Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
17:25 24 11 2020 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

#DobrogeaDigitală – „Administrația românească. Cadrilater” Opt decenii de la Tratatul de la Craiova, când România pierdea Cadrilaterul. Ce prevedeau cele șapte articole

ro

07 Sep, 2020 00:00 524 Marime text

 
Cu o întrerupere de aproape doi ani (septembrie 1916 - decembrie 1918), Cadrilaterul, cu cele două judeţe Caliacra şi Durostor, a fost parte componentă a statului român, până la 7 septembrie 1940 când, prin Tratatul semnat între delegaţiile guvernelor român şi bulgar, urmare a puternicelor presiuni exercitate de Hitler, Stalin şi Musolini, acest teritoriu este cedat Bulgariei.
 
Prof. dr. Constantin Tudor, în lucrarea sa „Administrația românească. Cadrilater” pe care o puteți lectura în Biblioteca digitală ZIUA de Constanța, pune în valoare acele date, fapte şi evenimente care întregesc informaţia istorică necesară elaborării unei monografii a României întregite din anii interbelici.
 

„Pe 19 august 1940, la Craiova se deschideau lucrările Conferinţei româno-bulgare în privinţa Cadrilaterului. Delegaţia română a fost alcătuită din Al.
Cretzianu, ministru plenipotenţiar, şeful delegaţiei, Horia Grigorescu, primarul municipiului Constanţa, g-ral Gh. Potopeanu şi Henri G Meitani, iar cea bulgară cuprindea pe Svetoslav Pommenov, ministru plenipotenţiar şi şef al delegaţiei, g-ral Popov, comandantul Garnizoanei Varna, Anghelov, secretar general la Ministerul de Interne şi Molov, director general al Datoriei Publice. Lucrările Conferinţei s-au desfăşurat sub semnul recomandărilor imperioase ale Germaniei naziste, pe 24 august ajungându-se deja la o înţelegere de principiu ca România să cedeze Bulgariei întreg Cadrilaterul, în graniţele sale din anul 1913. În acest sens se pronunţase şi Consiliul de coroană în şedinţa din 23 august 1940, în care se analizase mersul tratativelor cu Bulgaria şi Ungaria. Rămânea doar ca după informarea oficială a Guvernelor celor două ţări să se treacă practic la elaborarea Tratatului şi a documentelor auxiliare.
Cele două delegaţii vor reuşi să finalizeze elaborarea documentelor oficiale până pe 7 septembrie 1940, când se dă publicităţii următorul Comunicat oficial: «În dorinţa de a rezolva pe cale paşnică problemele pendinte între Bulgaria şi România în spiritul unei înţelegeri reciproce, a fost semnat, la 7
septembrie la Craiova, acordul prin care se înregistrează cesiunea teritorială consimţită prin nota din 16 august 1940, notă care reprezintă concluzia unor îndelungate tratative între cele două guverne. Acordul încheiat este bazat pe schimbul obligator de populaţie bulgară din judeţele Tulcea şi Constanţa cu cea românească din Caliacra şi Durostor, precum şi pe un schimb facultativ al românilor şi bulgarilor din celelalte regiuni ale celor două ţări. Cele două state se angajează în urma realizării acestui principiu să nu ridice niciodată vreo pretenţie teritorială unul contra altuia. Se prevede prin acelaşi acord că guvernul român obţine de la cel bulgar o despăgubire de un miliard lei pentru investiţiunile făcute în teritoriul cedat şi pentru cheltuielile pe care statul român le va suporta la executarea schimbului de populaţie. Evacuarea teritoriului cedat a început încă din luna august, predarea oficială însă se va face de la 20 septembrie la 1
octombrie».

 

