Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
02:10 07 05 2021 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

#citeșteDobrogea Teatre şi grădini publice în Constanţa interbelică

ro

28 Apr, 2021 00:00 1448 Marime text

În perioada interbelică, Constanţa reprezenta un important punct de atracţie şi de divertisment atât pentru locuitorii săi cât şi pentru vizitatori. Teatrele reprezentau focare de răspândire a culturii, iar grădinile reprezentau adevărate oaze de linişte şi de relaxare.


Cazinoul Comunal aflat pe Bulevardul Elisabeta beneficia de o sală frumos decorate, având două rânduri de loji, o scenă mare pe care aveau loc reprezentaţiile, cu o acustică bună, având 750 de locuri. Vara aveau loc reprezentaţii teatrale şi spectacole. Pentru intrarea în Cazinou, atunci când nu erau organizate spectacole sau baluri, intrarea era de un leu pe zi. Pentru abonaţi se organizau două reprezentaţii sau baluri pe săptămână, în anumite zile, anunţate prin afişe. Pentru intrarea la bal a celor neabonaţi se plateau 2 lei de persoană şi 3 lei pentru o familie formată din soţ şi soţie. Pentru intrarea la concerte sau spectacole de teatru, abonaţii vor plăti taxa redusă cu 1/3 din cea fixată pentru neabonaţi. Cei care plateau abonamentul nu mai puteau renunţa la acesta, nefiind despăgubiţi. Erau scutiţi de taxa de muzică, militarii, gradele inferioare sublocotenentului, copii mai mici de 15 ani, pauperii care urmau să probeze acea situaţie prin acte emise de primarul comunei lor şi funcţionarii staţiunii balneare.


Teatrul Elpis, se afla pe strada Lahovari. Construcţia a fost destinată exclusiv teatrului. Avea o scenă mare şi era decorat după moda timpului. Sala beneficia de două rânduri de loji şi 600 de scaune pentru spectatori. Trupele de actori din capitală debutau pe această scenă şi se pregăteau intens pentru sezonul estival.


Teatrul Izvor, se afla pe strada D.A. Sturdza. Acest teatru aparţinea comunităţii bulgare din Constanţa, foarte numeroasă, ce număra 572 de suflete. Sala nu avea prevăzute loji, fiind de dimensiune redusă în comparaţie cu celelalte două teatre amintite anterior. Scena era de mici dimensiuni, fiind gazda unor serbări şi baluri.
Teatrul Arax, se afla pe strada I. C. Brătianu, fiind o sală destinată spectacolelor şi aflată în proprietatea comunităţii armene. Nu beneficia de loji şi nu avea scenă pentru reprezentaţii. Se organizau frecvent serbări şi mai cu seamă baluri.
Pe lângă aceste teatre mai mari sau mai mici, oraşul de la malul mării beneficia de două grădini generoase, amenajate de peisagişti cunoscuţi.


Grădina Gruber, se afla în zona viilor, aparţinând Fabricii de bere Gruber. Sfârşitul de săptămână atrăgea populaţia pentru a petrece timpul liber. Orchestra desfăta auzul celor prezenţi cu muzica preferată. Parcul beneficia de locuri de joacă pentru copii, iar cei dornici de plimbare, puteau închiria automobile, pentru care achitau 10 lei de persoană pentru o cursă.


Grădina Tataia, fusese parcelată în 1914 de proprietarul său, căpitanul Al. Şteflea. Se afla situat între Constanţa şi Mamaia, având o suprafaţă de 94.000 m². Avea o plantaţie luxuriantă, chioşcuri pentru cumpăraturi mărunte şi alei tocmai indicate pentru îndrăgostiţi. Parcul se întindea către malul mării, terminându-se către o plajă frumoasă, unde existau cabine cu zid, pentru barbaţi şi femei. Vizitatorii băilor trebuiau să păstreze liniştea în orele destinate facerii băilor. Costumul de scăldat "este de rigoare". O cabină nu se putea reţine de scăldător mai mult de jumătate de oră de la ocuparea acesteia. Orice încălcare a regulamentelor administraţiei comunale urma a se consemna într-un proces –verbal, fiind înaintat Judecătoriei de Ocol. În timpul sezonului estival parcul şi plaja erau frecventate de multă lume, ce puteau închiria automobile cu numai 5 lei de persoană, până la ora 24.00.

Putem conchide prin a spune că aceste locuri de petrecere a timpului liber erau foarte apreciate de locuitorii urbei tomitane, precum şi de turiştii sosiţi în sezonul estival.


Surse bibliografice:

***Minorităţile naţionale din România. 1918-1925, coordonatori. Ioan Scurtu, Liviu Boar, Arhivele Statului din România, Bucureşti, 1995

Th. Ionescu, Constanţa şi Tekirghiolul. Ghid ilustrat. 1924, Institutul grafic "Albania", Constanţa
Petru Vulcan, Albumul național al Dobrogei. 1866-1877-1906, Tipografia Regală, București
Constanța –mărturii documentare, vol.1, coordonatori: Virgil Coman, Constantin Cheramidoglu, Editura Ex Ponto, Constanța, 2012
 
Comentarii








Cele mai recente postari