Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
05:49 24 11 2020 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

#citeșteDobrogea Farmacii și farmaciști în Dobrogea (1860 - 1930) (I) - Începuturile

ro

31 Oct, 2020 00:00 3054 Marime text

Astăzi, în cel de al XXI-lea veac de după Hristos, termeni  precum "farmacie" sau "farmacist" ne sunt foarte familiari și îi folosim aproape zilnic. Potrivit oricărui dicționar online, accesibil astăzi cu ajutorul internetului, farmacia este "știința și tehnica preparării și distribuirii medicamentelor". Noi ne gândim însă mai degrabă la locul unde se prepară și unde se vând medicamentele, la farmacii comunitare sau de spital, la farmacii publice sau private... Aici pot fi achiziționate mediacamentele prescrise de către specialiști, (prin rețete) pentru diversele afecțiuni de care pacientul suferă. Farmacistul este specialistul care cunoaște foarte bine produsele și are datoria de a explica fiecărui cumpărător care sunt efectele principale și secundare ale medicamentului cerut... Farmacistul trebuie să cunoască detalii legate de modul de administrare, să lămurească unele aspecte oferind scurte consultații și sfaturi.
 
Cuvântul "farmacie" are la origine vechiul termen grecesc "pharmakeia", care înseamnă "medicament", "leac". "Pharmakeia" provine la rândul său din "pharmakon", care inițial se traducea atât  ca "medicament", cât și "otravă" sau chiar "vrajă".
 
Istoria farmaceuticii este multimilenară. Nu ne referim la primele leacuri și plante, folosite probabil încă din cele mai îndepărtate timpuri de către Homo Sapiens, ci la cele devenite deja tradiționale în primele mari imperii și regate ale omenirii. Arta tămăduirii, medicina, nu se putea dezvolta separat de arta de a prepara leacuri pentru diverse maladii.
 
Marii conducători din Epoca Bronzului și apoi din Epoca Fierului, și toți nobilii lor, erau preocupați să aibă leacuri care să le asigure o viață cât mai lungă. S-au găsit astfel tăblițe din Sumer, vechi de peste 5000-6000 de ani, care conțineau rețete de medicamente. La fel s-a întâmplat și în Egiptul Antic, apoi în Grecia Antică. În timpul dominației romane apar și primele cărți cu rețete, cum este cazul operei "De Materia Medica", a grecului Pedamius Dioscorides, din sec.I d.H. Treptat, fiecare civilizație (antică și apoi medievală) a început să producă specialiști în medicină, dar și în arta de preparare și administrare a leacurilor. În Bagdadul anului 754 se cosemnează deja existența unor primi farmaciști. În Europa, farmaciștii apar mai târziu, primii fiind consemnați în secolul al XII-lea. Mai întâi, astfel de specialiști în prepararea medicamentelor funcționează în primul rând în biserici și mânăstiri, dar și la curți regale sau mari nobiliare.
 
Am făcut această scurtă introducere pentru a prefața această serie de materiale pe care o vom dedica farmaciilor și farmaciștilor din Dobrogea. Ne vom referi la Dobrogea modernă, începând cu a doua jumătate a sec.XIX și încheind cu izbucnirea Celui de Al Doilea Război Mondial. De aceea, nu ne vom referi la aspecte legate de arheologie și istorie antică, la medici greci din Scythia Minor din epoca elenistică sau la intrumente medicale din perioada romană.
 
Până în 1878 Dobrogea a fost o provincie a Imperiului Otoman. Înalta Poartă și-a avut specialiștii săi în tratarea bolilor, având în spate școala și tradiția arabă. Nu se cunosc însă informații legate de farmacii sau farmaciști otomani în Dobrogea Evului Mediu. Tămăduitori existau, fără doar și poate, și chiar în fiecare comunitate, dar nu profesioniști. Aceștia din urmă activau la Constantinopole sau în alte mari orașe ale Imperiului Semilunei. Și chiar și aici trebuie făcută o mențiune extrem de importantă. Marii medici, farmaciști sau tămăduitori ai Imperiului Otoman nu erau neapărat turci,ci străini de toate națiile, de la arabi la europeni, fie aceștia greci, nemți, italieni etc.
 
Din ceea ce se cunoaște astăzi, prima farmacie particulară care a funcționat în Dobrogea sec.XIX a fost cea de la Tulcea, între anii 1830-1835, a spițerului I. Weicum, neamț din Wurttemberg (n.a. S-V Germaniei, regiunea Șvabia), care se așezase în orașul de la Dunăre după mai mulți ani petrecuți în Moldova.
Spițer este termenul vechi, sinonim al farmacistului. Are la origine termenul neogrec "spetsieris", dar și italicul "speziale", care la rândul său își are ca bază cuvântul "specie", în sensul de specie vegetală (n.a. sursă dexonline - Dicționarul limbii române, autor August Scriban 1939). După spițerul Weicum, în 1845, autoritățile otomane deschid la Tulcea o Farmacie Orășenească, condusă de E. Gansel, deținător al unei diplome de farmacist obținută la Viena. Din 1851, locul lui Gansel este luat de un alt farmacist, I.Voici.
 
