Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
08:34 25 02 2020 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

#DobrogeaDigitală - „Cutreerând Dobrogea meridională”, de dr. R.I. Călinescu Ultimele cămile din Dobrogea

ro

27 Jan, 2020 00:00 1658 Marime text

Profesorul dr. R.I. Călinescu a alcătuit volumul „Cutreerând Dobrogea meridională după o incitantă călătorie de-a lungul litoralului Mării Negre, în vara anului 1935. În cele zece reportaje ce abundă în informaţii şi ilustraţii utile şi pitoreşti, autorul şi-a consemnat impresiile şi observaţiile ştiinţifice, oferind detalii interesante despre oameni, locuri, floră sau faună.    





Unul dintre obiectivele vizitate a fost şi ferma lui Zaharia Holevici, fost căpitan în armata română, care a avut o întreagă crescătorie de cămile bactriene, destul de bine adaptate climei din Dobrogea şi folosite cu succes în agricultură sau ca animale de povară.
Din păcate, din pricina consanguinităţii, animalele au degenerat şi s-au stins de-a lungul anilor, autorul găsind la fermă, în anul călătoriei sale, ultimele cinci exemplare de cămile cu două cocoaşe.
 

„Deşi localitate atât de modestă, celebritatea cătunului Duranlar este atât de mare încât a trecut de, mult graniţele jud. Caliacra, de care ţine. Multe automobile au stopat în satul Duranlar şi multe feţe distinse au coborât din maşini şi trăsuri în această neînsemnată localitate, pentru a vedea un lucru unic (în România: Cămilele bactriane, aflătoare în posesia d-lui Z. Holevici, proprietar la Duranlar.


Luând-o cam pe la marginea satului, cotim la stânga şi intrăm pe poarta larg deschisă a proprietăţii d-lui Holevici, care şi apare în mijlocul curţii. După recomandările de rigoare, d-sa obişnuit cu vizitatorii şi ştiind par'că dinainte scopul vizitei noastre, se grăbeşte să ne spună că, dacă dorim să vedem cămilele, trebue să ne ducem în câmpul din apropiere, unde acestea se află la păscut.


Părăsim curtea şi o luăm de astădată direct peste câmpul înţelenit, acoperit cu scaeţi şi mărăcini, printre care trăsura înaintează cu oarecare greutate. După câtva timp de mers, apare de-odată silueta ciudată a cămilelor, care ne aduce aminte de imaginea reptilelor mezozoice. Văzute printre tufele de scaeţi un puternic sentiment de exotic începe să ne cuprindă. Par'că ne-am afla în stepele Asiei!
Oprim trăsura la oarecare distanţă, pentruca aceste ciudate fiinţe, cu aspect de animale apocaliptice, să nu se sperie de cai.
Armaţi cu aparatele fotografice în mâini, ne apropiem de ele. Sunt în total cinci: un bărbat tânăr, trei femele, dintre care una bătrână şi chioară - şi un pui de sex masculin.


Sunt masive, înalte însă cu picioarele scurte, ceeace le face să nu fie tocmai simpatice la vedere, ba chiar să inspire un fel de teamă şi repulsie. În partea de sus a picioarelor dinainte, ca şi în partea de jos a gâtului au câte o pernă de lână. Culoarea lor e cenuşie-gălbue ce se armonizează de minune cu aceea a stepei arse de soare. Gâtul lor e lung şi îndoit în sus. Pe spinare se ridică două cocoaşe, caracter ce deosebeşte cămilele bactriane de dromaderi.


Pasc liniştite şi cu vădită plăcere scaeţii câmpului, fiind păzite de un turculeţ cu fes, ascuns după nişte tufe de mărăcini.
Masculul e frumos şi voinic iar cocoaşele sale sunt pline şi stau drept în sus, cea dinainte aplecată puţin spre dreapta. El e taurul cirezii. Femela bătrână şi chioară e legată la gât cu o frânghie de altă femelă mai tânără - iar cocoaşele din spinare-i îi atârnă moi în jos, pe partea stângă a spinării. Puiul e culcat pe pântece în iarba firavă a stepii, printre scaeţi, ţinându-şi picioarele îngenunchiate sub el.
Din când în când animalele ne privesc indiferente, cu ochii lor mari şi ficşi, rumegând înainte. Masculul face câţiva paşi spre noi, legănându-se încet, ca o corabie.


