citește și:

#DobrogeaDigitală: Nae Ionescu și problema unui profesor de la Seminarul din Constanța

„Dobrogea Jună. Caleidoscop” de Gelu Culicea, Alina Sin și Iuliana David: Iahtul lui Nae Ionescu, în drumul său aventuros spre Constanța
 
Comentarii








Cele mai recente postari