Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
06:40 09 03 2021 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

#Dobrogea Digitală Piesă de teatru pentru sprijinirea calendarului îndreptat

ro

23 Jan, 2021 00:00 1331 Marime text

La începutul perioadei interbelice avea să ia naștere în România o tensiune generală, dar de data aceasta nu una militară, ci de natură religioasă, și anume: acceptarea sau nu a calendarului îndreptat, practic, a schimbării calendarului așa cum era cunoscut până atunci.



Vechiul calendar, cel Iulian, cunoscut azi cu numele de „stil vechi”, era cu 13 zile în urmă față de calendarul Gregorian. Cu toate acestea, creștinii ortodocși din întreaga lume erau reticenți în a accepta calendarul îndreptat, considerând că acesta este „unealta propagandei și a tendinței catolice de prozelitism”.


Problema calendarului a apărut la noi după Marea Unire de la 1 decembrie 1918. Astfel, în Transilvania și Bucovina, care aparținuseră Imperiului Austro-Ungar, timpul se măsura conform calendarului Gregorian, în timp ce Vechiul Regat și Basarabia îl întrebuințau încă pe cel Iulian.


Dacă în 1919 reforma calendarului s-a produs pe cale administrativă, prin decret regal, data de 1 aprilie 1919 devenind 14 aprilie 1919, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a refuzat să adopte noul calendar, fapt ce a condus către o situație bizară, și anume: în România Mare, timp de cinci ani au curs în paralel un timp laic și altul al bisericii. Acest fapt s-a concretizat și în tipărirea calendarelor, unde, pentru fiecare zi în parte, erau trecute două date: ziua după calendarul Iulian, și cea după calendarul îndreptat.


Biserica Ortodoxă Română a acceptat calendarul îndreptat abia în anul 1924, în urma Sinodului pan-ortodox de la Constantinopol, din anul 1923, unde s-a discutat despre adoptarea reformei calendarului și de biserica Răsăritului. Hotărârile au produs o schismă a lumii ortodoxe. Dacă bisericile din România, Grecia, Bulgaria, Patriarhiile din Constantinopol, Alexandria și Antiohia au acceptat noul calendar, Biserica Ortodoxă Rusă, cea Sârbă, Sf. Munte Athos și Patriarhia Ierusalimului au rămas pe stilul vechi, deși, și în aceste țări stilul nou a fost adoptat oficial în viața civilă.
Pentru a îi informa pe toți creștinii ortodocși, cei mai mulți dintre ei reticenți, de beneficiile reale ale calendarului îndreptat, Biserica s-a folosit și de presa bisericească, prin publicarea de predici, studii, materiale informative și chiar piese de teatru.
O astfel de piesă de teatru, „Mătușa Ilinca, Moșu Năstase și Calendarul. Piesă de teatru pentru sprijinirea calendarului îndreptat”, a fost publicată și în revista „Tomisul – Foaia oficială a eparhiei de Constanța”, nr 1, anul VI, ianuarie 1929, din care redăm câteva pasaje:


