Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
05:24 17 12 2018 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

Dobrogea mea, Dobrogea noastră, Dobrogea întregii Românii Gândurile unui dobrogean de Ziua Dobrogei, 14 noiembrie 2018, la împlinirea a 140 de ani de la reintegrarea la patria-mamă

ro

22 Nov, 2018 00:00 1301 Marime text

Înainte de orice, se cuvine să fac o urare pentru împlinirea unor ani rotunzi ai țării și ai provinciei sale dintre Dunăre și Marea Neagră: La mulți și buni ani, România mea dragă, în Anul Centenar al Marii Uniri! La mulți și roditori ani, Dobrogea mea dintotdeauna și pentru totdeauna, la împlinirea celor 140 ani de existență, 140 ani de când te-ai reintegrat la patria-mamă și dintr-un ținut marginal, aproape uitat și închis al puternicului Imperiu Otoman, ai devenit o fereastră a țării, deschisă spre lume, spre civilizații. Puțină istorie sentimentală la prima vedere și la întâmplare…
 
A fost o poveste lungă, dar adevărată, trăită cu intensitate. Vechea posesiune a părinților noștri de mai înainte - Mircea cel Bătrân, pământul aflat de-a lungul valurilor vremurilor și sub cârmuirea lui Vlad Țepeș sau a lui Mihai Viteazul și-a luat soarta în propriile mâini, prin vitejia fiilor săi și prin dreapta judecată a Puterilor Mari europene, care, prin Tratatul de la Berlin, din iunie - iulie 1878, au recunoscut dreptul istoric al României asupra Dobrogei și astfel, la 14 noiembrie 1878, Dobrogea s-a unit cu România, reintrând, oficial, în componența statului român modern.
 
La acea dată fericită, Domnitorul Carol I dădea o proclamație, adevărat jurământ, către dobrogeni, pentru țară, din care cităm:
„Locuitori de orice naționalitate și religie, Dobrogea - vechea posesiune a lui Mircea cel Bătrân - de astăzi face parte din România. Voi de acum, atârnați de un Stat unde nu voința arbitrară, ci numai legea dezbătută și încuviințată de națiune hotărăște și ocârmuiește. Cele mai sfinte și mai scumpe bunuri ale omenirii: viața, onoarea și proprietatea sunt puse sub scutul unei Constituții pe care ne-o râvnesc multe țări străine. Religiunea voastră, familia voastră, pragul casei voastre vor fi apărate de legile noastre și nimeni nu le va putea lovi, fără a-și primi legitima pedeapsă…
…Salutați dar cu iubire drapelul român, care va fi pentru voi drapelul libertății, drapelul dreptății și al păcii...”
„…Iubiți țara la a cărei soartă este lipită de acum și soarta voastră”. 


