Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
23:56 22 01 2019 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

Dobrogea 139 de ani Laudatio Constantin Novac

ro

24 Nov, 2017 00:00 224 Marime text
Prozator, reporter, scenarist. Născut la 15 august 1937, în Constanța. Moare în orașul natal la 30 septembrie 2016, la vârsta de 79 de ani. Constantin Novac a fost unul dintre scriitorii de valoare pe care Dobrogea, orașul Constanța și spațiul euxin l-au dat, în ultimii patruzeci de ani, literaturii române contemporane. Un împătimit al Constanței și al mării, pe care nu le-a părăsit și de care nu s-a dezis niciodată.
 
Două decenii și jumătate a condus cu destoinicie și pasiune, ca redactor-șef, revista „Tomis“. Sub mâna sa, revista reprezentativă a Dobrogei și-a reîntinerit redacția, și-a păstrat înălțimea, coerența și continuitatea, impunându-se în plan național drept una dintre cele mai importante și curajoase publicații cultural-literare. În jurul ei a reușit să coaguleze un nucleu de creatori - poeți, prozatori, dramaturgi, eseiști, critici și istorici literari -, aparținând unor generații diferite din Constanța și Tulcea, existența acestuia  constituind motivarea înființării și baza Filialei Dobrogea a Uniunii Scriitorilor din România. Constantin Novac, aflându-se într-o relație de prietenie apropiată cu președintele Uniunii Scriitorilor, Laurențiu Ulici, a inițiat și realizat, în cele din urmă, înființarea filialei dobrogene, la începutul anului 1995. Filiala a oferit amplitudine și sens vieții scriitoricești din Dobrogea și din zonele limitrofe acesteia, conturând în jurul ei un climat de ținută intelectuală, de demnitate și recunoaștere profesională. 
 
Ca redactor-șef și președinte al filialei, Constantin Novac a organizat Colocviile Tomitane, singura manifestare literară de anvergură a Constanței, care, an de an, a acordat premii la nivel național, adunând la întâlnirile cu publicul din cetatea Tomisului „vocile“ reprezentative ale culturii și scrisului românesc. În calitate de scenarist, s-a numărat printre colaboratorii emisiunilor de radio și televiziune; a semnat scenariile la filmele realizate de Studiourile Cinematografice București: „La porțile țării“ (1971) - documentar artistic; „Furtună în Pacific“ (1984) - lung metraj artistic; „Puterea calorică a lemnului de palisandru“ (1985) - lungmetraj artistic.
 
Concomitent, Constantin Novac s-a manifestat ca nuvelist, prozator, reporter, dar mai ales ca romancier, ipostaze în care a fost interesat cu precădere de reflectarea artistică a aceleiași realități: marea și oamenii ei. Sentimentul autentic al mării și solidaritatea umană, pe care voiajele cu vapoarele românești i le-au revelat, formează însăși rațiunea de a fi a literaturii sale.
 
Cărți publicate
 
Cheltuieli de reprezentare (Povestiri,1970); Adio Robert (Roman, 1974); Separația bunurilor (Roman, 1975); Cocorul de pază (Nuvele, 1976); Fericit cel care, ca Ulise… (Însemnări de călătorie, 1978); Vară nebună cu bărci albastre (Roman, 1983); Oameni furtuni, vapoare (În colaborare cu Nicolae M. Balotă, 1984); Abandonați nava! (Traducere din limba engleză a romanului lui John Newcomb, 1984); Plutind avan pe marea cea adâncă (Roman, 1987);  Vânzătorul de enigme (Antologie de proză contemporană, în colaborare cu Ovidiu Dunăreanu, 1983); Punctul mort (Roman,1996); Povestiri arogante (2002).
 
Remarcabil la Constantin Novac este faptul că nu s-a cramponat de o formulă în care cu siguranță că ar fi făcut carieră, ci de fiecare dată a venit cu ceva nou în construcția cărților sale, cu un recital de procedee, ținând pasul cu ceea ce se întâmpla la zi în literatura noastră. Opera acestui scriitor al mării, încântătoare, cu nuanțe confesiv-eseistice, de o reală însemnătate în evoluția prozei românești contemporane, este scrisă cu vervă, patetism, ironie, tandrețe și sarcasm.  Plină de întrebări esențiale, puse de scriitor cu sinceritate, ea configurează condiția omului modern și condiția creatorului de la sfârșitul secolului 20 și începutul secolului 21.
 
Cărțile sale au primit premii din partea Uniunii Scriitorilor, a unor saloane naționale și internaționale de carte, din partea unor reviste de prestigiu. Distincția cea mai edificatoare rămâne însă: Ordinul Meritul Cultural în grad de Comandor pentru activitatea literară și publicistică.
                                       Ovidiu Dunăreanu, scriitor, redactor-șef al revistei „Ex Ponto“, Constanța
 
 
 
 

Ti-a placut articolul?

Comentarii