Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
07:28 19 02 2020 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

#DobrogeaDigitală - „7 ani cât 70. Pagini de jurnal (1948-1954)”, de Pericle Martinescu Petru Groza, un farsor redutabil

ro

14 Feb, 2020 00:00 1425 Marime text

În jurnalul ţinut în mare secret „7 ani cât 70”, Pericle Martinescu evocă o parte din istoria neagră a instaurării comunismului în România, evenimentele înregistrate de autor acoperind perioada anilor 1948-1954.





Textul din care cităm mai jos a fost scris în ianuarie 1948 şi rememorează figura prim-ministrului Petru Groza, personaj de tristă amintire, impus de către sovietici şi care a rămas în fruntea ţării până în 1958. Autorul, funcţionar pe atunci la Direcţia Presei, avusese un conflict cu Groza, legat de biografia pe care fusese însărcinat s-o scrie pentru el, şi îl considera un mincinos şi un farsor redutabil.

„Deşi mi-am propus ca în viaţa mea (sau a lui) să nu-l mai văd pe Groza la chip (îl urmăresc în fotografii), nu-mi pot însă propune şi hotărîrea de a nu-l mai citi. Vreau nu vreau, discursurile trebuie să i le citesc, şi uneori sînt foarte instructive pentru materialul pe care vreau să-l strîng.


Astăzi, de pildă, i-am citit ultimul «discurs» ţinut la Deva, la aniversarea celor 15 ani ai Frontului Plugarilor. A vorbit 18 pagini, ca să zic aşa, deşi Groza nu măsoară, ca Flaubert, timpul prin pagini scrise, ci prin ... minciuni. A trebuit să le citesc pe toate, fiindcă din 18 pagini, am dat la ziare numai trei.


Este primul discurs ţinut de el în Republică. Dar minciuni mai multe ca aici, nu ştiu să fi debitat în altă parte. În primul rînd a atacat, bineînţeles, monarhia, începînd prin a povesti că el i-a spus încă de acum trei ani regelui că este un republican din moşi- strămoşi şi că, deci, nu-i poate garanta (el, regelui!) o colaborare sinceră. Complet fals. Înainte de 30 decembrie 1947, şi cred că în chiar dimineaţa acelei zile o va fi spus cuiva, Groza căuta să convingă pe oricine aducea discuţia despre aceasta că se află în termenii cei mai buni cu regele, că se duce bucuros la dejun la Peleş, că regele colaborează cu el şi că zvonurile despre o pretinsă neînţelegere între el şi monarh sînt opera «babelor istorice», a reacţiunii care încearcă să îndepărteze monarhia de regimul democratic etc. Dar, fireşte - spunea mereu - «babele istorice» nu izbutesc să depărteze monarhia de guvernul Groza, ci dimpotrivă. Adeseori se lăuda cu anumite intimităţi consumate între el şi rege: în vara trecută, de pildă, - povestea odată - într-o seară pe cînd venea spre Bucureşti cu automobilul, împreună cu cele două fiice ale lui, regele i-a ieşit în cale, din întîmplare, tot cu automobilul, pe şoseaua dintre Braşov şi Sinaia şi a trecut de două-trei ori pe lîngă fereastra maşinii, aproape gata să se ciocnească (regele conducea). A doua zi, fiind chemat la dejun la Peleş, Groza l-ar fi întrebat pe rege dacă el era în maşina din seara precedentă pe şosea. - Da, i-ar fi răspuns regele. Am văzut că eşti cu nişte femei şi voiam să ştiu cu cine eşti. (În acest moment toţi cei ce ascultau trebuiau să rîdă tare.)


Prin urmare între el şi rege n-a existat nici o neînţelegere. Mai mult încă: în discursurile din campania electorală (1946), Groza spunea peste tot că el apără monarhia, că este în cei mai buni termeni cu regele, că guvernul său susţine monarhia etc. Acum Groza declară că este republican din moşi-strămoşi. Ba ceva mai mult, declară că neamul lui este republican de pe vremea lui Decebal, care şi el a fost un republican doborît de un «Hitler de pe vremea aceea», de Traian, şi că osemintele lui Decebal, care a fost ucis la Sannizegetusa, s-ar afla chiar la Deva. Monarhia însăşi este prezentată de el în termeni ridicoli: boierimea a adus în ţară nişte Hobenzollerni, care au venit numai în pantaloni şi cămaşă, îmbogăţindu-se apoi pe spinarea poporului. Discursul acesta ar trebui păstrat la dosar. E o piesă rară.

DESCARCĂ GRATUIT CARTEA ÎN FORMAT PDF!

 

«Domnule prim-ministru, asta nu intră în program!»


A vorbit apoi despre stabilizarea (de la 15 august 1947) «făcută de Vasile Luca», şi care se deosebeşte de stabilizarea din 1928 prin aceea că atunci muncitorimea şi ţărănimea au fost jefuite de moşieri şi bancheri, pe cînd acum ... acum n-au fost jefuiţi decît bancherii şi moşierii. (Ce-or fi zis ţăranii din Hunedoara care l-au auzit?!) A mai vorbit despre schimbarea de la Externe (n-a pomenit însă numele Anei Pauker, deşi i-a adus cele mai mari elogii acestei luptătoare cu care se «mîndreşte toată suflarea românească»), pomenind între altele de risipa ce se făcea acolo sub Tătărăscu («Dumnezeu să-l ierte») şi afirmînd că Franasovici cheltuia într-un an la Londra cît cheltuiesc la Bucureşti două ministere într-o lună şi jumătate.


