Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
03:08 17 09 2021 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

#citeșteDobrogea Furnizarea curentului electric în Constanța și Medgidia la începutul secolului al XX-lea

ro

04 Aug, 2021 00:00 1590 Marime text
  • Cei care făceau cerere adresată primarului localității înaintau un plan al construcției și numărul de camera ce urmau să beneficieze de această facilitate.  Primarul, la rândul său, înainta către serviciul tehnic solicitarea, pentru a primi avizul, în ceea ce privește branșamentul electric.

Furnizarea curentului electric la începutul secolului trecut reprezenta un adevărat element de modernitate. La Constanța se instala o uzină electrică provizorie, pentru iluminatul străzilor principale, în timpul sezonului de băi. De asemenea, pe baza cererilor particularilor se folosea curentul electric suplimentar. Lămpile electrice folosite de particulari erau lămpi cu incandescență. Lămpile cu arc erau interzise pentru particulari, excepție făcând cele folosite de comuna urbană.
 
Distribuția curentului electric se măsura prin contor, fiecare gospodărie dispunând de un astfel de aparat de măsură al consumului. Prețul kilowatului era stabilit la 75 de bani.
 
Orele de iluminat erau fixate a începe la apusul soarelui până la orele 00.30. Particularii aveau prioritate la distribuirea curentului electric. Puteau refuza furnizarea curentului electric dacă nu erau mulțumiți de anumite reglementări cu privire la furnizare sau costuri.
 
Orice refuz se adresa în scris primarului comunei urbane. Dacă nu exista această cerere adresata edilului, se considera o acceptare tacită a consumatorului, atât a condițiilor de furnizare, cât și a prețurilor practicate.
Dacă exista un surplus de curent, după satisfacerea necesităților comunei urbane, mai cu seamă în privința iluminatului public și a particularilor abonați, administrația urbană nu era obigată să asigure noi branșamente la rețea. Curentul electric va fi furnizat în cartierele și pe străzile unde existau fire întinse pe stâlpi. Dacă un particular dorea să beneficieze de curent electric, dar se afla pe o stradă unde nu erau amplasate rețele de fire electrice, administrația comunală cerceta dacă veniturile obținute erau convenabile, dacă exista un profit. În caz contrar refuza acest lucru și erau luați în calcul alți particulari, posibili abonați.

Cei care făceau cerere adresată primarului localității înaintau un plan al construcției și numărul de camera ce urmau să beneficieze de această facilitate.  Primarul, la rândul său, înainta către serviciul tehnic solicitarea, pentru a primi avizul, în ceea ce privește branșamentul electric.
După primirea avizului favorabil se va realiza legătura firelor din rețeaua publică sau direct de la uzina electrică. Serviciul tehnic superviza permanent acest lucru. Legătura cu tabloul electric al uzinei se realiza numai de către personalul uzinei. După realizarea legăturilor abonatul era înscris în lista abonaților comunei urbane.
 
Stâlpii vor fi din lemn, ciopliți și vopsiți, având izolatori aprobați de serviciul tehnic. Firele erau neizolate pe calea publică. Lămpile incandescente erau calate la 220 V. Erau  utilizate și lămpi de 200 V, numai cu aprobarea administrației locale. Firele folosite de particulari erau din aramă, izolate perfect. Izolarea conductorilor electrici se realiza cu pătură continuă și etanșe de paragumă, peste care se aplicau două pături de cauciuc vulcanizat. Arama folosită se cositorea la îmbinări. În locurile umede conductorii erau așezați pe pat de plumb.
 
Contorii se vor sigila de către un reprezentant la primăriei, cu bucăți de plumb. Un contor deservea un singur abonat.
Avizele de plată erau primite de abonați până pe data de 8 a fiecărei luni, Termenul pentru a se achita de această datorie era de o săptămână.
 
Dacă abonații doreau să beneficieze de curent electric după miezul nopții, atunci achitau câte 4 lei pentru fiecare jumătate de oră de utilizare suplimentară a curentului. Plata suplimentară era împărțită între mecanicul uzinei (un leu pentru fiecare jumătate de oră), fochist (0,50 lei/jumătate de oră), ajutor de fochist ( 0,25 lei/jumătate de oră de noapte). Diferența de 2,25 lei era folosită pentru materialul suplimentar. Aceste sume erau plătite odată cu abonamentul. Cererile pentru aceste situații erau înaintate de serviciul tehnic, mecanicului uzinei electrice.
 
La Medgidia exista uzina electrică, iar funcția de mecanic era deținută de Șefchi Abdurazac, ce avea un salariu de 4800 lei. În anul 1938,  într-o ședință a consiliului local primarul Ion Țugui propunea spre aprobare,  înzestrarea uzinei electrice cu un motor Diesel de 100 CP și un dinam de 60 KW. Imobilul uzinei electrice a fost renovat, fiind compus din trei încăperi. Autoritățile locale erau obligate să întrețină uzina electrică, din fondurile administrației locale.
Putem conchide prin a spune că introducerea curentului electric în locuințele particulare a contribuit la creșterea nivelui de trai al locuitorilor și la petrecerea timpului liber într-un mod plăcut.

Bibliografie selectivă:
S.J.A.N. Constanța, Fond Primăria Constanța, dosar 12/1904
Th. Ionescu, Constanţa şi Techirghiolul. Ghid ilustrat, Constanţa, 1924
Adrian Rădulescu, Ion Bitoleanu, Istoria românilor dintre Dunăre şi Mare.Dobrogea,  
 Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1979
Constanța-mărturii documentare, vol. 1, Editura Ex Ponto, Constanța, 2012
Adrian Ilie, Medgidia. Istoria orașului din 1918 până în prezent, Editura Ex Ponto, Constanța, 2012

Despre Adrian Ilie:
Licențiat și masterat în istorie - Universitatea „ Ovidius” Constanța, șef de promoție.
Doctor în istorie și cursuri postuniversitare - Universitatea din București.
Director adjunct Colegiul Național Militar „Alexandru Ioan Cuza" Constanța (2020)/ Școala Gimnazială „Constantin Brâncuși” Medgidia (2017-2019).
Metodist, responsabil Cerc pedagogic și membru în Consiliul Consultativ (ISJ Constanța).
Autor al mai multor lucrări și studii despre Medgidia și Dobrogea.
Autor al unor studii și cărți de metodică și management.
Membru în Comisia Națională de Istorie din cadrul M.E.N.
Membru al Societății de Științe Istorice din România.
Membru al Asociației Culturale „Mehmet Niyazi” Medgidia.
Membru în grupurile de lucru pentru realizarea programelor școlare pentru gimnaziu în cadrul M.E.N. (Istorie /Istoria minorității turce în România).
Membru în Comisia monumentelor istorice Medgidia.
Realizator emisiune istorică - REPERE ISTORICE - Alpha Media TV (2013-2018).
Premii obținute pentru activitatea publicistică.
Premiul „Virgil Coman" pe anul 2017, conferit de Societatea de Științe Istorice din România.
 
Citește și:
#citeșteDobrogea Distribuția apei în orașele Constanța și Medgidia
 
Comentarii








Cele mai recente postari