Cartea mea de debut “Noua Stângă şi Şcoala de la Frankfurt”

Cristian Patrasconiu mi-a lansat saptamana trecuta o ademenitoare si dificila invitatie. Mi-a propusa ca in cateva fraze sa comentez, intr-o perspectiva de autobiografie intelectuala, principalele mele lucrari. Desi extrem de obosit, am acceptat aceasta provocare amicala si am facut impreuna filmarea din care voi relua aici varii secvente postate de el pe blogul sau. Prima "pastila" este despre volumul "Noua Stanga si Scoala de la Frankfurt", o dezvoltare a tezei mele de licenta in sociologie sustinuta in iunie 1974. Aparuta la Editura Politica in primavara anului 1976, cartea a fost descrisa de Andrei Marga, pe atunci lector la Universitatea din Cluj, in recenzia aparuta in "Amfiteatru" drept o "micro-sinteza despre Scoala de la Frankfurt", o constelatie intelectuala extrem de influenta in acei ani, indeosebi prin impactul exercitat asupra noilor miscari radicale de stanga, diferite de stanga oficiala a partidelor de tip leninist, dar si de miscarile institutionalizate ale socialismului democratic. In vara acelui an avea loc Congresul Educatiei Politice si al Culturii Socialiste, se accentua noua glaciatiune ideologica. A scrie despre radicalismul de stanga fara a recurge la agresiuni terminologice, fara retroactive procese de intentiii, a relua o traditie brutal intrerupta prin diktatul Cominternului, odata cu condamnarea cartilor lui Georg Lukacs ("Istorie si constiinta de clasa") si Karl Korsch ("Marxism si filosofie") in 1923 de catre Grigori Zinoviev, era departe de a fi o proba de conformism. Cartea tanarului Lukacs o citisem de cateva ori. Era, vorba lui Kostas Axelos, prefatatorul editiei de la Editions de Minuit aparuta in anii 60, "le livre maudit du marxisme". Faceam parte fara sa stiu din acea comunitate de intelectuali care descoperisera in textele mesianice ale celui care fusese candva favoritul lui Max Weber un alfabet misterios, o gramatica accesibila in fond doar unor initiati in enigmele posteritatii lui Hegel si a lui Marx. Peste ani, Horia Patapievici imi povestea despre propria fascinatie de tinerete pentru scrierile gnostic-revolutionare ale lui Lukacs. In cazul sau, drumul spre tanarul Lukacs a fost deschis de lecturile din Lucien Goldmann. Goldmann fusese coleg de liceu la Botosani cu mama mea si cu sora ei, Cristina Luca...

www.tismaneanu.wordpress.com