Jurnal aniversar de Dobrogea. 150 La pas prin istorie (14)

Să ne imaginăm cum arăta vara anului 1880 pe agenda încărcată cu proiecte a administrației celor două județe, cele mai tinere din țară. Sezonul estival era în toi, primele amenajări pentru băi de mare atrăgeau turiști din toată țara.
Un ziarist francez aflat la Constanţa comenta într-un articol pentru cotidianul L’ Independence. „ (…) Ştiţi din ultimul meu articol că este multă lume aici. Trebuie să vă mărturisesc că vine din ce în ce mai multă şi dacă va continua aşa sezoniştii nu vor mai avea unde să fie găzduiţi deoarece hotelurile sunt deja pline. Marți seara un concert dat în kursaal-ul nostru de d-na Carlota Levia cu concursul lui Ludovic Wiest şi al fiului său Franz. Încântătoarea solistă şi distinsul artist au executat bucăţi din Faust şi din Bărbierul. Inutil să vă mai spun succesul obţinut. Auditoriul a fost ales şi numeros, în care am distins pe ministrul Turciei şi Spaniei, mai mulţi consuli cu familiile lor, directorul Căilor Ferate şi funcţionari superiori”. În acelaşi articol gazetarul menţiona: „Alaltăieri bal la kusaal. Marchizul de Monaco şi doamna marchiză, care sunt printre noi de patru zile, au onorat petrecerea cu prezenţa lor”.[1]

12 iulie 1880
„Constanţa s-a transformat ; oraşul tăcut şi pașnic de altădată azi este plin de viaţă şi veselie. Neîncetat sosesc noi oaspeţi, petrecerile se înmulţesc, monotonia dispăru ca printr-o minune. Avem musică militară pe bulevard în toate serile, teatru grecesc la Grădina Schaff, Cafe Chantant la Grădina Orientală şi lăutari. În curând, ni se spune, va sosi simpaticul Millo cu trupa sa. Afară de acesta, curioşii de a cunoaște datinile orientale şi mai ales musica orientală, îşi vor putea satisface curiozitatea visitând cafenelele cantande ale turcilor. Aceia însă cari ar dori să cunoscă viaţa orientală în Capitala Padişahului cu uşurinţă se îmbarcă la Constanţa şi după o legănare de vreo 20 ore pe undele azure ale Mării sosesc la Constantinopol.”[2]
 
14 iulie 1880
Cetăţenii sunt informaţi că, „D-l George Stratford Blunt s-a numit vice-consul al Majestăţii Sale Regina Marii Britanii, la Constanţa.”
 


19 iulie 1880
Din ziarul „Farul Constanței” citim mesajul medicului primar Dr. Drăgescu care se adresa, printr-o circulară, medicilor „de plasă” cărora le reamintește că „arta medicală este un nobil sacerdoţiu”: „Domnilor Medici ! Fericit de a vă avea pe legăminte ca colegi şi ca amici pentru ajungerea unui nobil scop: Îmbunătățirea sănătăţii publice a acestui judeţ, îmi permit a vă atrage atenţiunea asupra următoarelor atribuţiuni ce le aveţi ca medici de plasă :

În fine, sănătatea, care este prima condiţiune a forţei şi bogăţiei unui popor, este încredinţată știinţei şi nobilului D-vostră simţ de umanitate. Medicamentele ce vi s-au trimis le veţi da gratis săracilor suferinzi trecând în condică numele bolnavilor şi medicamentele administrate. Dobrogea este o ţară în care vaccinaţiunea a fost aproape cu totul abandonată, şi pentru a preveni o epidemie de variolă care, aci, ar putea deveni înfricoşată, vă invit, D-lor Medici, să vaccinaţi şi revaccinaţi fără preget atât copii cât şi adulţi, formând liste de numele şi numărul vaccinaţilor şi revaccinaţilor şi făcându-vă provizii de vaccin. Terminând, vă atrag încă o dată atenţiunea asupra instrucţiunilor de mai sus şi îmi place a spera, Domnilor Medici, că pentru ameliorarea sănătăţii publice a plaselor ce vă sunt încredinţate nu veţi cruţa nici osteneala, nici sacrificii, fiind convinşi, ca şi mine, că arta medicală este un nobil sacerdoţiu.”[3]



