Ziua Dobrogei, 139 ani
14 noiembrie 1878 - 14 noiembrie 2017
09:47 21 11 2017 Citeste un ziar liber! Unde ne gasiti?

Sărbătoare mare, azi, pentru creştini Înălţarea Sfintei Cruci vesteşte sfârşitul verii şi începutul toamnei

ro

14 Sep, 2017 00:00 1826 Marime text
Biserica Ortodoxă cinsteşte, azi, Înălţarea Sfintei Cruci. În judeţul Constanţa, astăzi, Mănăstirea Dervent îşi serbează unul dintre hramuri. Această sărbătoare ne aduce aminte de două momente importante din istoria lemnului Sfintei Cruci pe care a fost răstignit Iisus Hristos.
 
Primul moment a fost înălţarea solemnă a Sfintei Cruci înaintea credincioşilor din Ierusalim, în data de 14 septembrie a anului 335, de către patriarhul Macarie, după ce lemnul Crucii a fost descoperit de către mama Sfântului împărat Constantin cel Mare, împărăteasa Elena. Al doilea moment este tot o înălţare solemnă a lemnului Sfintei Cruci înaintea credincioşilor din Ierusalim, în ziua de 14 septembrie a anului 630, de către patriarhul Zaharia al Ierusalimului. Evenimentul a marcat recuperarea Sfintei Cruci de la perşi, în anul 629, de către împăratul bizantin Heraclius, după ce perşii o luaseră ca pradă de război, la cucerirea Ierusalimului din anul 615. Sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci a avut la început un caracter local, dar până în secolul XI s-a generalizat în întreaga Biserică. Înălţarea Sfintei Cruci este zi de post deoarece ne aminteşte de patimile, răstignirea şi moartea pe cruce a Mântuitorului. 

Crucile de la Mănăstirea Dervent 

Istoria Sfintelor Cruci de la Dervent poate fi reconstituită în parte cu ajutorul povestirilor din popor, transmise din generaţie în generaţie. Astfel, tradiţia vorbeşte despre patru creştini care au fost condamnaţi la moarte de către conducătorul cetăţii Dervent. Aceştia au fost duşi în arenă şi supuşi unor torturi greu de imaginat. Pe locurile unde au fost martirizaţi au fost găsite patru pietre crescute în formă de cruce. Nu se ştie momentul martirajului. Până în secolul al XIV-lea nu se mai păstrează informaţii despre Sfintele Cruci de la Dervent. Adem Paşa, pe moşia căruia se aflau Sfintele Cruci, a amenajat mai multe adăposturi pentru bolnavii creştini şi musulmani care-şi găseau tămăduire aici.
 
În perioada stăpânirii otomane, Ahmet Bey (şeful unei raiale turceşti de pe malul Dunării), aflând că aceste cruci aduc binecuvântare, a cumpărat moşia. Aceasta a fost ferită de foamete şi de ciumă, iar mulţi creştini veneau aici la muncă, doar ca să atingă Sfintele Cruci. În preajma Războiului pentru Independenţa României, s-a călcat tradiţia ocrotirii crucilor. Unul dintre descendenţii lui Ahmet a mers la câmp la vremea secerişului şi a observat că aceste Sfinte Cruci sunt foarte cinstite de către slujitori. El a lovit cu sabia în crucea cea mare şi i-a rupt braţele, iar pe două dintre cele trei mici le-a scos din pământ. După Războiul de Independenţă, un cioban surdo-mut din Coslugea şi-a găsit vindecare la crucile de leac de la Dervent. Pe când îşi înapoia oile din marginea izlazului, l-a cuprins moleşeala, s-a întins şi şi-a aşezat capul pe braţele curcii tăiate. Aici a dormit până după-amiază. Când s-a trezit, a auzit tunetele şi picăturile de ploaie. După ce şi-a strâns turma care se împrăştiase, a realizat minunea. Vestea minunii s-a răspândit şi mulţi oameni şi-au găsit alinare la Crucile de leac de la Dervent, aşa cum au fost numite.

Tradiţii şi obiceiuri

În popor, această sărbătoare se mai numeşte şi Ziua Crucii şi este considerată ziua ce vesteşte sfârşitul verii şi începutul toamnei. Conform tradiţiei populare, de Ziua Crucii se închide pământul, care ia cu sine insectele, reptilele şi plantele ce au fost lăsate la lumină în primăvară. În lumea satelor, încă se mai crede că, în această zi, şerpii, înainte de a se retrage în ascunzişuri, se strâng mai mulţi la un loc, se încolăcesc şi produc o piatră nestemată, folositoare pentru vindecarea tuturor bolilor. Tot în această zi, preotul sfinţeşte via şi butoaiele de vin, pentru ca şi în viitor gospodarul să se bucure de o recoltă bogată.
 
Strugurii din ultima tufă de vie nu trebuie culeşi astăzi. Ei trebuie păstraţi ca ofrandă pentru păsările cerului şi de aceea se numesc, în limbaj popular, strugurii lui Dumnezeu. În serile culesului, podgorenii fac focuri din viţă uscată, în jurul cărora petrec cu mâncare, băutură şi muzică.
 
Pe 14 septembrie, la biserică se sfinţesc busuiocul, menta, măghiranul şi cimbrul, considerate plante magice. Acestea îi apară pe credincioşi de diverse boli, dar veghează şi asupra păsărilor şi animalelor din ogradă. Monedele sfinţite în această zi, păstrate în portofel, alături de o cruciuliţă, aduc belşug şi spor în muncă. De asemenea, se spune că nu este bine să se mănânce usturoi, nuci, prune şi peşte. Este recomandat să se ţină post negru, aspru, pentru vindecarea sufletului şi a trupului. Nu este voie, în ziua Înălţării Sfintei Cruci, să se lucreze, pentru a nu atrage primejdiile.

Ti-a placut articolul?

Comentarii