DESCARCĂ VOLUMUL INTEGRAL ÎN FORMAT PDF

Tratatul de la Craiova are şapte articole, un protocol referitor la aplicarea articolului I privind stabilirea graniţelor dintre cele două state semnatare (Anexa A), un acord privind transpunerea în practică a prevederilor articolului III referitor la modalităţile de evacuare şi transferare a teritoriului
cedat(Anexa B), o declaraţie ce aducea lămuriri suplimentare la articolul 4 al Anexei B, un acord privind schimbul de populaţie (Anexa C) un acord financiar(Anexa D) şi trei înţelegeri relative la unele obligaţii ce şi le asumă guvernul bulgar.
Articolul I al Tratatului şi Anexa A stabileau noua frontieră dintre România şi Bulgaria, care începea de la Dunăre, imediat în aval de Silistra şi ajungea la Marea Neagră, la aproximativ 8 km sud de Mangalia. Articolul II menţiona în mod expres că «înaltele părţi contractante declară în mod solemn frontiera stabilită între ele ca fiind definitivă şi perpetuă.
Fiecare din înaltele părţi contractante declară în mod solemn să nu mai formuleze niciodată vreo pretenţiune de ordin teritorial împotriva celeilalte părţi contractante». Conform articolului III al Tratatului, în termen de 90 de zile de la schimbul instrumentelor de ratificare, să se procedeze «la
schimbul obligatoriu dintre supuşii români de origine etnică bulgară din judeţele Tulcea şi Constanţa şi supu ş ii români de origine etnică română din judeţele Durostor și Caliacra».
Detaliile erau stipulate în cele 15 articole ale Anexei C. În urma aplicării acestor prevederi, situaţia se prezintă după cum urmează:
- au părăsit judeţele Caliacra şi Durostor aproximativ 100.000 locuitori (23.173 familii, dintre care 18.760 deţinuseră gospodării în mediul rural);
-11.124 familii au fost evacuate în judeşul Constanţa,
- 7.017 familii au fost evacuate în judeul Tulcea,
- 641 familii au fost evacuate în Capitală,
- 632 familii au fost evacuate în judeşul Suceava,
- 576 familii au fost evacuate în judeul Ilfov
- 363 familii au fost evacuate în judeţul Rădăuţi,
- 188 familii au fost evacuate în judeţul Romanaţi,
- au mai fost evacuate familii din Cadrilater în judeţele Ialomiţa şi Olt.
- din judeţele Tulcea şi Constanţa au fost evacuate circa 15.000 familii de etnici bulgari, însumând aproximativ 61.000 de persoane.
Articolul IV al Tratatului şi Anexa D reglementau problemele de ordin financiar ce decurgeau din cedarea Cadrilaterului.
Astfel, conform celor convenite, cele două ţări «renunţau definitiv la toate pretenţiunile de ordin financiar de la stat la stat... în schimbul plăţii de guvernul bulgar a unei sume forfetare de 1 miliard lei», sumă ce urma a fi plătită în două tranşe, la 15 ianuarie 1941 şi 15 ianuarie 1942.
Modalităţile concrete de retragere a administraţiei româneşti din Cadrilater şi instalarea noilor autorităţi bulgare, cu toate aspectele practice ce decurgeau de aici, fuseseră explicitate în Anexa B. Astfel, evacuarea Dobrogei de Sud şi ocuparea ei de către trupele bulgare urma să se facă în etape, între 20 septembrie şi 1 octombrie 1940, fiind prevăzute chiar
datele şi orele pentru fiecare zonă în parte, în aşa fel încât să nu se ajungă la contact direct între trupele române, care se retrăgeau şi cele bulgare, care le înlocuiau. Toate aceste operaţiuni urmau să fie supravegheate de o comisie mixtă, alcătuită din 10 militari şi civili, alte două subcomisii funcţionând în judeţele Caliacra şi Durostor. Acelaşi document făcea referiri şi la recoltele de porumb, bumbac, floarea-soarelui din teritoriul cedat ce nu
puteau fi strânse de proprietarii lor până la evacuare. În acest caz, cele două guverne se obligau să regleze ulterior sumele forfetare ce şi le-ar fi datorat una alteia pe baza producţiilor medii la hectar.
Articolul VI al Tratatului stabilea modalităţile concrete de supraveghere a transpunerii în practică a tuturor documentelor semnate la Craiova. În acest sens se constituia o Comisie mixtă româno-bulgară, alcătuită din câte trei reprezentanţi ai fiecăreia dintre părţi, sediul acesteia stabilindu-se la Giurgiu. În cazul când comisia nu putea soluţiona unele probleme, acestea
trebuiau aduse în discuţia guvernelor şi dacă nici acestea nu le rezolvau în termen de două luni, diferendele puteau fi supuse arbitrajului internaţional.
Ultimul articol al Tratatului (art. VII) preciza: «Prezentul Tratat va fi ratificat. Schimbul instrumentelor de ratificare va avea loc în Bucureşti cel mai târziu până la 15 septembrie 1940».
Ratificarea Tratatului din partea Guvernului României i-a revenit generalului Ion Antonescu, care semnează decretul la 10 sepembrie 1940. Se sfârşea astfel o perioadă de 25 de ani de administraţie românească în Cadrilater, ale cărei rezultate benefice pentru această regiune sud Dunăreană au fost
recunoscute, implicit, de cei care o reluau în stăpânire prin aplicarea prevederilor Tratatului de la Craiova. Era ultimul act al cedărilor teritoriale impuse României în vara anului 1940.
Prin aplicarea Tratatului de la Craiova, România pierdea un teritoriu în suprafaţă de 6.921 km.p. cu o populaţie de aproximativ 425.000 de locuitori.

 
#citește mai departe în volumul „Administrația românească. Cadrilater”

Dacă în urmă cu 122 ani pionierul culturii românești în Dobrogea, Petru Vulcan, inaugura prima bibliotecă publică la Constanța, pe 23 noiembrie 2017, printr-o onorantă coincidență, cotidianul ZIUA de Constanța, conștient de rolul său pe tărâmul cultural dobrogean, a inaugurat prima BIBLIOTECĂ DIGITALĂ - Fondul Documentar „Dobrogea de ieri și de azi“.
 
DREPTURI DE AUTOR
 
a) Toate informațiile publicate pe site de către ZIUA de Constanța (incluzând, dar fără a se limita la, articole, informații, fotografii, fișiere audio, bannere publicitare) sunt protejate de dispozițiile legale incidente: Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice și Legea nr. 129/1992 privind protecția desenelor și modelelor), titulari ai drepturilor protejate de lege fiind ZIUA de Constanța sau, după caz, furnizorii săi de informații.
 
b) Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, decompilarea, distribuirea, publicarea, afișarea, modificarea, crearea de componente sau produse sau servicii complete derivate, precum și orice modalitate de exploatare a conținutului site-ului, cu excepția afișării pe ecranul unui computer personal și imprimarea sau descărcarea, în scop personal și necomercial în lipsa unui acord scris din partea ZIUA de Constanța.

 
Sursa foto: Facebook Arhivele Naționale ale României
 
Citește și:

#citeşteDobrogea „Istoria Dobrogei“ (1998) Lecţii esenţiale de istorie dobrogeană. 20 septembrie 1940 - evacuarea Cadrilaterului

 
Comentarii








Cele mai recente postari