19 iulie 1880
„Doamna Aurelia Drăgescu oferă 44 broşuri intitulate «Omagiu ostaşilor Români» spre a se distribui ca premii elevilor şi elevelor, cari s-au distins la examene în comunele următoare : 13 broşuri pentru școala de fete şi băieţi din comuna urbană Hârşova, 10 idem pentru școlile din Cernavodă, 10 idem pentru școlile din comuna rurală Topal (ocolul Hârşova), 6 idem pentru școala de băieţi din comuna rurală Dăeni (acelaşi ocol) şi 5 idem pentru școala de băieţi din Ostrov (ocolul Silistra Nouă). Prefectura îi esprimă viile sale mulţumiri.”[4]
 
20 iulie 1880
Camera de comerț, abia înființată, redeschide la Medgidia panairul sau bâlciul. Era cel mai vechi şi mai mare din Dobrogea, se ţinea de două ori pe an, unul de lână și altul pentru vite. Dar se vindeau și unelte agricole, curelărie, braşoverie (stofe), căruţe, produse agricole.Tranzacţiile comerciale variau pentru fiecare târg între 1.200.000 lei şi 800.000 lei. Mocanii aveau un rol deosebit în schimburile comerciale, pe parcurs o parte din ei devenind agricultori şi negustori.[5]

24 iulie 1880
Știrile zilei:

29 iulie 1880
 La orele 10 a.m. a avut loc punerea pietrei fundamentale la Casarmele ce se construiesc de către Ministerul de răsbel în Constanţa. Serviciul divin s-a oficiat de către preotul garnizoanei. O companie de infanterie din al VI-lea de linie cu musica regimentului făcea onorurile militare. După săvârşirea serviciului divin s-a pus de către Prefectul judeţului şi Comandantul garnizoanei, piatra fundamentală în temelie peste o cutie conţinând medalii militare şi monede naţionale de argint şi aramă. La 10 şi jumătate ore ceremonia era terminată. Se știe că sunt a se construi trei casarme pentru infanterie şi cavalerie. Locurile alese pentru aceste construcţiuni sunt în posiţiunile ce s-au găsit mai bune. Pavilioanele pentru cavalerie sunt de ambele laturi ale şanţului portului franc, înspre Anadolkioi ; pavilionul infanteriei se edifică lângă grădina publică numită « Beledie» aproape de mare. Se va regula ca curtea casarmei să înainteze până la mare. Toate aceste construcţiuni vor trebui a fi terminate până la iarna viitoare. D. Căpitan Crăinicenu din Statul major de geniu conduce lucrările cu deosebită activitate.”[7]



7 august 1880
Comisiunile ocoalelor Medgidia și Constanța pentru verificarea titlurilor de proprietate își urmară cu activitate lucrările.Comisiunea ocolului Hârșova a terminat  deja. În ocoalele Babadag și Tulcea comisiunile sunt în ajuns de a începe verificările.Ocoalele celelalte nu vor întârzia de avedea comisiunile respective la lucru. Constatările și verificările pe ocale trebuiesc afi terminate până cel mult în luna Octombrie viitor. Comisiunea centrală cu reședința în Constanțaeste de mult constituită. Lucrările sale continuă. Deja s-a pronunțat asupraactelor a mai multor comune din ocaleleMedgidia și Hârșova. Opera Comisiunii centrale estecolosală. Este destul a spune,după calculele aproximative, că va avea săexamineze și să verifice peste 100,000 actede posesiune (tapu).^[8]

9 august 1880
Prima Cameră de comerţ şi industrie înfiinţată în dreapta Dunării, ce cuprindea judeţele Constanţa şi Tulcea, s-a constituit pe baza jurnalelor Consiliului de Miniştri nr. 9 şi 10 din 9 august 1880, sancţionate de decretele regale nr. 2.115 si 2.117 din acelaşi an. La început ea a purtat denumirea de „Camera de comerţ a Circumscripţiei a XV-a” , având reşedinţa la Constanţa. Scopul instituţiei era de a apăra interesele comercianţilor şi industriaşilor dintre Dunăre şi Marea Neagră, de a stimula activitatea în aceste importante sectoare economice.