Tărâm locuit din timpuri străvechi, cu urme din neolitic dovedite de „Gânditorul de la Hamangia”, de ruinele coloniilor grecești din  secolele VI - IV î.Hr (Histria, Tomis, Callatis), de unele așezări cunoscute încă din cele mai îndepărtate timpuri și care reprezintă elemente de continuitate multimilenară pe acest teritoriu românesc (de exemplu, cetățile din vetrele așezării daco-romane de la malurile Dunării - Aegyssus, Noviodunum) și de multe alte dovezi atestate științific, Dobrogea, prin istoria sa zbuciumată, prin popoarele pe care le-a adăpostit, chiar și vremelnic, prin natura sa mirifică, cu îmbrățișări ale vechilor munți hercinici, cu terenuri abia născute din îmbrățișarea apelor Dunării cu cele ale mării, prin diversitatea formelor de plante și animale, este un creuzet al contrastelor, al genezelor și al diversităților de tot felul - geologice, geografice, biologice, sociale, etnice și politice.
Ursitoarele i-au hărăzit Dobrogei de-a lungul veacurilor o soartă zbuciumată, cu valuri de evenimente aidoma valurilor și furtunilor mării și lagunelor care-i scaldă coastele la est, ale Dunării și deltei sale la vest și nord. Peste pământul Dobrogei s-au perindat, cu gânduri de pradă sau cu gânduri de a se stabili și trăi în pace cu băștinașii, armate ale multor seminții, printre care amintim, din memorie, armate ale perșilor, ale grecilor, apoi armate romane, iar mai târziu hoarde ale popoarelor migratoare, urmate de stăpânirea musulmană, zdruncinată de atacuri invadatoare venite din stepele Rusiei în drum spre Balcani și Constantinopol (https://ro.wikipedia.org/wiki/Dobrogea).
În antichitate, Dobrogea, sub stăpânirea romană, era cunoscută sub denumirea de Scythia Minor. Pliniu cel Bătrân susținea că teritoriul dintre Dunăre și Marea Neagră era populat de geți, pe care romanii îi numeau daci. Mai târziu, au venit sciții, considerați de același istoric al antichității a avea aceeași origine ca și geto-dacii, iar urma sciților se pierde printre daci în cele din urmă.
În sistemul de apărare al Imperiului Roman, provincia constituia parte a limesului danubian. În iarna 101-102 d.Hr. regele Decebal, cu o armată de daci, carpi și sarmați invadează provincia Moesia Inferior, dar legiunile romane conduse de împăratul Traian înfrâng pe invadatori și în anul 109 d.Hr înălță la Adamclisi monumentul Tropaeum Traiani.
După reîntregirea cu România în anul 1878, Dobrogea a cunoscut din nou o perioadă de pace și dezvoltare, după care trei ultime valuri de umbră și întuneric în anii 1916-1918, 1940-1944 și 1945-1989; valul istoric pe care ne găsim astăzi, cu toate contradicțiile și bâjbâielile sale este ultimul, care sperăm a ne duce spre bine, spre pace.
Sunt dobrogean 100%.
 
M-am născut în Dobrogea Mare - la Bazargic, în casa bunicilor, unde venise mama, din satul Ergi, să mă aducă pe lume, și am intrat în al 83-lea an al vieții trăind și muncind pe pământul Dobrogei. N-am știut însă, că așa cum eu îmi sărbătoresc la 15 august ziua mea de naștere și probabil onomastica și Dobrogea are o zi pentru a fi sărbătorită.
 
Absent fiind, din nefericire, din viața civică a agorei tomitane în ultimii 4 ani, abia recent, și din întâmplare, am aflat că Ziua Dobrogei se sărbătorește, începând cu anul 2015 la 14 noiembrie, conform istoriei și legii adoptate în acest sens. Și dacă-i lege, răspund solicitării doamnei Aurelia Lăpușan - distinsă jurnalistă dobrogeană, de a spune câteva cuvinte despre miraculoasa provincie unde m-am născut, și s-a născut, îndeplinind o datorie de onoare, ca de la dobrogean la dobrogean. Pentru că numai rareori, când întîlnesc o altă persoană din zona în care m-am născut și am trăit am un sentiment aparte, de satisfacție și bucurie că nu sunt singur.

Pentru mine, mândria de a aparține unei categorii, de a fi dobrogean sau constănțean este un sentiment al solidarității legat direct de toți cei din Dobrogea sau Constanța și atunci ai prilejul de a te mândri și a spune ce faci în comunitatea concetățenilor tăi.  Nu trăiești zi de zi cu acest sentiment, ci numai în anumite împrejurări. 
Am mândria de a fi român atunci când aud de o realizare românească de excepție în știință, în tehnică, sport și, de fapt, în toate, care s-a impus în lume sau într-o competiție; și mai port în mine mândria de a fi român la intonarea imnului național, sau la înălțarea tricolorului nostru, iar atunci când am fost departe de țară și am ascultat un cântec românesc, am fost emoționat până la lacrimi. Cred că aceasta nu constituie o slăbiciune, ci un sentiment de coeziune, care-mi explică de ce poporul român se mobilizează și rezistă în fața vitregiilor de tot felul care au trecut peste el de-a lungul vremurilor.
 