Ilinca: Auzi? Măsurătoare! Hm! Voi ăştia tineri parcă sunteți loviţi cu leuca.
Stroe: De ce ne învinovăţeşti pe noi? Ce? noi am îndreptat calendarul? L-o îndreptat Sfântul Sinod şi după el ne luăm şi noi creştinii.
Năstase: Da, vorba babei. Ce nevoie avea sfântul sinod să schimbe calendarul nostru? Ei! Asta, Dumnezeu să mă ierte, n-o pricep.
Stroe: Avea nevoie, pentru că, calendarul nostru rămăsese în urmă. Ce faci cu ceasul când rămâne în urmă? Îl dai înainte când te duci la târg.
Ilinca: Mare comedie şi asta! Ce are-a face calendarul şi cu ceasul?
Stroe: Ceasul măsoară timpul dintr-o zi şi o noapte. Calendarul măsoară timpul dintr-un an. Nu-i lucru greu.
(...)
Stroe: Aşa te vreau, moşu Năstase. Dar, să păşim o ţâră mai departe. Când începe toamna?
Ilinca: Măi, Stroe, tu parcă ai fi om înţelept altfel, dar în seara asta ţi-ai cam chierdut socotelile.
Năstase: Ilinca, poartă-te frumos cu oaspeţii, dacă vrei să-ţi mai păşească pragul casei şi altă dată. (Către Stroe) Toamna ştie toată lumea că începe la Sfânta Maria, de când vierii nu mai păzesc cu pălărie, ci cu căciulă.
Rădoiu: În ziua de 21 Septembrie, spun învățații - ziua este iarăşi egală cu noaptea. Atunci începe toamna. Înţelegi, moşu Năstase?
Stroe: Ei! Ai văzut mătuşă Ilincă?! Ce mare lucru te-am întrebat, ca să mă judeci aşa rău!
Năstase: Iart-o şi tu, Stroe, că a greşit şi ea.
Stroe: S-o schimbat începutul toamnei vreodată? de când e lumea?
Năstase şi Ilinca: Nu. Nu.
Rădoiu: Desigur, fiindcă Dumnezeu n-a făcut lucrurile Sale să le transforme mereu, mereu!
Stroe: Când începe iarna? Atâta vă mai întreb.
Ilinca: La Ignat.
Stroe: Sf. lgnatie. la 20 Decembrie.
Rădoiu: Dar pe cerul lui Dumnezeu. abia peste 3 zile la 23 Decembrie, se însemnează ziua cea mai mică şi noaptea cea mai mare. Atunci întunericul este de 15 ceasuri şi lumina zilei numai de 9 ceasuri.
Stroe: S-a schimbat de la facerea lumii şi până azi începutul anotimpurilor? .
Năstase şi Ilinca: Nu, Nu. Am înţeles până aici. Dar, ce are a face asta şi cu schimbarea calendarului?
Stroe: Apoi tocmai aici vroiam sa ajungem. Calendarul este măsurătoarea timpului, de la un început de primăvară, până la alt început de primăvară.
Năstase: Bine. Dar atunci, ce-o trebuit să ne schimbe măsurătoarea noastră ortodoxă, cu una catolică?
Rădoiu: Greşești când spui că am luat o măsurătoare de timp, un calendar catolic. Noi, am luat roata noastră hărbuită, calendarul, şi am dres-o să ne slujim de ea. Catolicii cu treaba lor. Noi cu treaba noastră.
Ilinca: Da, ce? Nu era bun calendarul nostru de până acum? Suntem noi mai învăţați decât sfinţii care au făcut calendarul nostru pentru toţi creştinii pravoslvnici?
Stroe: Mătuşă Ilincă. Sunt lucruri care se schimbă, pentru pricini pe care noi, cu greu le înțelegem. Pe vremea lui Cuza, se bea cu oca. Azi, se măsoară cu litrul. Pe vremea lui Cuza, se măsura cu cotul. Astăzi, se măsoară cu metrul. Pe vremea lui Carol nu erau nici automobile, nici aeroplane. Astăzi, numai la noi în ţară avem peste un milion de automobile. Iar în ce priveşte aeroplanele, nu-i mai ajunge văzduhul, şi pe acolo pe sus se ciocnesc şi se rostogolesc la pământ.
Rădoiu: Are dreptate d. Stroe. Bătrânii, erau cu plug de lemn. Noi, arăm cu plug de fier. Bătrânii purtau osii de lemn, Noi avem căruțe cu osii de fier. Cine-şi mai face azi astfel de căruțe? Lumea merge înainte. Pricepe azi, lucruri pe care nu le-a priceput ieri.
Stroe: Uite aşa şi cu calendarul. Oamenii, - spunea părintele – n-au putut măsura timpurile pe care Dumnezeu le-a pus în a Sa stăpânire cerească. De aceea unii aveau un calendar de zece luni, alţii de 12 luni, şi alţii 13 luni câte de 28 zile. Era bună o astfel de măsurătoare?
Năstase şi Ilinca: Nu. Mai ales pentru vremile noastre.
Rădoiu: Cu cât omul s-a luminat la minte şi a şi născocit instrumente noi de citit în stele, cu atâta a băgat de seamă că măsurătoarea omenească a timpului în care se desfăşurau pe pământ cele 4 anotimpuri, nu se potriveşte cu rânduiai lui Dumnezeu de pe cer.”


#citește mai departe în revista „Tomisul – Foaia oficială a eparhiei de Constanța”, nr 1, anul VI, ianuarie 1929.


Foto: Calendar 1923, http://documente.bcucluj.ro/
 
Dacă în urmă cu 122 ani pionierul culturii românești în Dobrogea, Petru Vulcan, inaugura prima bibliotecă publică la Constanța, pe 23 noiembrie 2017, printr-o onorantă coincidență, cotidianul ZIUA de Constanța, conștient de rolul său pe tărâmul cultural dobrogean, a inaugurat prima BIBLIOTECĂ DIGITALĂ - Fondul Documentar „Dobrogea de ieri și de azi“.

DREPTURI DE AUTOR
 
a) Toate informațiile publicate pe site de către ZIUA de Constanța (incluzând, dar fără a se limita la, articole, informații, fotografii, fișiere audio, bannere publicitare) sunt protejate de dispozițiile legale incidente: Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice și Legea nr. 129/1992 privind protecția desenelor și modelelor), titulari ai drepturilor protejate de lege fiind ZIUA de Constanța sau, după caz, furnizorii săi de informații.
 
b) Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, decompilarea, distribuirea, publicarea, afișarea, modificarea, crearea de componente sau produse sau servicii complete derivate, precum și orice modalitate de exploatare a conținutului site-ului, cu excepția afișării pe ecranul unui computer personal și imprimarea sau descărcarea, în scop personal și necomercial în lipsa unui acord scris din partea ZIUA de Constanța.
 
Despre Ionuţ Druche
S-a născut pe 16 decembrie 1982 în Constanța. Este absolvent al Şcolii Generale nr. 9 „Ion Creangă“ din localitate, al Grupului Şcolar Industrial Construcţii de Maşini din Constanţa şi al Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Sfântul Apostol Andrei“ din Constanţa, promoţia 2005. A lucrat în cadrul Arhiepiscopiei Tomisului, ocupând postul de director al Editurii Arhiepiscopiei Tomisului şi pe cel de redactor-şef al revistei „Tomisul Ortodox“, publicaţie de cultură şi spiritualitate a Arhiepiscopiei Tomisului.
Actualmente este bibliotecar în cadrul Bibliotecii județene „I.N. Roman” din Constanța.
Preocupat de istoria contemporană a vieţii bisericeşti din Dobrogea, Ionuţ Druche a organizat din 2010 şi până în prezent mai multe comemorări şi simpozioane. De asemenea, este autor şi coautor a mai multor cărţi şi articole.
 

Citește și:

#Dobrogea Digitală. Inaugurarea Ateneului Popular „Sf. Gheorghe” din Constanța


 
Comentarii








Cele mai recente postari