Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
08:53 27 10 2021 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

#DobrogeaDigitală Meseriile și industria în Dobrogea la începutul secolului XX - „Industria mică e în maximul ei de producţie şi progresul ei e de remarcat“

ro

27 Jul, 2021 00:00 1578 Marime text

În fotografie este ilustrat Palatul Muncii din Constanța.
  • Buletinul Camerei de Comerț și Industrie din anul 1928 ne prezintă situația meseriilor și a industriei din Dobrogea și nu numai, la începutul secolului XX. 

Chiar din secolul XIII locuitorii aveau câte un meșteșug. La începutul secolului XVII apare numele de meserie, iar odată cu acesta ia naștere și industria. Aceasta era împărțită în trei categorii: mică, mijlocie și mare.
 


La mijlocul secolului XIX, în Dobrogea situația privind meseriile și industria era dezastruoasă. Nu exista o organizare, iar cei mai mulți se ocupau cu agricultura sau păstoritul. Singura meserie stabilă era cea de caretăşerie, cei care mânau căruţele dobrogene.
 
Însă odată cu realipirea Dobrogei la România, dreptul la proprietate este introdus. Astfel se dezvoltă și meseriile, și industria.
 
„Marele cariere de piatră dela' Turcoaia şi Mahmudia; fabricile de ciment dela Cernavoda, cum nu există, nu numai în restul ţării, dar chiar în Estul Europei, sunt o dovadă. Fabrica de ciment dela Cernavoda, cu întinsele şantiere de exploatare, carierele de piatră dela Başpunar-Tulcea, precum şi minele de sulfat de cupru, sunt dovezi de posibilităţile desvoltării unor întinse industrii.“
 
În 1888, era deja imperios necesar să se promulge o lege care să reglementeze meseriile și industria, astfel că Ministrul Industriei PP Carp propune un proiect de lege.
 
Legea nu a fost promulgată, căci guvernul din care făcea parte PP Carp a căzut de la putere.
 
Peste 12 ani, un alt proiect de lege, laborios, realizat după modelul legilor austro-ungare, a fost propus. Nici acesta nu a trecut spre promulgare.
 
O statistică realizată de Guvern în 1902 arată că din cei 98 de mii de meșteșugari patroni, 60% munceau în comunități urbane, iar restul în mediul rural. Din aceștia 70% erau români și 30% străini.
 

Se înființează și Camera de Meserii

 
„Camera de meserii aproba bugetele diferitelor corporaţii; numea şi revoca funcţionarii corporaţiilor; primea apelurile pentru obţinerea de brevete; ratifica alegerile Comisiei de arbitri, cari comisii, pentru şedinţele ţinute, primeau o diurnă; reforma şi decidea asupra cărţilor de capacitate, cu un cuvânt era instanţa superioară prin purgatoriul căreia trecea întreaga mişcare a meseriaşilor constituiţi în diferite corporaţii.“
 
În oraşul Constanţa funcţionau două corporaţii:
1) Corporaţia breslelor unite
2) Corporaţia meseriaşilor în fier şi metal.

„Organizaţiile, de tot felul  se înmulţeau, simţitor, asociaţiile meseriaşilor ce creşteau şi ele şi cereau protecţia muncei și a meseriei - face după 30 ani de mişcare - să se voteze prima lege în 1912 de către Ministrul Misir, lege pentru organizarea în mod echitabil a meseriilor.
 
Odată cu această lege, se desființează Camera de Meserii, în lipsă de activitate. Totuși, pentru o mai bună organizare se înființează în 1920 Ministerul Muncii. Ministerul a început de îndată să propună o serie de acte normative, care, în mare parte, aveau să fie și promulgate.