Sunt mândru că sunt dobrogean atunci când mă întâlnesc cu cineva, indiferent din ce domeniu, cu origini dobrogene, născut și crescut pe meleagurile dintre Dunăre și mare, cu realizări deosebite pentru Dobrogea și țară. Astfel, mă mândresc cu colegii mei de breaslă dobrogeni care au urcat cele mai înalte trepte ale afirmării. Cum să nu mă mândresc cu cei ajunși în vârful ierarhiei științifice, astăzi unii în viață, alții plecați dintre noi, cum ar fi:
Petre T. Frangopol - Constanța, chimist, Membru de onoare al Academiei Române
Aram M. Frenkian - Constanța, filozof și lingvist, Membru post mortem al Academiei Române
Nicholas Georgescu Roegen - Constanța, statistician, matematician, parinte al economiei ecologice și bioeconomiei, cetățean american de origine română, Membru de onoare al Academiei Române
Lucian Grigorescu - Medgidia, pictor, a participat la Războiul de Integritate Națională din Dobrogea (1916) și Moldova (1917), Membru corespondent al Academiei Române
Eugeniu Ivanov - Dorobanțu, fizician, Membru corespondent al Academiei Române
Geavit Musa - Palazu Mare, fizician, Membru corespondent al Academiei Române
Virgil Teodorescu - Cobadin, scriitor, Membru corespondent al Academiei Române
Krikor Zambaccian - Constanța, critic de artă și colecționar, Membru corespondent al Academiei Române
Romeo Ștefan Belea - Tulcea, arhitect, membru corespondent al Academiei Române
Constantin I. Brătescu - Câșla (Mineri), geograf, Membru corespondent al Academiei Române
Alexandru Ciucurencu - Tulcea, pictor, Membru corespondent al Academiei Române
Radu Codreanu - Tulcea, biologie-citologie, Membru al Academiei Române
George Georgescu - Sulina, dirijor, Membru corespondent al Academiei Române
Ion Jalea - Casimcea, sculptor, Membru al Academiei Române
Grigore C. Moisil - Tulcea, matematician, Membru al Academiei Române
Gheorghe Munteanu-Murgoci - Măcin, geolog-geograf-pedolog, Membru corespondent al Academiei Române
Orest Trafali - Tulcea, istoric și scriitor, Membru corespondent al Academiei Române
 
Sunt și am fost mândru dintotdeauna de colegii mei constănțeni de la Școala nr.5 băieți - o școală elementară de elită, sau de la Colegiul Național "Mircea cel Bătrân" - un liceu de renume ce s-a impus dintotdeauna și s-a dus faima dincolo de granițele țării… Ei, colegii mei de liceu,  formează o generație de aur, dar nu sunt lăudați, sau nu se laudă ca în cazul sportivilor sau actorilor. Sunt mândru că am fost absolvent al LMB și mă mândresc cu foștii mei colegi; ce păcat că au început deja a se duce…dar asta-i viața!
La întâmplare menționez câțiva foști colegi de serie sau de clasă, constănțeni, care au depus multă muncă și mult suflet la edificiul ce se înalță de veacuri peste veacuri - România întregită: Dr. Nicolae  Sachelarie - medic, Prof.univ.dr. Garabet Kumbetlian - inginer, Prof.univ.dr. Ion Bitoleanu - istoric, Dr.ing. Manole Cocoș, Ing.Nicolae Frecuș, Ing.Petre Covacef - constructor și scriitor, scriitorii Eugen Lumezianu, Nae Roman, Jean Badea, Prof.univ.dr.Adrian Bavaru - botanist, fost rector al Universității Ovidius, Prof.univ.dr. Viorel Tode - medic, Prof.Mircea Doicescu - chimist și mulți, mulți alții - adevărați piloni de susținere ai vitalității țării în ultimii 70 de ani, o generație de aur a Colegiului Național "Mircea cel Bătrân". De fapt, la toate liceele se succed generații de aur care mențin vie ființa națională și afirmarea României în lume.
 
