Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
16:03 06 08 2020 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

Dobrogea în anul 1891 (I). Populație și familii

ro

23 Jul, 2020 00:00 1322 Marime text

La sfârșitul veacului al XIX-lea, România era unul din statele mici ale Europei, dar făcea eforturi pentru a deveni o țară modernă și dezvoltată în toate domeniile. Dorința de a aduce la patria mamă și celelalte provincii românești, pierdute în tulburata negură a istoriei, reprezenta încă doar un vis mult prea îndepărtat. Aveau să mai treacă decenii bune până ca în 1918 să ia naștere România Mare...


În 1891, statul român era compus doar din Țara Românească, Moldova și Dobrogea, acestea formând ceea ce ulterior (în perioada interbelică a României Mari) avea să fie cunoscut sub termenul de Vechiul Regat.
În acest vechi regat, Dobrogea era provincia cea mai nouă, scăpată de sub stăpânirea otomană după Războiul de Independență încheiat în 1878.


Pentru a fi în ton cu restul statelor europene, în 1892 ia naștere Direcțiunea Statisticei Generale din România, for ce începe să monitorizeze situația populației, „după modelul publicațiunilor din alte țări”. Primul pas este o statistică privind mișcarea populației din România, date care sunt în măsură să ne ofere astăzi detalii extraordinar de interesante. Înainte de a studia aceste amănunte trebuie să facem însă câteva mențiuni.


România acelor timpuri avea o suprafață de doar 131.353 km pătrați și o populație de 5.406.249 locuitori (conform unui recensământ din 1894). Județul Constanța avea o suprafață de 6910 km pătrați și o populație de numai 109.581 locuitori. În județul Tulcea se înregistra o populație de 116.088 locuitori, pe o suprafață de 8626 de km pătrați. După cum se poate observa, Constanța era slab populată la acea vreme. Oricum, vorbim despre o provincie Dobrogea care abia din 1895 avea să se unească terestru cu restul României, prin podul Carol I, de la Cernavoda, cunoscut azi sub numele de Podul Saligny.


În 1891, în județul Constanța se înregistra o densitate a populației de numai 16 locuitori pe km pătrat. În Tulcea, densitatea era de 13 locuitori pe km pătrat, dar trebuie să ținem cont că județul nord-dobrogean are o mare suprafață de luciu de apă (lacuri, Delta, brațele fluviului etc). Pentru a înțelege cât se slab populată era provincia dintre Dunăre și Mare, prezentăm densitatea de locuitori pe km pătrat în alte județe ale țării: Ilfov – 83 loc/kmp, Iași – 55, Argeș – 44, Olt – 46, Prahova – 60, Suceava – 55 etc.


România înregistra anual o creștere demografică, explicabilă prin îmbunătățirea parțială a condițiilor de trai. Mai important însă era faptul că statul nu mai fusese angrenat în vreo conflagrație militara de mai bine de un deceniu.
Astfel, în anul 1891 s-au înregistrat la nivel național nu mai puțin de 44.267 de căsătorii. Peste 14.000 dintre acestea fuseseră oficiate într-o singură lună și anume februarie. De asemenea, 8563 de căsătorii avuseseră loc în noiembrie. Cea mai „săracă” lună a anului, din punctul de vedere al cununiilor, fusese aprilie, cu 412 cununii, lucru explicabil prin existența Postului Mare și al oficierii Sărbătorilor de Paști.


Din cele peste 44.000 de căsătorii oficiate în România la nivel național, în anul 1891, 726 au fost în județul Constanța. Deși cifra este modestă trebuie spus că și așa vorbim despre o creștere, pentru că, pe raza județului, cu un an în urmă, în 1890, fuseseră doar 606 cununii.
Din cele 726 de căsătorii înregistrate oficial în 1891, în județul Constanța, 143 au avut loc în comune urbane (orașe) iar 583, în comunele rurale.
În județul Tulcea, în 1891 au fost oficiate 853 de căsătorii, dintre care 243 în comune urbane iar 610 în cele rurale.


Pe vremea aceea, mai ales la țară, vârsta de măritiș era mai mică decât cea de astăzi. Așa se explică faptul că s-au consemnat la nivel național 13 mirese de până în 15 ani și 7339 de mirese cu vârsta de 15-17 ani (6291 fiind din mediul rural).


În urma studiilor efectuate asupra actelor de cununie din județul Constanța, pentru anul 1891, s-au constatat următoarele: 32 de miri dintr-o sută știau să se iscălească și 13 mirese dintr-o sută.
Pentru județul Tulcea, 25 din 100 de miri s-au semnat în actul de stare civilă iar dintre mirese, doar 11 dintr-o suta au știut să se semneze.
Situația la orașe era vizibil mai bună: în urbea Constanță 50 de bărbați dintr-o sută de căsătoriți legal au știut să se semneze în registrul de stare civilă. La fel, 23 de femei din 100.
În orașul Tulcea 49 de bărbați din 100 s-au iscălit, în timp ce la femei procentul a fost de 25 din 100.


În 1891, județul Constanța avea o reședință (orașul Constanța) și alte șase comune urbane (orașe). Acestea din urmă erau: Cernavoda, Cuzgun (azi Ion Corvin), Hârșova, Mangalia, Medgidia și Ostrov.
La fel și celălalt județ al Dobrogei, care avea ca reședință Tulcea, precum și cele șase comune urbane: Babadag, Chilia Veche, Isaccea, Măcin, Mahmudia și Sulina.


Astfel, în orașele județului Constanță s-au înregistrat în anul 1891 un număr de 143 de căsătorii, pe când în orașele tulcene au fost oficiate 243 de căsătorii...


(Va urma)


Bibliografie


Mișcarea populațiunei României în 1891, Direcțiunea Statisticei Generale, București 1895
Anuarul Statistic al României 1904


Despre Cristian Cealera

Născut la data de 16 iulie 1974, în Techirghiol, Cristian Cealera a urmat cursurile Școlilor Gen.12 şi 25 şi a absolvit Liceul „Decebal“, din Constanta, promoţia 1992. A urmat cursurile Facultăţii de Drept „Nicolae Titulescu“ din Bucuresti şi este licenţiat în Criminalistică. După absolvirea facultăţii, a urmat stagiul militar, apoi a activat trei ani ca jurist la o societate comercială din Mangalia. În anul 2001 a intrat în presă şi timp de 15 ani a lucrat la diverse ziare, inclusiv la ZIUA de Constanţa, acoperind diverse domenii - de la Eveniment, la Social, Cultură şi Sport. A fost angajat la două televiziuni, iar la una dintre acestea, în calitate de producător şi scenarist, a realizat 19 filme documentare despre siturile arheologice din Dobrogea. Continuă şi astăzi realizarea de filme documentare şi publică materiale de promovare a istoriei şi culturii dobrogene.
Are un master în Antropologie şi Istorie Europeană, absolvit la Universitatea „Ovidius“ din Constanţa, Facultatea de Istorie. În prezent, este doctorand al Facultăţii de Istorie din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza“, din Iaşi. Este autorul seriei de trei volume „Poveştile Mării Negre“ şi al romanului istoric „La marginea Imperiului - Origini“, cărţi publicate în perioada 2014-2018.


Citește și:

Un faraon egiptean în Marea Neagră – Expediția legendarului Sesostris


 
Comentarii








Cele mai recente postari