Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
22:28 14 07 2020 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

#DobrogeaDigitală - „Existențe și creații literare“, de Pericle Martinescu „Procesul de creaţie - o teribilă aventură interioară”

ro

08 May, 2020 00:00 1912 Marime text

În volumul Existențe și creații literare, aflat în Biblioteca Digitală ZIUA de Constanța, Pericle Martinescu ne oferă o serie de eseuri valoroase, în care sunt analizate opere ale unor scriitori români sau străini, toate fiind raportate la existența creatorilor și la cauzalitățile de ordin social-istoric din epocile în care aceștia au trăit.  

Stabilind o relație determinantă între structura psiho-fizică și vocația artistului, între actul creator și procesul existențial cu toate coordonatele lui conjuncturale, eseistul ia în discuție, printre altele, opera lui Gustave Flaubert, dedicându-i romancierului francez un capitol consistent, intitulat „Flaubert- titanul chinuit”.
 
Nu am ales întâmplător să reproducem un fragment din acest eseu, căci astăzi se împlinesc 140 de ani de la moartea celebrului părinte al „Doamnei Bovary” - un fanatic al meseriei sale, considerat maestru şi precursor al marelui roman realist universal.
 
 

„Fiu de doctor, Gustave Flaubert fusese îndemnat la anii studenţiei să urmeze cariera tatălui său, dar după o scurtă frecventare a cursurilor medicinale, pe care le-a părăsit ca să se înscrie la Facultatea de Drept - abandonată deasemeni la mijlocul studiilor - renunţă definitiv la orice intenţie de a se pregăti pentru o profesiune «onorabilă», consacrându-se exclusiv şi cu o devoţiune fanatică literaturii. Nu era în aceasta refugiul unui om incapabil de eforturi organizate, al unui spirit care să se sustragă disciplinei riguroase impusă de necesitatea acumulării cunoştinţelor în vederea formării şi exercitării unei îndeletniciri încărcate de răspunderi şi obligaţii. Și cu atât mai puţin putea fi vorba, în cazul lui Flaubert, de un om ce-ar fi evitat munca şi ar fi căutat în viaţă soluţiile cele mai comode spre a duce o existenţă uşoară ca individ şi ca membru al colectivităţii sociale. Dimpotrivă, prin refuzul lui neabătut declarat încă din fragedă tinereţe, de a accepta ceea ce în limbajul comun se numeşte o «carieră», adică o modalitate de a-şi justifica prezenţa în societate printr-o activitate care, cu timpul, devine prin însăşi invariabilitatea ei stereotipă şi mecanică, Flaubert îşi asuma un destin mult mai dificil, marcat de legi mult mai dure şi mai severe. În opinia lui, majoritatea oamenilor sunt făcuţi pentru biruri şi corvezi, sau cum spunea el însuşi, «pentru grajd» supuşi servituţilor de tot felul, în schimbul unor recompense convenţionale ce le atrofiază instinctul libertăţii şi le dă iluzia că: şi-au îndeplinit misiunea pe scara demnităţii umane. Structură titanică, înzestrat cu o mare energie spirituală, cu o uriaşă putere de muncă şi cu o conştiinţă dezvoltată despre grandoarea şi fragilitatea existenţei omeneşti, Flaubert a respins jugul servituţiilor de rând pentru a se înhăma la cea mai grea dintre poveri, aceea a creaţiei literare. De ce a făcut acest lucru? Pentru că, atunci când este privită în resorturile ei adânci, creaţia literară, creaţia artistică în genere, este singura condiţie acceptabilă pentru o individualitate titanică. În creaţie, o astfel de individualitate descoperă terenul de manifestare potrivit aspiraţiile ei, deoarece procesul creator presupune o libertate absolută, străină de orice constrângeri din afară, inventând propriile sale mijloace şi scopuri, fiind totdeauna un izvor şi o finalitate în sine, o permanentă resuscitare şi o continuă negare a agoniei. Flaubert a ales, în mod deliberat, acest destin major, care este destinul unui titan. Dar, după cum se va vedea, el a fost, prin însăşi această opţiune supremă sau ca un efect al ei, un titan chinuit. Viaţa lui, până la vârsta de aproape şasezeci de ani, e atât de săracă în evenimente încât, privită în ansamblu, ea pare viaţa unui om condamnat la o recluziune perpetuă.
De la vârsta de doisprezece ani şi până la cincizeci şi nouă de ani, Flaubert şi-a petrecut viaţa scriind. El a făcut din scris un sacerdoţiu, pe care l-a îndeplinit cu abnegaţie şi tenacitate zi de zi şi noapte de noapte. Cu toate acestea, opera lui se reduce doar la câteva volume. Dacă ne gândim că nu Balzac, Stendhal, Victor Hugo sau Zola - ca să nu cităm decât scriitorii francezi din aceeaşi epocă - au lăsat în urma lor opere vaste, cuprinzând zeci de volume, găsind pe deasupra timp să participe la frământările politice şi sociale din vremea lor, exemplul lui Flaubert, care şi-a consumat viaţa numai la masa de scris, pentru a creea doar câteva cărţi, devine aproape de neînţeles. Dar tocmai aici se află marea singularitate a personalităţii acestui scriitor. A fost un titan, însă titanismul lui nu se exprimă prin cantitatea operei elaborate, ci prin intensitatea fenomenului creator dus până la ultimele lui limite.
 

DESCARCĂ GRATUIT CARTEA ÎN FORMAT PDF!