Daruri primite de la patria-mamă
 
Darul suprem primit de la țară a fost învățătura și dragostea de a fi român. M-am bucurat de natura generoasă a patriei și a oamenilor ei de  la care am primit:
  • educație aleasă de la părinții mei, învățători, oameni din specia Homo faber  care au venit în Dobrogea din părțile Argeșului (Călinești-Topoloveni) - tatăl, și din părțile Sibiului - mama, profesând la școlile din Ergi - Bazargic, Târgușor, Gura Dobrogei, Constanța - Școala de băieți nr.5;
  • educație și învățătură temeinică de la profesorii mei din Școala elementară de băieți nr. 5  și de la Liceul "Mircea cel Bătrân";
  • învățătură temeinică de la profesorii mei de la Universitatea "Victor Babeș" din Cluj
  • specializare adâncă în științele oceanografice și de biologie-ecologie marină, grație mentorului meu Acad.Mihai C. Băcescu;
  •  loc de muncă neobișnuit într-un domeniu de activitate nelimitat, larg ca marea;
  • Încrederea oamenilor de a-mi oferi un loc de muncă inedit, cel de Guvernator, pentru prima dată, al Rezervației Biosferei Delta Dunării
  • o poziție de vârf in ierarhia științifică academică a țării și o poziție de profesor universitar.
 
Desigur, darurile au fost acordate pe baza meritelor, a muncii neobosite, a corectitudinii, a capacității mele de analiză și sinteză, a spiritului critic, a disciplinei și pasiunii depuse în activitatea mea de cercetare, a culturii profesionale și generale pe care le consolidez și la această vârstă.

Restituiri - ce am dat Dobrogei, orașului Constanța, societății românești, și, de ce nu,  dezvoltării cunoașterii omenirii:

  • cunoștințe științifice noi asupra Mării Negre - date pentru științele oceanografiei biologice și biologiei marine,  majoritatea referindu-se la organismele de pe fundul mării, în primul rând la moluște; competențele mele cuprind o serie largă de aspecte printre care menționez: taxonomie zoologică marină (spongieri, moluște - semnalarea de specii noi pentru fauna României), cercetarea ecosistemelor acvatice (metodologii, factori ecologici, ecologie marină și costieră, bentos, ecologia populațiilor zooplanctonului gelatinos, organismele din fouling etc.- cartarea ecologica a platformei continentale românești a Mării Negre); monitorizarea mediului marin și elaborarea de prognoze ecologice; evaluări ale stării ecosistemelor marine și studii de impact; protecția mediului și conservarea naturii, elaborând, în premieră la noi, construirea de recifi artificiali în zonele afectate de noile construcții hidrotehnice litorale;
  • Cele 6 volume din seria “Ecologie marină“, publicate sub egida Academiei Române;
  • Peste 250 de lucrări științifice publicate și/sau comunicate la Conferințe, Simpozioane, Congrese în țară și străinătate
  • Am dat învățătură la sute de tineri din peste 25 de promoții de studenți și masteranzi, și la peste 30 de doctoranzi pregătiți, care astăzi ocupă poziții academice importante în societate la noi și în străinătate: profesori universitari - Daniela Bănaru în Franța, Melania Alexe-Cristescu în Canada, apoi în România Iuliana Șundri la UMC Constanța, Atodiresei Dinu la Academia Navală “Mircea cel Bătrân“, Tofan Lucica, Ana Maria Mihălcescu, Marius  Făgăraș, Gabriela Paraschiv la Universitatea Ovidius Constanța, cercetătorii științifici Laura Boicenco, Andra Oros, Luminița Lazăr, Florin Timofte la INCDM “Grigore Antipa“, Constanța, Tatiana Begun, Adrian Teacă, Mihaela Mureșan, Dan Vasiliu la INCD GeoEcoMar din București/Constanța, Florescu Larisa Kinga Olerer, Cristina Fiera de la Institutul de Biologie al Academiei Române, București, Torok Liliana de la INCD Delta Dunării Tulcea, Adina Radu de la ICIM Tulcea și alții.
  • Am mai pregătit și dat Dobrogei și țării o instituție unicat, cu întreaga sa organizare și legislație, Administrația Biosferei Delta Dunării - Tulcea;
  • Am oferit soluții privind eliminarea sau atenuarea impactului potențial al unor mari lucrări tehnico-industriale asupra mediului înconjurător din Dobrogea: Canalul Dunăre Marea Neagră și Canalul Poarta Albă - Midia-Năvodari, Combinatul Petrochimic Midia-Năvodari, Centrala Nucleară Cernavodă;
  • Am susținut sute de conferințe de popularizare privind, mai ales, marea, în fața turiștilor veniți pe litoral;
  • Am contribuit la dezvoltarea mișcării culturale din Dobrogea prin militarea înființării revistei de cultură Tomis și am făcut parte din primul său colectiv de redacție.
 
