Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
14:42 03 04 2020 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

#citeșteDobrogea Pilda făuritorului de așezăminte istorice constănțene, preotul Nicolae Paveliu, la 146 de ani de la naștere

ro

25 Mar, 2020 00:00 1486 Marime text

Povestea ctitorului bisericilor Adormirea Maicii Domnului 1 şi Sfântul Gheorghe, ambele monumente istorice, poate ar fi rămas necunoscută dacă într-o zi, un bun creștin, bibliotecarul Ionuţ Druche, nu ar fi descoperit în Cimitirul Central din Constanța, mormântul preotului Nicolae Paveliu. 
Mai mult decât atât, prin grija lui, pe 11 februarie 2012, la locul de veci s-a pus o placă de marmură pe care stă scris: „Aici odihnește Preotul Nicolae Paveliu, 25.03.1874 - 11.02.1929, ctitorul bisericilor Adormirea Maicii Domnului 1 şi Sfântul Gheorghe din orașul Constanța".

În urmă cu doi ani, în cadrul evenimentului Ziua Dobrogei organizat de cotidianul ZIUA de Constanța, preotul Nicolae Paveliu a fost distins, postmortem, cu „Meritul Dobrogean", tot la propunerea lui Ionuț Druche, cel care avea să consemneze, de-a lungul unei serii de articole, viața și activitatea
Această distincție avea să se adauge altora ce recompensau meritele părintelui Nicolae Paveliu răsplătit cu mai multe ranguri bisericești. A fost hirotesit, pe rând: duhovnic (1897), sachelar (1898), iconom (1903) și iconom stavrofor (1911), iar pentru că a participat activ în Primul Război Mondial, fiind mobilizat la Spitalul Militar al Corpului 5 de Armată, a fost decorat cu medalia „Crucea de război”.
 
Părintele Nicolae Paveliu s-a născut la București, în data de 25 martie 1874. Cursul primar la urmat la școala „Maidanul dulapului” (azi „Enăchiță Văcărescu”), după care a urmat cursul inferior la Seminarul Teologic „Nifon Mitropolitul” din București, la finele căruia, în anul 1893, s-a înrolat ca voluntar în armată, în Regimentul 9 Infanterie Râmnicu Sărat.
 A fost hirotonit diacon (3 august 1896) și preot (5 august 1896) de Partenie Clinceni, episcopul Dunării de Jos, pe seama parohiei Artmutlia, din județul Tulcea, parohie în care nu va sluji, deoarece, imediat după terminarea perioadei de practică preoțească, a fost transferat, de la 1 octombrie 1896, la Catedrala „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Constanța.

De aici începe ctitoria celui care avea să lase o bogată moștenire spirituală locuitorilor orașului de la malul mării.
Preotul care slujea la catedrală a format o comisie pentru adunarea fondurilor necesare pentru ridicarea unui nou locaş de cult. Cum însă cutia milei nu se umplea, a rămas aproape singur să viseze la un nou loc de rugăciune. Necesitatea construirii unei a doua biserici prinsese rădăcini şi în sufletele edililor. Așa se face că în 1906 se pune temelia bisericii Adormirea Maicii Domnului I, care în prezent se află în spatele magazinului Tomis.
Preotul nu s-a oprit aici şi a dorit şi o a treia casă a Domnului în orașul Constanța. Așa s-a pus piatra de temelie a bisericii Sfântul Gheorghe.
Iată ce spune istoricul acestui locaș de cult pe care Ionuţ Druche l-a găsit în biserică. Istoricul este scris de însuși preotul Nicolae Paveliu: „Istoricul Sfintei Biserici cu hramul Sf. M. M. Gheorghe descris şi scris de mine, smeritul Preot Stavrofor Niculae V. Paveliu, făuritorul şi primul paroh al ei, scris în cursul lunei lui Decembrie a anului 1922. În primăvara anului 1915, primarul orașului Constanța din acel timp D-l Vergil Andronescu, văzând insuficiența celor două biserici existente față de creșterea în mod vertiginos a populației creștine, cum şi stăruința smereniei mele pe lângă Domnia Sa (...) ca mare Român şi bun creștin a cerut şi obținut aprobarea autorităților în drept pentru construirea unei a 3-a Biserici în cartierul de peste linia ferată Mamaia, aşa zis cartierul Românesc, astfel că chiar în acest an de la Hristos 1915 în luna Sept. 13 pe spusele şi controlul Primăriei se pune temelia acestei Sfinte Biserici.
Actul sfinţirei temeliei s'a săvârșit de însăși P.S. Episcop al Dunărei de Jos D. Nifon, asistat de întregul cler din oraș.
Deși întreaga Europă se găsea în crâncenul răsboiu mondial, cu o activitate febrilă au mers lucrările în toamna anului 1915, primăvara şi vara anului 1916 până în ziua de 14 august când decretându-se mobilizarea armatelor pentru ca şi țara noastră să-şi dea obolul în ajungerea înfăptuirii idealului național şi politic al neamului nostru, şi lucrările bisericei au încetat, lucrări ce ajunseseră sub cornișe", povestește preotul.
 
 
Citește și:

Părintele Nicolae Paveliu, ctitor al Bisericii „Sfântul Gheorghe” din Constanța - „Cea dintâi grijă a mea a fost acest sfânt locaș”

#Dobrogeaetnică: Laudatio Preot Nicolae Paveliu
 

Galerie foto:


Comentarii








Cele mai recente postari