În acest peisaj de stepă, presărat cu scaeţi, în faţa acestor animale atât de caracteristice de stepă şi pustiu, care pasc liniştite şi indiferente printre mărăcini, impresia că suntem în stepele Asiei devine din ce în ce mai puternică. Căci, după cum se ştie, cămilele bactriane sau cu două cocoaşe, înlocuesc dromaderii în Asia centrală şi orientală, unde, încă din timpuri imemoriale sunt întrebuinţate ca animale de povară de către tătari, mongoli şi chinezi.

 

DESCARCĂ GRATUIT CARTEA ÎN FORMAT PDF!

 

Din cauza marei sale greutăţi, cămila bactriană nu poate fi folosită ca animal de şea, cum e dromaderul. Dar pentru transportul poverilor, cămila cu două cocoaşe este un animal extrem de preţios, cu care şi astăzi se face un întins comerţ în interiorul Asiei. Caravane numeroase pornesc azi, ca şi odinioară, tocmai din Peking pentru ca traversând toată China să ajungă până în inima Siberiei.


Blana deasă a acestui animal îi permite dealtfel să reziste şi unui climat mai riguros, putând fi deci folosit foarte bine chiar şi în timpul iernii. Cămilele bactriane dela Duranlar şi de pretutindeni unde există, se hrănesc cu o hrană exclusiv vegetală şi nu sunt deloc dificile în alegerea alimentelor, mulţumindu-se cu nutreţul cel mai prost şi chiar cu resturile de nutreţ dela celelalte vite. Ele sunt capabile să se hrănească timp de mai multe săptămâni cu plantele cele mai sărate şi mai amare ale stepei, pe care le refuză celelalte animale, apoi cu buruienile cele mai uscate, mai chircite şi mai tăioase ale stepei şi deşertului. Ba adesea mănâncă şi ramuri pe jumătate uscate.


La nevoie se mulţumesc şi numai cu un coş vechiu de nuele împletite sau cu vre-o rogojină ruptă! Dl. Holevici ne spune că o cămilă a sa se apucase odată să mănânce o coadă de bici, uitată în bătătură. Lihnite de foame, cămilele bactriane sunt în stare să mănânce pături pierdute, peşte, oase şi chiar pielea uscată a altor animale!


Gardurile vii, de mărăcini, trebuesc protejate contra lor, căci le-ar mânca până la rădăcină ! Ghimpii cei mai ascuţiţi nu rănesc niciodată gura acestor animale - şi nu trebue să ne mire prea mult înmărmurirea lui Brehm când a văzut într'o zi o cămilă bactriană mâncând o ramură de mimoză acoperită cu desăvârşire de spini atât de ascuţiţi şi tari încât ar fi putut pătrunde cu cea mai mare uşurinţă, chiar prin talpa ghetelor! Deasemenea cămilele bactriane pot răbda foarte mult de sete, mulţumindu-se adesea numai cu apa sălcie a lacurilor sărate de stepă şi pustiu.

„Vocea cămilei bactriane este un urlet înfricoşător”


În ţinuturile de baştină ele simt de departe apropierea unei fântâni sau a unui râu. Dealtfel, cât sunt de stupide, nu uită niciodată locurile unde au fost adăpate. Când le miroase a umezeală, ele ridică capetele, clipesc din ochi, aspiră aerul cu putere, ciulesc urechile şi se pun apoi pe alergat, atât de repede încât călăreţul trebue să se ţină bine în şea ca să nu cadă.