Ca rezultat al întregii mele activități, al comportamentului și profilului meu profesional, moral și social ireproșabil, a seriozității și competenței în toate domeniile abordate, niciodată fiind în rândurile partizane ale vreunei grupări politice, nu m-am bucurat de niciun fel de onoruri, de decorații, de evidențieri speciale sau recompense de alt ordin. Iar atunci când am fost propus să ocup o poziție ceva mai înaltă în ierarhia științifică sau  profesională, invidioși căței de pază ai păstrării "purității partidului" se ridicau cu întrebarea "Da'știți că nu e membru de partid?" Și completau cu precizarea "Astăzi și un responsabil de coadă de mătură trebuie să fie membru de partid." Poate că și astăzi întâlnim astfel de atitudini. Dar majoritatea dintre noi aparțin acelei categorii de oameni care dintotdeauna au muncit fără să ceară, satisfacția fiind munca, iar recompensa rezultatele muncii, menținând astfel integrală și funcțională  ființa națională a țării și ducând România pe calea afirmării printre națiunile civilizate. 
 
N-am primit medalii, dar am primit încrederea și stima oamenilor, a specialiștilor care, recunoscându-mi meritele, mi-au oferit o serie de demnități și responsabilități, printre care menționez: Titlul de Profesor Emerit al Universităților "Alexandru Ioan Cuza" din Iași și "Ovidius" din Constanța; Titlul de Doctor Honoris Causa al Universității "Vasile Goldiș" din Arad, Titlul de Academician - Membru al Academiei Române, Președinte al Comitetului Național Român al Asociației Internaționale pentru studiul Dunării - IAD,  membru al Biroului Internațional IAD, Președinte al Comitetului Național Român IUBS-International Union of Biological Sciences al Academiei Române - IUBS, Președinte al Comisiei de Oceanologie și Limmnologie a Academiei Române - COLAR, Vicepreședinte al Societății de Ecologie din România, Președinte de onoare al Simpozionului  „RESPONSABILITATE PUBLICĂ ÎN EDUCAȚIE” de la Constanța - 10 ediții până în acest an 2018, Membru al Societății de Limnologie din România; Membru SOR (Societatea Română de Ornitologie);Membru AAAS (American Association for Advancement of Science - AAAS); Membru al Societății Nord Americane a Specialiștilor în Bentos (NASB - North American Society off Benthologists);Membru al Consiliului Științific în mai multe instituții academice din România și străinătate:Membru al mai multor comitete de redacție ale publicatiilor științifice.
Mă mândresc cu recomandarea pentru alegerea ca membru titular al Academiei Române în care Acad. Maya SIMIONESCU, Președinte al Secției de Biologie a Academiei Române, menționa: “Biolog și geograf ca formație universitară, Prof. Marian-Traian GOMOIU este unul dintre cei mai activi cercetători ai Mării Negre din ultimele decenii, care și-a desfășurat activitatea la Constanta. Profesorul Marian-Traian Gomoiu reprezintă astăzi una dintre personalitățile științifice autentice ale biologiei și oceanologiei românești din ultimii 50 de ani, care s-a remarcat prin numeroasele sale cercetări asupra Mării Negre; s-a impus comunității științifice de referință prin opera sa și prin activitatea sa universitară, prin numeroșii săi studenți-doctoranzi pe care i-a îndrumat. Reprezintă oceanografia biologică și ecologia marină în Academia Română.“
 
Nu știu cât de mult valorează activitatea mea de o viață pe pământul Dobrogei, dar am ținut să fiu la înălțimea dobrogenilor  moși și strămoși ai noștri, care cu trudă multă, cu curaj și cutezanță au făcut din acest ținut al confruntărilor, încărcat de istorie și apoi lăsat în voia sorții la marginea imperiilor, un ținut de frunte al țării, un ținut roditor, un ținut al unor lucrări de mare anvergură și importanță pentru țară, un ținut vizitat de mii de români și străini atrași ca de un magnet uman de frumusețile și binefacerile locurilor.
 
