Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
08:37 25 09 2021 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

#DobrogeaDigitală Medgidia în perioada otomană (I)

ro

28 Aug, 2021 00:00 1744 Marime text

  • Volumul  „Primarii Medgidiei creștini și musulmani“ este scris de Adrian Ilie, fiind publicat în 2017, într-un număr de 241 de pagini. 

Cartea „Primarii Medgidiei creștini și musulmani“, semnată de Adrian Ilie, publicată de editura Ex Ponto în anul 2017, prezintă situația Medgidiei în diferite perioade. Aflăm detalii biografice despre o mulțime de primari medgidieni, dar și repere istorice importante despre urbe. Autorul reușește să proiecteze informații mai puțin știute reușind să creeze o poveste captivantă.
 
Primul capitol al volumului se intitulează „Administrația locală în perioada otomană“. Aici sunt punctate detalii istorice care alcătuiesc o  imagine bine definită pentru lector.
 
La sfârșitul domniei lui Mircea cel Bătrân Dobrogea intra sub ocupație otomană. La acel moment Imperiul Otoman se află în expansiune având o putere inestimabilă. Practic nimeni nu îi putea sta în cale.  După 1418-1420 spațiul dintre Dunăre și Marea Neagră va intra total sub stăpânirea Înaltei Porți, astfel administrația locală fiind impusă de turci.
 
Modul de viața se va schimba treptat și în Dobrogea. Obiceiurile otomane se vor instala și în regiune. Astfel, se va consacra şi dreptul de folosinţă al ţăranilor dependenţi (raia), asupra ciflicului ce era acordat cu titlu de posesie (tassaruf), ce putea fi transmis moştenire, plătindu-se în schimb o taxă (tapuresmi).
 
Medgidia se consemna în acele timpuri sub numele de Karasu. Astfel găsim informații prețioase despre târgul care se petrecea aici.  Karasu înregistra cele mai mari venituri datorită drumului comercial și acestui târg.
 
Textul ne prezintă o mulțime de detalii privind situația administrativă de la acea vreme.
 
“Autorităţile otomane erau interesate să încaseze venituri de la populaţia autohtonă supusă. Reprezentantul comunităţii creştine era numit ciorbagiu şi avea rolul cel mai important în realizarea acestui obiectiv fiscal.
 
Din rândul acestora se alegea primarul localităţii numit cogeabaş (kocabaşî), aksakal sau mudir (specific zonelor urbane).
 
Orice localitate ce număra cel puţin 200 de case, putea să-şi aleagă anual un primar. Acolo unde exista populaţie mixtă primarul putea fi musulman sau creştin, după religia majorităţii.
 
Minoritatea alegea un muavim (ajutor al primaruluiviceprimar). În satele mari şi în oraşe era numit de stat un muhtar (oficial al statului), ce se ocupa de administraţia locală.
 
Ciorbagiul era un intermediar între populaţia locală şi administraţia centrală, iar dacă nu era cunoscător al limbii turce, ceea ce se întâmpla mai rar, era secondat de un dragoman. Ciorbagiul prezida Consiliul notabililor (asemănător Consiliului local, de astăzi), ce repartiza dările către stat şi aplana conflictele apărute între locuitori. Consiliul notabililor avea atât atribuţii fiscale, cât şi atribuţii juridice.
 
Alte atribuţii ale acestuia erau:
 
- îi putea reţine şi întemniţa pe cei consideraţi vinovaţi, putând să aplice şi pedepse corporale,
- primea oaspeţii sosiţi în localitate, fie din Imperiul Otoman, fie din statele occidentale aflaţi în tranzit către capitala otomană,
- verifica actele celor care se aflau în tranzit prin localitate,
- oferea condiţii de cazare la preţuri modice pentru cei aflaţi în tranzit, sau gratuit oficialităţilor guvernamentale,
- se preocupa de întreţinerea unui konak, aflat permanent sub supraveghere militară.
 
Ordinele ciorbagiului erau executate de un ceavas (kawas), ales anual de către locuitorii aşezării. Exista şi un şef al poliţiei locale ales exclusiv din rândul musulmanilor, ce se numea subaşă (subaşi).“
 
Aflăm și detalii despre Karasu din mărturiile a diferiți oficiali.
 
Abdi Paşa este unul dintrei cei care a întărit foarte bine părţile Karasu şi „le-a fortificat, săpând şanţuri de apărare şi realizând metereze şi construcţii întărite. El a pornit cu oastea  Misiuri (Mesembria- Nesebăr) şi cei mai mulţi ostaşi care se aflau în oastea lui s-au supus, iar unii dintre ei au rămas cu oastea la Karasu ”.
 
Sub comanda “lui Nu'man Paşa se aflau 20.000 de soldaţi din care vreo 6.000 erau de sacrificiu (dalkilig). În popor se răspândise vestea că duşmanii vor ataca oastea aflată la Karasu. Nu'man Paşa serascher de Karasu a primit ajutor din partea lui Elhadj Esper Aga, ceauşbaşiul (sergavuşan) Divanului Imperial, cu scopul de a folosi oastea şi a-l încuraja pe acesta, ştiind că oastea din acele părţi se supunea părerii ceauşbaşiului. Către Karasu au fost îndreptaţi 3.000 de dalkiligi.“
 
La jumătatea secolului XIX guvernatorul Sayd Mârza Pașa, a strans multe familii de tătari din zona Crimeii și a format astfel în loculul de la Karasu localitatea Medgidia, în onoarea sultanului reformator Abdul Medgit.
 
„Acesta a vizitat personal Dobrogea, pe la 1847, ajungând în zona centrală a provinciei, la Karasu, iar de aici, mai departe către Silistra, de care a rămas profund impresionat. Dregătorul tătar aflat în serviciul sultanului, a construit peste baltă un pod de piatră care îi va purta numele, acesta fiind realizat pentru a facilita trecerea peste luciu de apă mult mai uşor, a comercianţilor ce intenţionau, să ajungă la Târgul Panairului, atât de apreciat şi cunoscut în epocă.“
 
Sursă foto:  Fondul Documentar Dobrogea de Ieri și de Azi ZIUA de Constanța
 
Sursă de documentare: „Primarii Medgidiei creștini și muslmani“ de Adrian Ilie

Citește și:
 
Participarea medgidienilor la Marele Război
Comentarii








Cele mai recente postari