Lumea poeziilor Mihai Eminescu - Colinde, colinde

Colinde, colinde,

E vremea colindelor,
Căci gheaţa se-ntinde
Asemeni oglinzilor.
Şi tremură brazii
Mişcând rămurelele,
Căci noaptea de azi-i
Când scântee stelele.

Se bucur copiii
Copiii şi fetele,
De dragul Mariei
Îşi piaptănă pletele...
De dragul Mariei
Şi-al Mântuitorului
Luceşte pe ceruri
O stea călătorului.

 

Despre Mihai Eminescu

 

Mihai Eminescu s-a născut la Botoşani, într-o familie numeroasă, fiind al şaptelea dintre cei 11 copii ai lui Gheorghe şi ai Ralucăi Eminovici. Eminescu termină şcoala primară cu rezultate bune şi urmează liceul german din Cernăuţi.
Debutează cu poezia "La mormântul lui Aron Pumnul" (1866). Studiază, pentru o perioadă, la Universitatea din Viena, oraşul unde o va cunoaşte pe Veronica Micle. Între timp, publică numeroase poezii, cum ar fi "Venere şi Madonă", sau basmul "Făt-Frumos din lacrimă".

În 1877, se mută la Bucureşti şi este numit redactor-şef la ziarul "Timpul", unde va desfăşura o activitate publicistică remarcabilă. În această perioadă, scrie "Luceafărul" şi seria "Scrisorilor". În 1883, apare volumul "Poezii", singurul publicat în timpul vieţii, cu o prefaţă scrisă de Titu Maiorescu.
Pe 15 iunie 1889, Mihai Eminescu se stinge din viaţă, în casa de sănătate a doctorului Şuţu. În buzunarul de la haina pe care o purta în momentul morţii, se aflau, scrise de mână, poeziile "Viaţa" şi "Stele în cer".