9 august 1880
Bandele din Dobrogea. „Constatările și instrucțiunea bandelor, care tulburaseră liniștea poporațiunei noastre de pe fruntaria s-au terminat în Parachioi. D. administrator de Mangalia a sosit la reședință cu 41 tâlhari, unde se va face de Tribunalul local instrucțiunea penală. În ocolul Hârșova s-au prins trei bandiți, Suleiman Gavas Mehmet, Ahmet Paragiela și Rașid  Mehmet, care au participat la tâlhăriile din Calaicci, Ciucurchioî și Chiuvenli. S-au găsit asupra lor arme, diferite obiecte și bani. După ce se vor face constatările legale, vor fi și aceștia înaintați Tribunalului din Mangalia. Mulțumită urmăririlor energice și neobosite ale armatei și administrațiunea astăzi ordinea este perfect restabilită. Administrațiunea cu toate acestea, nu încetează a priveghia continuu, luând astfel de măsuri ca nicio încălcare de tâlhărire  să nu mai aibă locul”.^[9]

10 august 1880
Alegerile consiliilor comunaleîn Dobrogea. Duminică, 10 August, sunt convocați alegătorii de prin toate comunele județului spre aalege numărul membrilor, care să constituie Consiliile Comunale după unele circumscripțiuni, conform legii de organizațiune a Dobrogei. Încă de atunci Prefectura a atras cea mai serioasă atențiune autorităților dependinte de dânsa pentru caalegerile să se facă în absolută libertate. Printr-o nouă circulară invită pe aceste autorități a preveghia cu tot dinadinsulde a nu se esercita cea mai mică ingerință din partea funcționarilor de oriceramură. Libertatea voturilor și espresiunea conștiinței alegătorilor trebuie să fie perfect garantate. De altminterea Prefectura valua cele mai severe măsuri în contra funcționarilor, ce s-ar amesteca în alegeri, fie în cel mai neînsemnat mod.[10]
În comuna Topalu au fost aleși: Gheorghe Buzatu, Dinu Mitiu, Ivan Oglan, Mihai Gadei, Ion Grecu. Pentru completarea consiliului au fost desemnați Culea Ioniță, Stancu Stanciu. Primarul a fost desemnat de prefect în persoana lui Culea Ioniță.[11]
 


12 august 1880
Visitatorii băilor de mare. „Cu trenul de sâmbătă vară, 2 August, au sosit în Constanța 28 familii otomane emigrate din Bulgaria pentru Constantinopole. Între oaspeții noștri sosiți cu acest tren avem pe D-nii deputat Ștefănescu, senator Petre Grădișteanu cu familia și pe D. Frederic Damé. Cu trenul de luni vara au sosit aici D. General Slăniceanu, Ministru de Răsbel, D. General Florescu, D. Colonel Crețeanu și Colonel Vlădescu, D. Prefect al Poliției Capitalei Radu Mihai și D. M. Ferichide cu familia. Cu trenul de la 6 August au sosit trei familii turce emigrate din Bulgaria pentru Constantinopole. Cu trenul de joi după amiază între alte persoane au plecat și D. Radu Mihai, Prefectul Poliției Capitalei și D. General Florescu”.^[12]

13 august 1880
Carierele de piatră și de var sunt una din bogățiile Dobrogei. Piatra de aici e foarte dură și se află în câtimi imense; mai toate dealurile au un substrat de piatră. Din toate locurile acel ce produce varul cel mai bun este lenisala. Și această bogăție a cărei exploatare s-ar putea da în antrepriză, se întrebuințează numai la construirea șoselelor locale și a locuințelor private, pentru o mică despăgubire. Stufăriile și pescăriile Dobrogei sunt din cele mai avute. Cu toate aceste ele au fost arendate pentru o sumă ridicată, stufăriile și insulele de bălți pentru 14.000 de franci, pescăriile pentru o sumă de nimic  în raport cu ceea ce produce. Când ne gândim că singur lacul Brateșului este arendat cu 120.000 lei noi și că nu numai cât lacul Razelm este de șase ori cel puțin cât lacul Brateșului, că apoi lacul Razelm comunicând cu marea, peștele din el este mult mai numeros și mai de calitate, atunci numai ne putem închipui toată prăduiala câtă se face cu averea statului din Dobrogea. Toate acestea din ce cauză ? Din aceea că de doi ani de când Dobrogea este a noastră încă nu s-a întreprins de guvernul nostru un studiu amănunt despre starea lucrurilor și mijloacele de a trage din ele cel mai mare profit posibil. Se trimit numai inspectori și para-inspectori, care călătoresc de petrecere prin Dobrogea, iau informații de la cine apucă și-și fac câte un raport la ministru. Nici măcar un administrator al domeniilor Statului n-a venit vreodată să vadă o parte de țară care este în totalitatea ei proprietate a Statului. Nu știm la ce să atribuim asemenea nepăsare. Guvernul crede că a făcut totul căutând să pună prefecți și administratori onești și capabili. Aceasta însă nu e de ajuns. Ar trebui ca aceeași îngrijire s-o aibă în numirea întregului personal administrativ și judecătoresc.^[13]
 