„Din toate, am cita Legea migraţiunilor care, în deosebi pe noi Constănţenii, ne-ar interesa prin limita ce ar pune-o numărului deosebit de mare al străinilor cu paşaport, ce lucrează fără nici o socoteală, clandestin, fără brevete sau camete. Dacă legea s'ar aplica aşa cum glăsueşte sigur că situaţia meseriaşului nostru s'ar ameliora mult, micşorându-se lipsa de lucru şi concurenţa cea mare dintre producători.“
 

Organizarea meseriilor

 
Legea de 1912 prevedea că nimeni nu poate exercita o meserie dacă nu posedă brevet de meşter sau carnet de lucrător. Aceste brevete sau carnete erau eliberate de un Comitet al Breslelor, care era subordonat direcției generale a meseriilor din cadrul Ministerului Muncii. 

Obținerea carnetului sau a brevetului nu era tocmai facilă, deoarece taxe erau foarte ridicate.
 
„În regiunea Constanţei şi Movila numai cine nu vrea, nu exercită meserie. Meseriaşul cizmar clandestin face pe croitorul; dulgherul, pe tâmplarul; fierarul pe sculptorul şi aşa mai departe, - fapt ce aduce mari prejudicii meseriaşului şi patronului cinstit ce abia cu multă muncă a putut să-şi ia dreptul acordat de legi. Este deci aci o complectă toleranţă şi lipsă de control.“
 

Învățământul profesional

 
Existau destul de multe școli de ucenici, însă nu exista o reglementare a acestora, astfel încât cursurile nu decurgeau așa cum ar fi trebuit. Ucenicii erau exploatați, muncind mai mult de 10 ore pe zi, fiind nemâncați și neodihniți.

„Învățământul muncitoresc lasă foarte mult de dorit pentru că aplicaţia lui nu pare destul de studiată.“
 

Organizaţiile profesionale

 
În Constanța exista patru astfel de organizații:

1) Uniunea Micilor Industriaşi Filiala Constanţa - număra aproape 200 membri, care se conduc după o lege specială, votată de Parlament în anul 1919;
2) Societatea „Înălţarea“, o asociaţie pe principiile cooperatiste;
3) Societatea technică, pe principii cooperatiste;
4) Societatea Energia, compusă tot pe principii cooperatiste.
 

Șomajul
 

Dobrogea a simțit și acest fenomen, însă nu foarte accentuat.

Instituțiie de stat, dar și societățile și-au redus numărul de locuri de muncă pentru a face economii și a nu intra în colaps.

„Recunoaştem însă că acum în urmă, cu ocazia nevoiei unor, lucrări pentru semicentenar, lipsa de lucru s'a mai ameliorat. La aceasta a contribuit şi terminarea Palatului muncii, unde o întreagă masă de mici industriaşi şi meseriaşi  sunt într'o ocupaţie febrilă.
Industrie mare propriu zisă, în Constanţa, avem foarte puţină: o fabrică de tăbăcărie, două mori, două fabrici de făcut bidoane a unor societăţi petrolifere e tot ce putem numi industrie mare.

În schimb, industria mică e în maximul ei de producţie şi progresul ei e de remarcat.
Ateliere nenumărate avem pentru prelucrarea lemnului; ateliere mecanice şi ateliere pentru turnarea metalului; ateliere renumite pentru facerea căruţelor dobrogene, lăcătuşerii artistice, instalaţiuni de ceramică, tricotaje, ţesătorie, etc. Cu un cuvânt o întreagă industrie, de care omul are nevoe pentru trebuinţele sale.“
 
Un dobrogean inventator
 
Un dobrogean, „d-nul Munteanu“, a inventat aparatul de ars cu păcură pentru încălzirea cuptoarelor. Invenția se fabrica în atelierele dumnealui, fiind atât de căutată încât a ajuns și la Constantinopol.
 
Sursă foto și de documentare: Buletinul Camerei de Comerț și Industrie din anul 1928
 
Citește și:
 
Începuturile Camerei de Comerț Constanța

Buletinul Camerei de Comerț și Industrie Constanța 1928 - „Înființarea și organizarea oboarelor în Dobrogea“

Primul Congres al Camerelor de Comerț și Industrie din România Mare și primele școli comerciale din Dobrogea

Înființarea Bursei de Comerț - „Constanţa era chemată să ia o dezvoltare din ce în ce mai mare“

„Conducta noastră de petrol“
Comentarii








Cele mai recente postari