Nu pot fi eu însumi, cel cu spirit de analiză și sinteză, dar și cu un spirit critic dezvoltat, dacă nu amintesc și de câteva umbre văzute și nevăzute ce apar pe ținutul meu natal și în special la Constanța, pentru care am unele păreri de rău, dar trăiesc cu speranța că se vor rezolva în viitor:
  • Constanța nu  are o șosea de-a lungul coastei, care să protejeze faleza și să ofere localnicilor și turiștilor priveliștea marină;
  • Un simbol major al Constantei - Cazinoul - este într-un grad mare de degradare;
  • Peninsula are foarte multe clădiri în ruină;
  • Hotelul Continental a dispărut, iar locul a rămas știrb;
  • Piața Ovidiu s-a deschis către mare, dar a devenit un adevărat tunel aerodinamic;
  • odată cu dispariția clădirii Victoria, a restaurantului, a braseriei și a iaurgeriei cu plăcintăria, au dispărut și unele puncte de mare atracție ale Constanței; de altfel au dispărut astfel de puncte în mai multe locuri (de exemplu, pe  str. Scarlat Vârnav - "Birtul fraților Blaju", pe str.Mangalia - Cofetăria - "La  Ibișovici" etc.);
  • Constanța are o arhitectură eteroclită, cu zone degradate, fără o concepție arhitectonică adecvată și personalizată;
  • Preocupare scăzută pentru dezvoltarea mediului cultural modern, deși exisă o universitate de cultură generală, două universități maritime, câteva institute de cercetări științifice, câteva muzee etc.;
  • Personalitățile orașului, județului, din diversele domenii, sunt puțin cunoscute și nu există un loc amenajat adecvat si un program bine gestionat pentru întâlniri, conferințe etc.;
  • Mamaia a devenit un paradox: degradare prin dezvoltare - înghesuială de construcții până în buza mării, zgomot si mirosuri de la bucătării, lipsa spațiilor verzi contrastează cu palmieri din import - stațiune stresantă, agresivă;
  • Ctitoria marelui savant patriot  Dr. Grigore Antipa - "Institutul Bioceanografic" de la intrarea în Mamaia, după ani buni de cercetare marină, a fost părăsit si dat în folosința altor instituții, în loc să devină un muzeu al mării așa cum este la Fălticeni.
 
Și poate ar fi mai multe de spus, foarte multe de bine, dar și despre mai puțin bine, despre ceea ce s-a făcut în acest ținut dintre Dunăre și Marea Neagră în anii noștri, dar și despre ce ar fi trebuit făcut. Poate altă dată, și adunate cu alte păreri ale oamenilor Dobrogei, să contribuim la strălucirea acestui pământ, pământ din pământul țării.
 
La mulți și prosperi ani, Dobrogea mea dragă!  La mulți și roditori ani, România!

Despre acad. Marian-Traian Gomoiu, profesor emerit

S-a născut pe 15 august 1936, la Bazargic, județul Caliacra, și a trăit toată viața în Dobrogea, dedicându-și întreaga activitate locurilor de baștină. Numele său a devenit reprezentativ pentru oceanografia biologică și ecologia marină la Academia Română. Fiind biolog și geograf, unul dintre cei mai activi cercetători ai Mării Negre din ultimele cinci decenii, o reputată personalitate științifică recunoscută de comunitatea internațională, a semnat peste 200 de lucrări științifice.
Pe baza lor i s-au acordat înalte premii și distincții, dintre care amintim Premiul „Emanoil Teodorescu” al Academiei Române (1987) și Medalia Comisiei Internaționale pentru Protecția Mării Negre (Istanbul, 2009).
Director al filialei din Constanța a Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Geologie și Geoecologie Marină, guvernatorul Deltei Dunării, cel care a pus bazele unor specializări în Universitatea „Ovidius“ și care a condus 35 de doctorate, Profesor de Onoare al Universității „Al. I. Cuza“ Iași și Doctor Honoris Causa al Universității „Goldiș“ din Arad sunt câteva din titlurile care-i confirmă notorietatea.

 
Citește și:
Aniversare. Academicianul Marian Traian Gomoiu, la 80 de ani „Suntem parte din natură, având un destin comun. Avem datoria să protejăm şi să conservăm natura pentru a supravieţui odată cu ea“ (galerie foto)
 

Ti-a placut articolul?

Comentarii