La acea vreme, Tulcea era cel mai important oraș al Dobrogei. Distrusă  de războaiele ruso-turce, fortăreață demantelată după 1828-1829, Constanța (la acea vreme numită Kiustenge) ajunsese la jumătatea sec.XIX un sat de păstori musulmani, trăitori printre ruinele glorioase ale anticului Tomis. Constanța (Kiustenge) a suferit apoi mult și în timpul Războiului Crimeii (1853-1856), fiind și teatru de operațiuni militare dar și scena unei epidemii groaznice de holeră (1854), care a decimat sau a alungat populația și care a făcut ravagii printre militarii cantonați în zonă (francezi și englezi mai ales, aliați ai Turciei contra Rusiei Țariste).
 
La finalul Războiului Crimeii, Kiustenge era așadar un sat de păstori, și nu se punea problema existenței unor medici sau farmaciști. Situația se schimbă însă în 1857: firma engleză DBSR (Danube Black Sea Railway) obține de la Imperiul Otoman concesiunea pentru construirea căii ferate Kiustenge (Constanța) - Bogazchioi (Cernavoda). DBSR obține și concesiunea Portului Kiustenge (cu ruinele portului genovez din sec.XIII). În acest mic port, englezii încărcau pe nave cu destinația Albion, mii de tone de cereale aduse cu trenul de peste Dunăre.
Britanicii vin și se stabilesc așadar la Kiustenge. DBSR trimite aici și un medic, un anume Colen. Marin Ionescu-Dobrogianu ne spune în monografia sa "Tomi-Constanța" că doctorul Colen își făcuse și o mică farmacie.
În 1860, în locul lui Colen, este angajat de către  DBSR medicul irlandez Abraham Irin Bolton, fost agent sanitar pe vasul "Cockatrice", absolvent al unei școli de chirurgie din Dublin. Bolton va fi cel care va fonda așa-numita Farmacie Engleză a Constanței, și asupra căreia urmează să revenim...
(Va urma)
 
Bibliografie
 
Maria-Gabriela Suliman, Antoaneta Lucasciuc - "Repere farmaceutice de-a lungul istoriei", articole publicate în 2017-2019, în cadrul rubricii Istoria Farmaciei a site-ului medichub.ro/farmacist.ro
 
Maria-Gabriela Suliman, Antoaneta Lucasciuc - "Calendar de istoria farmaciei", publicat pe site-ul farma.com
 
V. Grigorescu-Elvir - "Studiu statistic asupra farmaciilor din Dobrogea", articol publicat în revista "Analele Dobrogei" 1928, anul IX, vol.1, "Cincizeci de ani de vieață românească", Editura Cultura Națională, București, 1928; p.757-761
 
Pompei Ciupercescu - "Farmacia în Dobrogea", articol publicat în revista "Analele Dobrogei" 1928, anul IX, vol.1, "Cincizeci de ani de vieață românească", Editura Cultura Națională, București, 1928; p.751-756
 
Th. Ionescu / I. Duployen - "Constanța și Techirghiolul", p.153
 
col. Marin Ionescu-Dobrogianu - "Tomi-Constanța", monografie, Tipografia Lucrătorilor Asociați, Constanța, 1931
 
Nicolae Georgescu-Tulcea - "Istoricul farmaciilor din județul Tulcea", revista Daima, pag.16-20, articol preluat de pe tulcealibrary.ro
 
Despre Cristian Cealera
 
Născut la data de 16 iulie 1974, în Techirghiol, Cristian Cealera a urmat cursurile Școlilor Gen.12 şi 25 şi a absolvit Liceul „Decebal“, din Constanta, promoţia 1992. A urmat cursurile Facultăţii de Drept „Nicolae Titulescu“ din Bucuresti şi este licenţiat în Criminalistică. După absolvirea facultăţii, a urmat stagiul militar, apoi a activat trei ani ca jurist la o societate comercială din Mangalia. În anul 2001 a intrat în presă şi timp de 15 ani a lucrat la diverse ziare, inclusiv la ZIUA de Constanţa, acoperind diverse domenii - de la Eveniment, la Social, Cultură şi Sport. A fost angajat la două televiziuni, iar la una dintre acestea, în calitate de producător şi scenarist, a realizat 19 filme documentare despre siturile arheologice din Dobrogea. Continuă şi astăzi realizarea de filme documentare şi publică materiale de promovare a istoriei şi culturii dobrogene.
Are un master în Antropologie şi Istorie Europeană, absolvit la Universitatea „Ovidius“ din Constanţa, Facultatea de Istorie. În prezent, este doctorand al Facultăţii de Istorie din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza“, din Iaşi. Este autorul seriei de trei volume „Poveştile Mării Negre“ şi al romanului istoric „La marginea Imperiului - Origini“, cărţi publicate în perioada 2014-2018. 
 
Citește și:

#citeșteDobrogea: Ritualuri funerare în lumea greco-romană a Scythiei Minor (II) - Termeni și obiceiuri actuale
 
Comentarii








Cele mai recente postari