Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
22:58 08 08 2020 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

#DobrogeaDigitală - „Confesiune patetică. Pagini de jurnal intim (1936-1939). Vulcanul iubirii”, de Pericle Martinescu De Ziua Franței, o celebrare inedită!

ro

14 Jul, 2020 00:00 1381 Marime text

Anul acesta, ziua de 14 iulie este celebrată de francezi din fața televizoarelor, căci tradiționala paradă militară de pe bulevardul Champs-Elysées din Paris va fi înlocuită cu un eveniment mai restrâns, care va avea loc în Place de la Concorde.

Sub deviza „O națiune angajată, unită și solidară”, evenimentul va include o paradă aeriană și va onora participarea armatei franceze în lupta împotriva COVID-19. Se va aduce totodată un omagiu personalului din sănătate, pe care francezii l-au aplaudat în fiecare seară în perioada măsurilor de izolare, precum şi tuturor actorilor mobilizaţi împotriva virusului care, iată, ne-a forțat să ne reinventăm.

În volumul „Confesiune patetică.Vulcanul iubirii (1936-1939)” , primul din seria prețioaselor jurnale ale scriitorului dobrogean Pericle Martinescu, autorul își amintește de memorabila sa incursiune la Paris, cu ocazia aniversării unui secol și jumătate de la Revoluția Franceză.

Participarea sa la festivitățile prilejuite de Ziua Franței sunt marcate de emoții amestecate, cu atât mai mult cu cât, peste doar câteva luni de la gloriosul eveniment, urma ca „Orașul luminilor” să fie îngenuncheat de cel de-al Doilea Război Mondial.
 

„Am participat la toate festivităţile organizate cu prilejul celei de-a 150-a aniversări a Revoluţiei Franceze, am stat zece zile (şi zece nopţi, căci şi nopţile am umblat) la Paris, am cunoscut oraşul în principalele lui măreţii, ne-am întors de acolo ameţiţi şi uluiţi. Ar fi greu să încerc să aştern aici, acum, toate câte am văzut şi am simţit la Paris. N-am scris nimic în caiet, fiindcă n-am avut nici răbdare, nici răgaz. Timpul trecea foarte repede şi fiecare clipă era consacrată Parisului. Aproape că n-am dormit deloc în cele zece zile (dacă apucam câte două ceasuri de somn pe noapte). Căci, în afară de programul oficial, mă plimbam cu prietenii mei Ion Ureche şi Ştefan Dima (doi buni prieteni, colegi din Facultate, aflaţi la Paris din 1938 ca să-şi facă doctoratele în Estetică. Locuiau împreună într-o cameră mobilată pe rue des Ecoles), care sunt de astă toamnă la Paris, şi colindam cu ei toate cartierele.

 

DESCARCĂ GRATUIT CARTEA ÎN FORMAT PDF!  

Trebuie să notez totuşi în fugă principalele momente, pe care nu le voi uita niciodată: parada militară din ziua de 14 iulie de la Champs-Elysées, pe care am urmărit-o dintr-un balcon din spatele tribunei oficiale, apoi adunarea comemorativă de la Chaillot, pe Champs de Mars, cu preşedintele Republicii (Lebrun) şi şeful guvernului (Daladier), alături de care m-am şi aflat la un moment dat, o seară de balet la Opera Mare (Serge Lifar în L' Araignee), serile de teatru la Comedia Franceză şi la Odeon, recepţia de la Hotel de Ville şi îndeosebi aceea dată de Jean Zay, ministrul Invăţământului, într-o splendidă grădină vastă, cu un parc, unde ne-am grizat cu şampanie, vizitarea muzeelor şi monumentelor, excursiile la Versailles, Chartres şi Chantilly, fermecătoarele nopţi de hoinăreală prin Montmartre şi Cartierul Latin şi multe, multe altele. In fine, o apoteoză. Am cunoscut Parisul în cel mai culminant moment al gloriei lui. Strălucea de fast şi petrecea din plin. Era o afirmare a victoriei ideilor Revoluţiei, după 150 ani, o afirmare a victoriei din războiul mondial, după 20 de ani, şi o afirmare a forţei actuale a Franţei în faţa ameninţării unui nou război.
Cred că Parisul n-a cunoscut niciodată zile mai măreţe şi mai pline de semnificaţie. Cine a avut norocul să-l vadă în aceste zile, poate spune cu toată îndreptăţirea că n-a trecut degeaba prin lume, şi se poate considera un om fericit. Eu sunt unul!”

 
#citeşte mai departe în „Confesiune patetică. Pagini de jurnal intim (1936-1939). Vulcanul iubirii” 
#„Confesiune patetică. Pagini de jurnal intim (1936-1939). Vulcanul iubirii”
#Autor Pericle Martinescu

Dacă în urmă cu 122 de ani pionierul culturii româneşti în Dobrogea, Petru Vulcan, inaugura prima bibliotecă publică la Constanţa, pe 23 noiembrie 2017, printr-o onorantă coincidenţă, cotidianul ZIUA de Constanţa, conştient de rolul său pe tărâmul cultural dobrogean, a inaugurat prima BIBLIOTECĂ DIGITALĂ - Fondul Documentar „Dobrogea de ieri şi de azi“
 
DREPTURI DE AUTOR
 
a) Toate informaţiile publicate pe site de către ZIUA de Constanţa (incluzând, dar fără a se limita la, articole, informaţii, fotografii, fişiere audio, bannere publicitare) sunt protejate de dispoziţiile legale incidente: Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice şi Legea nr. 129/1992 privind protecţia desenelor şi modelelor), titulari ai drepturilor protejate de lege fiind ZIUA de Constanţa sau, după caz, furnizorii săi de informaţii.
 
b) Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, decompilarea, distribuirea, publicarea, afişarea, modificarea, crearea de componente sau produse sau servicii complete derivate, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului site-ului, cu excepţia afişării pe ecranul unui computer personal şi imprimarea sau descărcarea, în scop personal şi necomercial în lipsa unui acord scris din partea ZIUA de Constanţa.

 
Sursa foto: captură YouTube/Arhivă TVR
 
Citeşte şi:
  
#DobrogeaDigitală - „Figuri în filigran”: Pericle Martinescu şi Eugen Ionescu - corespondenţă din Paris
 
 
 
Comentarii








Cele mai recente postari