16 august 1880
„Ieri, 16 August, s-au redeschis școlile publice primare de băieţi şi fete, de aci şi cele din judeţ”.[14]

19 august 1880
„Cetăţenii sunt informaţi că, Marţi, 19 August, la orele 2 ½  p.m. „a avut loc punerea pietrei fundamentale la casarma ce se construiește de către Ministerul de răsbel la oraşul Ostrov, ocolul Silistra-Nouă. Asistau la acestă solemnitate D. Colonel Cruţescu, şeful Regimentului I de infanterie, toţi D-nii ofiţeri din garnisoana locală, diferiţi funcţionari şi un numeros public, o companie de infanterie făcea onorurile militare. După săvârşirea serviciului divin s-a pus de către D. Colonel Cruţescu piatra fundamentală peste o sticlă conţinând medalii militare, monede naţionale şi un act cu subscrierea mai multor ofiţeri şi o parte din publicul asistent.”

21 august 1880
La Constanța s-a construit pe bulevard, în apropierea Farului, un frumos salon unde se strânge publicul pentru a petrece; situat pe malul mării, împodobit cu drapele şi îndestul de spaţios, el a devenit locul de întâlnire al tuturora; aici se conversează, se cântă la pian, serile se joacă la sunetele musicei militare.^[15]
 
3 septembrie 1880
„Miercuri seara, 3 Septembrie, D. Preşedinte al Consiliului de Miniştri şi Ministru al Lucrărilor Publice, Ion Brătianu, a sosit în Cernavodă, unde D-l Prefect al Judeţului venise deja spre a-l întâmpina. Toate autorităţile locale şi un numeros public se aflau în port. De aci D-l Ministru, însoțit de D-l Prefect şi D-l Director General al Căii Ferate s-au suit în trenul ce pleca pentru Constanţa, şi pe la toate staţiunile a fost întâmpinat de autorităţi şi numeros public. La 10 ore seara sosi în gara Constanţei, aici aşteptau asemenea autoritatea administrativă, D-l Comandant al garnisoanei, toţi funcţionarii autorităţilor locale, deputaţiuni din partea diferitelor comunităţi din acest oraş, care au fost în parte presentate d-lui Ministru de către d-l Prefect al judeţului. A doua zi, Joi, D-l Ministru a visitat localurile ocupate de trupe, casarmele în construcţiune, Prefectura, Primăria oraşului, Casseria judeţului, Tribunalul de ocol, arestul preventiv, școala publică primară de băieţi, spitalul militar, spitalul comunal, pădurea care s-a plantat în primăvara anului curent, fabrica de talpă, fabrica de făină şi paste, marele hotel în construcţiune „Carol I”. Vineri dimineaţă la 7 ore, D-l Ministru a plecat pe canoniera „Griviţa” la Mangalia unde a sosit după 3 ore. Pe dig se aflau toate autorităţile şi orăşenii. D. Ministru visitează şi aci localurile autorităţilor civile, casarmele şi localele publice. Spre seară, la 5 ore, se întoarse în Constanţa. Sâmbătă la 6 ore de dimineaţă D-l Ministru a plecat la Sulina unde va sta noaptea. Apoi, 7 Septembre va fi la Tulcea.”[16]
 
6 septembrie 1880
Cea dintâi adunare a membrilor Camerei de comerț s-a ţinut în ziua de 6 septembrie 1880, sub preşedinţia lui Remus Opreanu, prefectul judeţului Constanţa. În cadrul şedinţei s-a fixat bugetul, obţinut din cedarea unui procent (zecime) din taxele comercianţilor şi industriaşilor. Ca sediu, Remus Opreanu a oferit o încăpere din localul Prefecturii. Cu aceeaşi ocazie s-au ales organele de conducere, preşedinte fiind desemnat comerciantul de coloniale Solomon Japhet. Membrii Camerei au fost grupaţi după activitatea pe care o desfăşurau: comerţul cu cereale; comerţul alimentar; comerţul cu îmbrăcăminte; comerţul cu petrol, derivate şi cherestea; credit şi asigurări; articole de artă; diverse activităţi comerciale; comerţul mic; industria alimentară; diverse industrii;  mica industrie.
Deveneau, de asemenea, membri de drept ai Camerei toţi deputaţii şi senatorii aleşi în circumscripţia acestei instituţii.