 

Procesul de creaţie nu este la Flaubert o chestiune de producţie, cât o teribilă aventură interioară ce ilustrează într-un grad neobişnuit tortura artistului care îşi propune de bună voie uriaşa povară de a converti în materialitate mişcările imateriale din câmpul imaginaţiei. Este în ultimă instanţă drama artistului ce-şi dizolvă existenţa în actul craţiei, acesta fiind pentru el singura justificare a vieţii şi totodată singura formă de a lupta împotriva morţii, împotriva conştiinţei despre neantul existenţei. Pe cât de săracă în întâmplări exterioare este viaţa lui Flaubert, pe atât de bogată este ea în evenimente interioare, în zguduiri sufleteşti, în conflicte spirituale. În chip paradoxal, s-ar putea spune că el a aprofundat fenomenul existenţial, a trăit şi a cunoscut toate experienţele omeneşti, fără a se mişca de la masa de scris. Universul se concentrase în dosul frunţii lui uriaşe ca într-o cutiuţă ce înregistra, cu fidelitate, cele mai mari fluxuri şi cele mai mici pulsaţii ale lumii reale. În vasta lui Corespondenţă, care numără treisprezece volume, Flaubert şi-a transpus întreaga viaţă ca într-o lungă confesiune pornită din nevoia inexorabilă de a se descătuşa din robia propriilor himere, de unde cercetătorul poate urmări cu exactitate toate stările lui sufleteşti, toate gândurile, toate elanurile, toate înfrângerile, precum şi inepuizabila capacitate de a plânge şi de a râde a unui om în fond foarte jovial, dar în acelaşi timp extrem de riguros cu el însuşi şi cu valorile artistice şi morale a căror pondere nu o minimaliza niciodată. Pentru definirea şi conturarea personalităţii acestui scriitor agitat şi complex, în care exponenţii de frunte ai literaturii moderne văd un precursor şi un prototip, corespondenţa rămasă de la el constituie un material neasemuit de bogat în elemente şi indicaţii referitoare la geneza şi mecanismul actului de creaţie, fapt ce-i determină pe biografi şi exegeţi să apeleze permanent la corespondenţa sa în tentativele, din ce în ce mai numeroase şi mai aprofundate, de a explora universul său interior, deoarece aici se găsesc premizele ce vor duce la dezvoltarea conţinutului dilematic şi tragic al conştiinţei moderne sub cele două teme acute ale dezbaterilor ei: condiţia umană, propriu-zisă, şi condiţia artistică în strânsă raportare la fenomenul existenţial.”

 
#citește mai departe în „Existențe și creații literare”, de Pericle Martinescu
#Existențe și creații literare”
#Autor Pericle Martinescu

Dacă în urmă cu 122 ani pionierul culturii românești în Dobrogea, Petru Vulcan, inaugura prima bibliotecă publică la Constanța, pe 23 noiembrie 2017, printr-o onorantă coincidență, cotidianul ZIUA de Constanța, conștient de rolul său pe tărâmul cultural dobrogean, a inaugurat prima BIBLIOTECĂ DIGITALĂ - Fondul Documentar „Dobrogea de ieri și de azi“.
 
DREPTURI DE AUTOR
 
a) Toate informațiile publicate pe site de către ZIUA de Constanța (incluzând, dar fără a se limita la, articole, informații, fotografii, fișiere audio, bannere publicitare) sunt protejate de dispozițiile legale incidente: Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice și Legea nr. 129/1992 privind protecția desenelor și modelelor), titulari ai drepturilor protejate de lege fiind ZIUA de Constanța sau, după caz, furnizorii săi de informații.
 
b) Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, decompilarea, distribuirea, publicarea, afișarea, modificarea, crearea de componente sau produse sau servicii complete derivate, precum și orice modalitate de exploatare a conținutului site-ului, cu excepția afișării pe ecranul unui computer personal și imprimarea sau descărcarea, în scop personal și necomercial în lipsa unui acord scris din partea ZIUA de Constanța.

 
Sursa foto: captură YouTube/Arhivă TVR
 


Citește și:

#DobrogeaDigitală - „Uraganul istoriei. Pagini de jurnal intim. Anul 1940”, de Pericle Martinescu: Tudor Vianu - un boem „refulat”

#DobrogeaDigitală - „Umbre pe pânza vremii“, de Pericle Martinescu: Martor al sublimei prietenii dintre Panait Istrati și Nikos Kazantzakis

#DobrogeaDigitală - „Umbre pe pânza vremii“, de Pericle Martinescu: „George Enescu - frumoasă viață, fericit destin!”
  
#DobrogeaDigitală: Pericle Martinescu și Emil Cioran, doi noctambuli filosofând într-un oraș adormit

#DobrogeaDigitală - „Uraganul istoriei. Bombe și boemă. Pagini de jurnal intim (1941-1945)”, de Pericle Martinescu: Sfârșitul războiului și „noi angajamente”
 
#DobrogeaDigitală - „Figuri în filigran”, de Pericle Martinescu: În vizită la George Călinescu, „în laboratorul literar unde se făurește, zi de zi, marea istorie a literaturii române”

#DobrogeaDigitală - „7 ani cât 70. Pagini de jurnal (1948-1954)”, de Pericle Martinescu: În volumele epurate de comuniști ni se prezintă „un popor compus din escroci, semidocți și tot felul de lichele”
 
Comentarii








Cele mai recente postari