Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
12:49 19 04 2021 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

#citeșteDobrogea „Nu avem nevoie de banii suferințelor lor!”

ro

30 Mar, 2021 00:00 1280 Marime text

SCRISOARE DESCHISĂ CĂTRE PREȘEDINȚIA ROMÂNIEI

Aflând noi, copiii deținuților politici din anii comunismului, de LEGEA 232/05/11/2020 ca o completare a Legii nr.18 /1990 (și următoarele), ni s-a părut o restaurare democratică normală, deși tardivă.

Eu reprezint minoritatea tătară crimeeană, am avut 155 de deținuți politici, morți în anchete sau în închisori, eliberați ca vai de ei și marginalizați. Ei, eroii noștri au murit de mult. Copiii lor au rămas puțini, cei care mai au în jur de 70-80 de ani acum. Noi n-am murit atunci în 1945 sau în 1952, acum nu avem nevoie de banii suferințelor lor. Nu vrem bani, noi urmașii tătari, dar vrem respectarea adevărului istoric.

Părinții noștri n-au fost fasciști!                                                            


Pentru adevăr am scris după 1989 opere în română, tătară, turcă despre ei. Avem în România un erou, Negip Hahi Fazîl (1906-1948), patru condamnați pe viață, mulți condamnați la pedepse între 5 și 20 de ani. 

Aduc argumente în sprijinul ideii de patriotism tătar crimeean :

1. Divizia formată din prizonierii sovietici, tătari, uzbeci, bașkiri, turcmeni, cerchezi, ceceni, turci ahîska, mongoli, balkari, kurzi, turcii mescheți ș.a.în Germania anului 1944, provenea din toate lagărele de prizonieri ai Celui de al Doilea Război Mondial. Voi ce ați face ca să scăpați de prizonieratul german sau sovietic, ambele la fel de criminale?
Încă din primul război mondial se știe că în prima linie a frontului soldații aparțineau minorităților?! În lagărele din Budapesta și Austria erau nume tătare, scrie și Hasek în „Peripețiile bravului soldat Zweig”; marele folclorist ungur, Zsuzsa Kakuk, culege cântece tătare din lagăre.   

2. Există în Simferopol / Aqmescit, Crimeea strada Armia 51, formată numai din tătarii crimeeni, care au ajuns la Berlin în cadrul Armatei Roșii, în luna mai a anului 1945.

3. Când Germania și România au ocupat Crimeea, tătarii au lucrat ca îngrijitori, medici, surori medicale, primind doar salarii. Nu era vorba de colaboraționism.

4. Există cimitire cu nume tătare pe morminte, de la satul Toxobeni din Republica Moldova până la Berlin (vezi Yurie Ilașcu – „Monografia comunei natale”)

5. Partizanii din munții Crimeii, grupați în 3 ramuri s-au unit în 1943, având comandant pe tătarul Selim. Ei au luptat contra fasciștilor, laolaltă cu rușii și cu alte minorități (rev.Nenkegean, Zera Bekirova, 18/2017)

6. Cărți despre soldații și ofițerii tătari din Crimeea au scris după revenirea în patrie după surghiunul stalinist din 18 mai 1944: Ablyaziz Veliyev, Idris Asanin, G.Akmolla (Legendele tătarilor, Șora Batîr, 2020; 5 Nuvele (2020).

7. În cartierul Kamenka din Simferopol/Aqmescit locuiesc numai tătari, Strada Abdennanova poartă numele unei fetițe omorâte în chinuri cumplite de nemții ocupanți.
 
Istoria ne-ar uimi și mai mult dacă am cunoaște-o în realitate. Lor le era frică și să gândească, darămite să ne spună ce au pățit. Veșnica replică: „Spune! Semnează! Altfel îți aducem copiii aici”, au dus teama de puterea absolută, în mormântul ce acceptă orice... În copilăria mea, părinții își încheiau ruga de seară cu aceste vorbe: „Allah, ferește-ne de grija Padișahului!” Eu, copil de 5-6 ani am replicat:„Ce grijă să aibă padișahul?” Tata, hoge în comuna Albești, m-a lămurit: „Asta e cea mai grea năpastă în viața unui om, ferească-ne cel Atoateiertător!”
 
 
Despre Güner Akmolla

Poetă, prozatoare, traducătoare, membră a Uniunii Scriitorilor din România, dar şi a Uniunii Scriitorilor Tătari Crimeeni, Güner Akmolla a fost profesor de limba română, iar o parte majoră din activitatea sa, literară şi nu numai, se plasează sub semnul interculturalităţii. Provenind dintr-o familie de tătari crimeeni care a dat 8 deţinuţi politici, s-a implicat masiv în recuperarea imaginii unor personalităţi marginalizate sau persecutate de regimul comunist.
A debutat poetic după '89, în limba tătară, în revista Karadeniz. Autoarea a fost distinsă, în 2015, cu premiul filialei Dobrogea a Uniunii Scriitorilor, pentru volumul ce cuprinde poemul eminescian Luceafărul, în trei alfabete şi limbi - română, tătară şi turcă. 


Sursa foto: ilustrație „Experimentul Pitești”, 2020 (Torturarea deținuților politici)

Citeşte şi:

#citeşteDobrogea: Scriitorii noștri, eroii noștri

#citeşteDobrogea: Bekir Çoban-Zade, promotor al erei moderne în cultura tătarilor crimeeni

#citeşteDobrogea: Personalităţi tătare în Dobrogea secolului XX (galerie foto)
 
Comentarii








Cele mai recente postari