13 septembrie 1880
Duiliu Zamfirescu, proaspăt licenţiat al Facultăţii de Drept din Bucureşti, mai târziu diplomat și prozator de talent este numit la 13 septembrie 1880 supleant la Tribunalul de ocol Hârşova. La câteva zile de la instalare procurorul stagiar descria noile locuri. „Hârşova e frumoasă, dar e tristă: ziduri de stânci la poalele cărora apa sună monotonul cântec al călătoriei, ruinele prin ferestrele cărora vântul şi singurătatea se sărută ca doi amanţi”. Sau: „bătrâna stâncă a Hârşovei apare ca o frunte gânditoare plecată spre apă; colo şi colo se ivesc prin negură catartele vopsite a câtorva corăbii vechi ce odihnesc cu rostra pe mal. Încet, încet, negura se ridică ca o cortină, cu desenurile sale, spre a lăsa să se vadă scena cea adevărată, pământul”.[17]
Ce găsește tânărul procuror stagiar la primul său loc de muncă? „Am găsit arestul într-o stare ticăloşească, am pornit rapoarte în privinţa aceasta şi sper să se facă îndreptăţiri. Funcţionarii, afară de administrator, sunt rebutul societăţii: proşti, invidioşi, cu procese unii contra altora, parcă sunt într-adins aduşi ca să strice lumea, nu s-o îndrepteze”.
La Hârșova întâlnește un bătrân medic polonez, un aprod turc, Şachir, în compania căruia face lungi călătorii pe Dunăre, alt turc, „cu multă omenie”, Sadâc, un notar binevoitor, un judecător, nevasta acestuia, căreia îi aruncă priviri cu subînţeles, o altă femeie, cu care merge noaptea la braţ, „prin întuneric şi tăcuţi”.
Duiliu Zamfirescu cutreeră Gura Ialomiţii, la Topolog, în munţii Babadagului, la Ostrov. Mai târziu, publică Din Dobrogea, subintitulată Scene şi portrete, în România liberă din 26 iulie 1881 şi continuă, după opt luni, în numărul din 9 aprilie 1882. „Eram în cele din urmă zile de toamnă. Serile erau calde. În baia pe care o formează stâncile Hârşovei, înaintate în Dunăre, se opreau să petreacă nopţile, bărci venite de la Cernavodă şi de la Varna. Seara, când cele din urmă raze ale soarelui ajung aproape paralel cu suprafaţa apei, se produc nişte fenomene optice pe cursul Dunării de un farmec surprinzător. Umbrele malurilor se întind în apă până aproape de jumătatea ei. Vârfurile lor întunecoase par a se pierde, în cealaltă jumătate luminată, printr-o tranziţie de culoare, care, nefiind nici întunericul umbrei, nici lumina argintie a celor din urmă raze, iau nişte nuanţe albastre pline de poezie. Ele sunt prelungite încă şi mai mult de umbra  micelor catarte ale bărcilor de pe mal”.
Judecătorul se întoarce la Bucureşti, într-un început de ianuarie, iar la marginea Hârşovei, sania de poştă cu care pleca din „surghiun” e oprită de două femei: grecoaica şi Aïşé. Sub „lumina ostenită” a lunii ce aşterne pe câmpul îngheţat „o umbră lungă şi greoaie”, răsună „încet şi temător” cuvintele iubitei părăsite: „– Noapte bună...”
Duiliu Zamfirescu a fost primul care a pus Dobrogea pe harta literaturii române, cum scria exegezul operei acestuia, criticul Ioan Adam.

