Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
Ziua Constanta
22:29 13 07 2024 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

#DobrogeaDigitală Mihai Eminescu, „obsesiune constantă a mării”

ro

15 Jun, 2022 00:00 3157 Marime text
  • Pe Eminescu nu numai l-a inspirat, dar l-a şi obsedat marea”
 
Scriitorul și publicistul Valerian Petrescu s-a distins, în anii 1930, prin activitatea susținută depusă în sprijinul ridicării statuii lui Eminescu la Constanța.
Proiectul, inițiat de prefectul I.N. Roman și concretizat într-un activ Comitet „Pro Eminescu“, a fost preluat, după decesul lui Roman, de către Valerian Petrescu, iar instalarea la malul mării a statuii creată de Oscar Han (la 15 august 1934) a reprezentat, după spusele lui, realizarea cea mai de seamă a vieții sale.
În revista „Analele Dobrogei” din 1931”, putem citi un amplu material intitulat „Eminescu și marea”, în care Valerian Petrescu demonstrează „obsesiunea” poetului față de mare și modul în care peste 40 de poezii din opera lui au fost influențate și inspirate de „marea eternă”.

Marea e elementul sugestiv ce-l preocupă adeseori pe Eminescu, fie ca evocare în sine, fie ca imagine de peisagiu, fie ca termen de comparație.
„Când priveşti oglinda mării”, e o poezie în care nu ştim ce să admiram mai mult, evocarea subtilă a mării „amară şi pustie", sau coloritul plastic şi alert al naturii, în strofa următoare :  „Când priveşti oglinda mării/Vezi în ea/Țărmuri verzi şi cerul sării,/Nori şi stea...
Marea ca noțiune de comparație e iarăşi frequent utilizată de Eminescu. Sufletul iubitei e ca „marea de mâhnire şi venin'', sau ochii ei sânt „adânci ca marea". În „Stelele’n cer", pe cât de pitoresc şi de savant e redată comparația, pe atât de nostalgic e sentimentul ce ni se sugerează: „După un semn/ Clătind catargele,/Tremură largele/Vase de lemn:// Nişte cetăți/ Plutind pe marele/Şi mişcătoarele/Pustietăți" .
Din această succintă expunere, triptica reprezentare a mării rezultă cu suficiență. Nu e în intențiunea mea de a enumera aici toate poeziile în care se aminteşte despre mare. Pentru a înlătura însă bănuiala acelora cari cred că Eminescu a recurs la această noțiune poetică numai din considerente tehnice de construire a versului, voiu afirma că peste patruzeci de poezii stau marture să le desmintă incertitudinea.
Mărturisirea de obsesiune constantă a mării o face Eminescu în „Floare albastră", în care iubita, geloasă de preocupările lui, îi spune: „În zadar râuri în soare/ Grăjmădeşte-a ta gândire/ Şi câmpiile asire/ Şi întunecata mare.// Piramidele' nvechite/ Urcă'n cer vârful lor mare:/ Nu căta în depărtare/ Fericirea ta, iubite.”
Marea eternă, marea cu rostogoliri de lumini în undele ei scânteietoare, i-a sugerat lui Eminescu un cortegiu întreg de reflecțiuni cu privire la realitatea contingentă a vieții pământeşti, deschizând un orizont larg de interpretare a zădărniciei şi absurdității ei, peste ale cărei tot una - virtuți sau păcate, se aşterne: „uitarea" [...]
Pe Eminescu nu numai l-a inspirat, dar l-a şi obsedat marea într'atât, încât în Mai am un singur dor şi-a exprimat dorința de a fi înmormântat în apropierea ei, dorință care s'a menținut în toate cele cinci variante ale acestei poezii.
Un fapt, asupra căruia curiozitatea noastră va insista, este acela dacă Eminescu a cunoscut marea românească, dacă a călătorit pe aici sau a evocat-o din proprie imaginație. Este adevărat că, în această privință, nu se află nicăeri nici o dată. Deşi se cunosc multe lucruri din viața lui, au rămas totuşi câțiva ani obscuri, asupra cărora biografii şi istoriografii nu ştiu a spune nimic.
Pentru noi problema nu are prea multă importanță: a văzut sau nu a văzut marea românească, a fost sau nu a fost pe aceste meleaguri dobrogene bătute de vânturi şi de soare, Eminescu e al nostru, al nației întregi şi nimeni nu poate să-i răpească dreptul de a poposi aici, în vecinătatea largului, de unde, în nopți învolburate şi „pline de luceferi”, va asculta simfonia valurilor, ritmul neobosit al „eternei reîntoarceri”.
 
#citeşte mai departe în Analele Dobrogei https://www.ziuaconstanta.ro/fondul-documentar-dobrogea-de-ieri-si-de-azi/articol/analele-dobrogei-anul-12-fasciculele-1-12-1931-1937.html


#Analele Dobrogei anul 12, fasciculele 1-12, 1931
#Valerian Petrescu



Mai multe numere ale publicaţiei Analele Dobrogei puteţi parcurge accesând Biblioteca Digitală.
 
Dacă în urmă cu 123 ani pionierul culturii româneşti în Dobrogea, Petru Vulcan, inaugura prima bibliotecă publică la Constanţa, pe 23 noiembrie 2017, printr-o onorantă coincidenţă, cotidianul ZIUA de Constanţa, conştient de rolul său pe tărâmul cultural dobrogean, a inaugurat prima BIBLIOTECĂ DIGITALĂ - Fondul Documentar „Dobrogea de ieri şi de azi“.
 
DREPTURI DE AUTOR
 
a) Toate informaţiile publicate pe site de către ZIUA de Constanţa (incluzând, dar fără a se limita la, articole, informaţii, fotografii, fişiere audio, bannere publicitare) sunt protejate de dispoziţiile legale incidente: Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice şi Legea nr. 129/1992 privind protecţia desenelor şi modelelor), titulari ai drepturilor protejate de lege fiind ZIUA de Constanţa sau, după caz, furnizorii săi de informaţii.
 
b) Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, decompilarea, distribuirea, publicarea, afişarea, modificarea, crearea de componente sau produse sau servicii complete derivate, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului site-ului, cu excepţia afişării pe ecranul unui computer personal şi imprimarea sau descărcarea, în scop personal şi necomercial în lipsa unui acord scris din partea ZIUA de Constanţa.
  
Sursa foto: arhiva ZIUA de Constanța
 
Citeşte şi:
#DobrogeaDigitală: Marea și poetul nepereche, evocați în întrunirile comitetului Pro Eminescu

#DobrogeaDigitală – revista „Analele Dobrogei: „A pune în dubiu stăpânirea românească asupra Dobrogei, înseamnă a clătina însăşi temelia ţării”

Urmareste-ne pe Google News
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp

Comentarii








Cele mai recente postari