Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
Ziua Constanta
22:15 17 07 2024 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

#citeșteDobrogea Horticultura în Dobrogea interbelică

ro

11 Jul, 2023 18:00 3260 Marime text
După Primul Război Mondial horticultura a reprezentat una din preocupările agricultorilor Dobrogeni, mai cu seamă că terenul era prielnic în Dobrogea pentru a dezvolta acest sector.

 
Nu toți agricultorii acordau atenție acestui sector, fiind preocupați mai cu seamă de recoltele de grâu și de porumb. Aceste culturi nu cereau o atenție deosebită, în schimb cele ale pomilor roditori cereau o atenție deosebită, „pentru a obține rezultate mulțumitoare", așa cum amintea Constantin Filipescu.

În comparație cu alte regiuni, Dobrogea se afla pe locurile din urmă în ceea ce privește culturile de pomi fructiferi. Pomii fructiferi se plantau pe lângă gospodării: caiși, piersici, zarzări, gutui, meri, peri, nuci, vișini, cireși, pruni ș.a.

Cultura acestor pomi roditori se va extinde tot mai mult începând cu 1920. Existau culturi întinse de pruni, precum cea din județul Tulcea, ce se găsea pe 104 hectare, iar a celorlați pomi fructiferi, pe 513 hectare.



Constanța avea o cultură horticolă de 9 hectare de pruni și 131 hectare de alți pomi roditori. În Cadrilater în cele două județe, exista îndeosebi cultura prunului. În Durostor, în 1927 erau 429 hectare cu pruni și 768 hectare cu alți pomi fructiferi, iar în județul Caliacra prunul era cultivat pe 13 hectare, iar alți pomi fructiferi pe 67 hectare.

În 1935, livezile de pruni ocupau 1208 hectare, înregistrându-se o producție de 12.080 q și o valoare de circa 4 milioane lei. Se înregistra o producție de 1000 de kilograme la hectar.

În perioada interbelică, dar mai cu seamă către sfârșitul acesteia se va acorda o atenție deosebită culturilor de caiși, situație care preocupa specialiștii Camerei de agricultură, din județele Constanța, Tulcea, Durostor și Caliacra.

În perioada 1934-1948 s-au plantat circa 250.00 de puieți de caiși, dar și de alte soiuri de pomi fructiferi, ce însumau aproximativ 1000 hectare. Acești pomi fructiferi au fost plantați într-o zonă prielnică dezvoltării, întrunind condiții de climatizare, umezeală și solare, de-a lungul liniei ferate ce făcea legătrura dintre Constanța și Cernavodă, adică în zona mediană a provinciei.

Plantațiile de pomi fructiferi trebuiau să acopere necesarul populației din zonă, în special din aglomerările urbane, Constanța, Cernavodă și Medgidia, precum și a celor rurale care nu se pretau la plantarea acestor pomi fructiferi.

Pe de altă parte, recolta trebuia valorificată industrial, prin deschiderea unor fabrici care să prelucreze cantitățile însemnate obținute. În perioada interbelică nu s-a putut realiza acest lucru, care a rămas la statutul de proiect, în perioada comunistă acordându-se o mare atenție acestui sector, devenit industrializat.

În perioada interbelică s-a dorit crearea unor livezi comunale, întocmindu-se planuri cincinale, dar realizările nu s-au ridicat la rezultatele preconizate. Pentru a veni în sprijinul proprietarilor, în județul Tulcea a fost înființată o pepinieră de 24,5 hectare, cu scopul de a sprijini cultivatorii și pe cei care doreau să activeze în acest domeniu, începând cu anul 1939.

Rezultatele au fost și aici modeste, odată cu declanșarea celei de-a doua conflagrații mondiale, dar va căpăta importanță odată cu instaurarea regimului communist, atât prin intermediul GAP (ulterior, CAP), cât mai cu seamă a GAS (ulterior, IAS). 

Într-o economie de piață existența acestui sector era foarte importantă, veniturile fiind însemnate, dar implicând o mare disponibilitate și timp din partea cultivatorilor.
 
 
Bibliografie selectivă:
DJANT, Fond Prefectura Județului Tulcea, dosar 80/1939
Dobrogea jună, nr.156 din 1938
C. Filipescu, Agricultura în Dobrogea nouă, în AD, IXI, vol.III, 1938
Idem, Dobrogea agricolă, Editura Cultura Națională, București, 1928
Valentin Ciorbea, Evoluția Dobrogei între 1918-1944, Editura Ex Ponto, Constanța, 2005
 
Despre Adrian Ilie:
Licențiat și masterat în istorie - Universitatea „ Ovidius” Constanța, șef de promoție.
Doctor în istorie și cursuri postuniversitare - Universitatea din București.
Director adjunct Colegiul Național Militar „Alexandru Ioan Cuza" Constanța (2020)/ Școala Gimnazială „Constantin Brâncuși” Medgidia (2017-2019).
Metodist, responsabil Cerc pedagogic și membru în Consiliul Consultativ (ISJ Constanța).
Autor al mai multor lucrări și studii despre Medgidia și Dobrogea.
Autor al unor studii și cărți de metodică și management.
Membru în Comisia Națională de Istorie din cadrul M.E.N.
Membru al Societății de Științe Istorice din România.
Membru al Asociației Culturale „Mehmet Niyazi” Medgidia.
Membru în grupurile de lucru pentru realizarea programelor școlare pentru gimnaziu în cadrul M.E.N. (Istorie /Istoria minorității turce în România).
Membru în Comisia monumentelor istorice Medgidia.
Realizator emisiune istorică - REPERE ISTORICE - Alpha Media TV (2013-2018).
Premii obținute pentru activitatea publicistică.
Premiul „Virgil Coman" pe anul 2017, conferit de Societatea de Științe Istorice din România.
 

Citește și:

#citeșteDobrogea Operaţiunile militare şi implicarea autorităţilor din Dobrogea în cel de-al Doilea Război Mondial
 

Urmareste-ne pe Google News
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp

Comentarii








Cele mai recente postari