Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
Ziua Constanta
16:39 27 04 2024 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

#citeșteDobrogea Participarea Armatei române la operațiunile militare (1877-1878)

ro

08 Nov, 2023 17:00 3277 Marime text
  • Pentru a se recunoaște independența României,  proclamată la 9 mai 1877, era nevoie de sângele soldaților români vărsat pe câmpul de luptă. Prinosul de sânge avea să fie jertfa fiilor românilor pentru o cauză națională, un ideal de veacuri.
 
La 27 august au fost folosite 400 de tunuri, bombardându-se reduta Grivița, o zonă fortificată a armatei otomane, aflată lângă tabia Abdul-Kerim. Regimentul 13 de dorobanți  condus de lt.col. Sergie Voinescu, reușește să ia cu asalt reduta, cu pierderi însemnate.
La 30 august se dădea a treia bătălie în fața Plevnei. Rușii nu au așteptat ordinele de atac și au pornit mai devreme ofensiva, soldată cu pierderi însemnate. Carol I dădea ordinul de asalt, pe o ploaie mocănească, iar soldații românii se pomeniseră cu ploaia de gloanțe și de grenade ale inamicilor. Pe câmpul de luptă rămâneau maiorul George Șonțu și căpitanul Walter Mărăcineanu. Trupurile lor erau înfipte cu grosolonie de adversari în parii redutei, ca adevărate trofee.
După trei atacuri eșuate, la al patrulea, românii conduși de mr. Alexandru Candiano-Popescu, reușeau să pătrundă în redută. Tunuri și steaguri turcești cădeau în mâna soldaților români.  Pierderile trupelor româno-ruse erau enorme. Se înregistrau 16.00 morți și răniți, de partea românilor fiind înregistrați 2600 de soldați și 59 de ofițeri. Brigada I  a colonelului Ipătescu și Regimentul 8 al lt.col. Poenaru fuseseră distruse. 

În fața acestor înfrângeri, pierderi semnificative și neajunsuri, țarul și oamenii săi de încredere erau de părere că o retragere din fața Pleveni ar fi fost binevenită. Carol I s-a opus acestei idei și a propus o blocare regulată a Plevnei, părere însușită de toți liderii militari ruși.
Iarna se apropia cu pași repezi, iar izbânda comună era departe de a se vedea. Trupele aveau mulți bonavi, incapabili să mai lupte. Trupele aduse să lupte sub comanda lui Carol I depașeau 100.000 de oameni. Frigul degera la început de octombrie. Carol Davilla și ambulanțele erau pregătite pentru a interveni și a trata răniții.
Maiorul de marină Nicolae Dimitrescu Maican scufunda monitorul turcesc din fața Canapei, iar maiorul Murgescu scufundase, lângă Măcin, un alt monitor, cu ceva vreme în urmă.



Osman Pașa sărise de pe calul împușcat, fiind rănit la picior, transportat într-o căruță, hotăra la câteva ore să se predea colonelului Cerchez, însoțit de coloneii Arion și Berindei. Osman Pașa dorește să îi încredințeze sabia sa, colonelui Cerchez, acesta refuză, până la sosirea lui Carol I, dar între timp, comandanții ruși îl obligă să le predea sabia cu nestemate, primită cadou de la sultan și să le predea armata. 
La întâlnirea cu Osman Pașa, Carol I îi intinde mâna cu admirație, pentru eforturile făcute și pentru rezistența deosebită din jurul Plevnei.  Urma să fie făcut prizonier la ruși și eliberat după sfârșitul războiului.
Căderea Plevnei a însemnat sfârșitul conflictului, care va lua o nouă întorsătură, mai cu seamă pentru foștii aliați ai rușilor.
 
Despre Adrian Ilie:
Licențiat și masterat în istorie - Universitatea „ Ovidius” Constanța, șef de promoție.
Doctor în istorie și cursuri postuniversitare - Universitatea din București.
Director din anul 2020 al Colegiul Național Militar „Alexandru Ioan Cuza" Constanța/ Școala Gimnazială „Constantin Brâncuși” Medgidia (2017-2019).
Metodist, responsabil Cerc pedagogic și membru în Consiliul Consultativ (ISJ Constanța).
Autor al mai multor lucrări și studii despre Medgidia și Dobrogea.
Autor al unor studii și cărți de metodică și management.
Membru în Comisia Națională de Istorie din cadrul M.E.N.
Membru al Societății de Științe Istorice din România.
Membru al Asociației Culturale „Mehmet Niyazi” Medgidia.
Membru în grupurile de lucru pentru realizarea programelor școlare pentru gimnaziu în cadrul M.E.N. (Istorie /Istoria minorității turce în România).
Membru în Comisia monumentelor istorice Medgidia.
Realizator emisiune istorică - REPERE ISTORICE - Alpha Media TV (2013-2018).
Premii obținute pentru activitatea publicistică.
Premiul „Virgil Coman" pe anul 2017, conferit de Societatea de Științe Istorice din România.
 
Bibliografie selectivă
Titu Maiorescu, Istoria politică a României sub domnia lui Carol I, Editura Humanitas, București, 1994
T.C. Văcărescu, Luptele românilor în resbelul din 1877-1878, București, 1887
*** Istoria românilor, Compendiu, Editura fără frontire , Iași, 1994
 
Citește și:
#citeșteDobrogea: Intrarea României în războiul de independență și participarea la operațiunile militare (1877-1878)

Urmareste-ne pe Google News
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp

Comentarii








Cele mai recente postari