N-a uitat să pomenească şi de numirea la Ministerul de Război a lui Bodnăraş, «cel mai bun colaborator al meu de la Preşedinţie», care a venit să pună ordine în armată şi să dea carne trupei cel puţin o dată pe săptămînă.
Dar cea mai mare neruşinare a acestui neruşinat fără seamăn este ditirambul închinat Partidului Comunist. În tot discursul lui de două ore n-a vorbit decît despre colaborarea cu Partidul Comunist (nimic n-a spus despre alţi miniştri sau partide), făcînd elogiul luptei, suferinţelor şi activităţii acestui partid, ca şi cum ar fi vorbit la o aniversare a P.C.R., nu a Frontului Plugarilor. L-a ridicat în slăvi pe Gheorghiu-Dej, neuitînd să spună şi aici: «Babele  istorice spun că Gheorghiu-Dej vrea să ne înghită. Ei bine le spun, cu cît el va fi mai tare, cu atît şi Groza va fi mai tare!» (Se zice că la acest paragraf, în piaţa Devei s-ar fi strigat: «Trăiască dr. Petru Groza, preşedintele Republicii Populare Române»).


Nu m-ar surprinde aceste elogii dacă n-aş şti cine este Groza: unul care nu are nimic comun cu comuniştii sau cu comunismul. Am văzut astă vară cum se vorbea în familia lui despre comunism şi despre ruşi, am văzut ce panică producea în familie discuţia despre colhozuri şi despre stările din Rusia, care ar putea fi aplicate şi la noi, am văzut cum Groza însuşi îşi mai dădea în petic din cînd în cînd, deviind de pe linie, şi cum aghiotantul său, îngerul său păzitor, locotenentul (azi căpitanul, mîine cu siguranţă maiorul) Bejan, îl trăgea de mînecă şoptindu-i: «Domnule prim-ministru, asta nu intră în program!»”



#citeşte mai departe în volumul „7 ani cât 70. Pagini de jurnal (1948-1954)”, de Pericle Martinescu
#„7 ani cât 70. Pagini de jurnal (1948-1954)”
#AutorPericle Martinescu

Dacă în urmă cu 122 ani pionierul culturii româneşti în Dobrogea, Petru Vulcan, inaugura prima bibliotecă publică la Constanţa, pe 23 noiembrie 2017, printr-o onorantă coincidenţă, cotidianul ZIUA de Constanţa, conştient de rolul său pe tărâmul cultural dobrogean, a inaugurat prima BIBLIOTECĂ DIGITALĂ - Fondul Documentar „Dobrogea de ieri şi de azi“.
 
DREPTURI DE AUTOR
 
a) Toate informaţiile publicate pe site de către ZIUA de Constanţa (incluzând, dar fără a se limita la, articole, informaţii, fotografii, fişiere audio, bannere publicitare) sunt protejate de dispoziţiile legale incidente: Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice şi Legea nr. 129/1992 privind protecţia desenelor şi modelelor), titulari ai drepturilor protejate de lege fiind ZIUA de Constanţa sau, după caz, furnizorii săi de informaţii.
 
b) Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, decompilarea, distribuirea, publicarea, afişarea, modificarea, crearea de componente sau produse sau servicii complete derivate, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului site-ului, cu excepţia afişării pe ecranul unui computer personal şi imprimarea sau descărcarea, în scop personal şi necomercial în lipsa unui acord scris din partea ZIUA de Constanţa.
  
Sursa foto: captură youtube/Arhivă TVR
 
Citeşte şi:

#DobrogeaDigitală - „7 ani cât 70. Pagini de jurnal (1948-1954)”, de Pericle Martinescu: Eminescu, analizat după „metode ştiinţifice de cercetare marxist-leninistă”

#DobrogeaDigitală - „7 ani cât 70. Pagini de jurnal (1948-1954)”, de Pericle Martinescu: Cultura ca o farsă

#DobrogeaDigitală - „7 ani cât 70. Pagini de jurnal (1948-1954)”, de Pericle Martinescu: În volumele epurate de comunişti ni se prezintă „un popor compus din escroci, semidocţi şi tot felul de lichele”

#DobrogeaDigitală - „Figuri în filigran”, de Pericle Martinescu: În vizită la George Călinescu, „în laboratorul literar unde se făureşte, zi de zi, marea istorie a literaturii române”

#DobrogeaDigitală - „Figuri în filigran”, de Pericle Martinescu: Eugen Lovinescu, un veritabil aristocrat al Spiritului

#DobrogeaDigitală - „Figuri în filigran”: Pericle Martinescu şi Eugen Ionescu - corespondenţă din Paris
 
Comentarii








Cele mai recente postari