14 septembrie 1880
„Treizeci şi două familii din Făgăraşul Transilvaniei au sosit la Hârşova. Administraţiunea a dispus a înfiinţa cu ele un nou sat românesc la Hairaclar. (vechiu sat turcesc părăsit actualmente). Alte familii sunt pe drum trebuind a ajunge până în toamnă. Li se acordă toate înlesnirile şi întreaga protecţiune administrativă. În urma intervenţiei Prefecturii, s-a aprobat de către Administraţia Domeniilor a li se da gratuit din pădurile cele mai apropiate ale statului lemnele necesare pentru a-şi construi casele. S-a dispus ca noul sat să poarte numele « Făgăraşul nou ».”[18]
 
28 septembrie 1880
„Afluenţa carelor cu produse: grâu, orz, sămânţă de in, fasole, ce vin din comunele rurale este mare.  Peste 350 care intră încărcate în oraşul Constanţa, numărul lor creşte neîncetat. Preţurile sunt bune. Locuitorii agricoli se grăbesc a profita de ele. Recolta anului 1880 a fost bună, încă doi ani ca aceştia şi urmele războiului în privinţa ruinii materiale nu se vor mai vedea.”1

29 septembrie 1880
D. Remus Opreanu, prefectul județului Constanța, în timpul de când administrează acest județ, adunând o colecțiune de pietre antice de o valoare științifică prețioasă; după examinarea făcută de d-nii Basarabescu și M. Suțu, a oferit-o Museului național din București. Această colecțiune, pentru oferirea căreia ministerul esprimă d-lui Opreanu mulțumirile sale, se va transporta în curând din Dobrogea.^[19]

30 septembrie 1880
În ședința Academiei din septembrie 1880 Mihail  Kogălniceanu informează despre antichitățile din Dobrogea, în care se răsfrâng cele patru civilizații ce s-au succedat pe teritoriul ei: civilizația elenă, cea romană, cea bizantină și cea genoveză, ba încă există una atribuită persanilor. Constanța mai cu seamă, împreună cu vecinătățile ei,  ocupă locul unde fusese Tomis, este plină de resturi antice, fie monumente, fie inscripțiuni. După ce dă amănunte asupra Valului lui Traian din Dobrogea, asupra muzeului format în Constanța de către prefectul Opreanu și asupra propriei sale colecțiuni arheologice, Kogălniceanu conchide că Academia este datoare de a trimite în Dobrogea o expediție științifică. D. Kogălniceanu, pe lângă cele zise, adaogă despre interesul de a se studia Dobrogea și din punctul de vedere naturalist, dând cu acestă ocazie câteva amănunte asupra remarcabilei flore de pe insula pretinsă a lui Ovidiu, de lângă Constanța, unde cresc plante străine restului Dobrogei. După o discuție, la care iau parte d-nii: Sion, Ionescu, Ghica, Ghițu, Sturdza  și Aurelian, se decide : 1) Să se trimită deocamdată în Dobrogea o comisiune provizorie, compusă de d-nii Kogălniceanu, Hasdeu și Ștefănescu, pentru a face la fața locului un plan pentru o viitoare explorațiune sistematică sub toate punctele de vedere. 2) Să se pună la disposițiunea acestei comisiuni din partea Academiei 2,000 lei. 3) Să fie rugat ministerul de a înlesni comisiunii mijlocele materiale de transport.[20]


 
1880 „Album Macedo-Român“
Albumul Macedo-Român apare în anul 1880, fiind primul de acest gen din istoria aromânilor. Albumul are format mare, cartonat, ornat cu numeroase gravuri. Pe copertă este reprezintat un Arc de Triumf, prin deschiderea căruia se profilează silueta Columnei lui Traian. Pe frontispiciul Arcului stă scris: „Latina ginte – io regina!“. În centru apare Lupoaica, flancată de un dac şi un roman, iar sub inscripţia amintită figurează o alta: „Frăţia prin dreptate“. În prim plan, un tânăr ostaş român, cu baioneta la armă, reprezentând victoria în Războiul neatârnării. De remarcat şi faptul că pe aceeaşi pagină apare scris şi anul 1880.
Albumul se deschide cu un cuvânt („Dedicaţiune“) adresat de V. A. Urechia mitropolitului primat al României, Calinic Miclescu, urmat de binecuvântarea şi răspunsul acestuia. V. A Urechia adaugă o „prefacia“ şi un tabel al materiilor, în care autorii sunt trecuţi în ordine alfabetică.
În paginile albumului se întâlnesc texte în versuri şi proză de Th. De Banville, Maxime de Champ, Mistral, Jules Simon şi alţii. Dintre autorii români prezenţi în album, întâlnim pe Vasile Alecsandri, Dumitri Brătianu, Ion Creangă, Al. Macedonski, Petre Ispirescu, Veronica Micle, A. D. Xenopol. Ilustraţiile sunt asigurate de Sava Henţia, Teodor Aman, D. Stăncescu.
 
 
 

---