Cum ajung la fântână sau isvor, se'mping unele pe altele şi caută a se'ndepărta reciproc prin nişte urlete îngrozitoare. Vocea cămilei bactriane este un urlet înfricoşetor, greu de descris, format în acelaş timp din grohăituri, strigăte, behăituri, urlete, toate laolaltă. Fiind de origine asiatică, cămila bactriană poate rezista foarte bine climatului pontic, de stepă, al Dobrogii, care dacă vara e cald şi uscat, iarna e destul de rece. In nici-un caz cămilele bactriane dela Duranlar nu sunt o dovadă a nuanţei climatice mediteraneene a Dobrogii, cum s'a susţinut.


Mulţumindu-se cu resturile nutreţului celorlalte animale domestice şi mâncând cu plăcere dela scaeţii câmpului până la cozile de bice uitate în bătătură, bând apă rar şi puţină şi neavând nevoie de grajduri speciale ci numai de un şopron primitiv, trăgând la plug mai bine ca bivolii, cămilele bactriane sunt o adevărată binefacere pentru un ţinut atât de neospitalier ca Dobrogea şi cele mai potrivite animale de povară şi chiar de lână (20 kgr. lână fină la tunsoarea din Mai), pentru această provincie.
Altădată numărul lor era cu mult mai mare la DuranIar, atingând şi cifra de 25 capete. Pier însă mereu prin degenerescenţă, din cauza consanguinităţii. Aducerea unui nou mascul, pentru împrospătarea sângelui, le-ar salva. Credem că Statul trebue să se sesizeze cât mai neîntârziat de acest lucru, având în vedere marea importanţă economică a acestor animale pentru Dobrogea”.



#citeşte mai departe în lucrarea Cutreerând Dobrogea meridională
#„Cutreerând Dobrogea meridională“
#Autor R.I. Călinescu

Dacă în urmă cu 122 ani pionierul culturii româneşti în Dobrogea, Petru Vulcan, inaugura prima bibliotecă publică la Constanţa, pe 23 noiembrie 2017, printr-o onorantă coincidenţă, cotidianul ZIUA de Constanţa, conştient de rolul său pe tărâmul cultural dobrogean, a inaugurat prima BIBLIOTECĂ DIGITALĂ - Fondul Documentar „Dobrogea de ieri şi de azi“.
 
DREPTURI DE AUTOR
 
a) Toate informaţiile publicate pe site de către ZIUA de Constanţa (incluzând, dar fără a se limita la, articole, informaţii, fotografii, fişiere audio, bannere publicitare) sunt protejate de dispoziţiile legale incidente: Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice şi Legea nr. 129/1992 privind protecţia desenelor şi modelelor), titulari ai drepturilor protejate de lege fiind ZIUA de Constanţa sau, după caz, furnizorii săi de informaţii.
 
b) Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, decompilarea, distribuirea, publicarea, afişarea, modificarea, crearea de componente sau produse sau servicii complete derivate, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului site-ului, cu excepţia afişării pe ecranul unui computer personal şi imprimarea sau descărcarea, în scop personal şi necomercial în lipsa unui acord scris din partea ZIUA de Constanţa.


Sursa foto: Ilustraţie din volumul „Cutreerând Dobrogea meridională“, de R.I. Călinescu



Citeşte şi:

#DobrogeaDigitală - „Cutreerând Dobrogea meridională”, de dr. R.I. Călinescu: Rechinii din Marea Neagră - cum îşi pregătesc puii la „şcoala vieţii” şi la „şcoala muncii”

#DobrogeaDigitală - „Cutreerând Dobrogea meridională”, de dr. R.I. Călinescu: „Dobrogea, o adevărată corabie a lui Noe”
 
#DobrogeaDigitală - „Cutreerând Dobrogea meridională”, de dr. R.I. Călinescu: Staţiunea zoologică maritimă de la Agigea, apărută în „paradisul singurătăţii”

#citeşteDobrogea Despre cămilele din Dobrogea, foci şi rechini din Marea Neagră. Titluri noi în Biblioteca Virtuală ZIUA de Constanţa  

Comentarii








Cele mai recente postari