Constanţa/Dobrogea în Anul Centenar - teme minore şi semne sporadice de coeziune (IV)

În general, proiectele coezive, de mari dimensiuni, care să antreneze o masă critică a personalităţilor culturale locale, lipsesc. Semne timide ale eforturilor de coeziune am văzut, anul trecut, doar la proiectele enumerate anterior (proiectul Dobrogea în Primul Război Mondial, proiectul şcolar-educaţional România în sărbătoare). Lipsesc, emblematic, din nou, din eforturile de coeziune universităţile locale. Se aşteaptă în continuare miracole de la un mediu universitar fără aplomb şi anvergură, care şi-a probat îndelung, în anii din urmă, incapacităţi organice în a derula programe ştiinţifice de impact¹. Spre comparaţie, Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca a anunţat că va publica în acest an opt tomuri solide ale Documentelor Unirii. Din nou Clujul poate, iar Constanţa invocă gerul şi iarna getică?
 
Anul Centenar găseşte comunitatea locală divizată, nepregătită, incapabilă de proiecte coezive, paradigmatice. O tragică şi palidă consolidare o reprezintă multiplicarea acestei incapacităţi la nivel naţional. Cu rare excepţii (Alba Iulia, Cluj-Napoca, Iaşiul), de comunităţi locale care au proiecte bine conturate, unele deja în curs de execuţie, Anul Centenar a venit ca o surpriză pentru gospodarii acestei ţări. Nu avem un Proiect de ţară care să deschidă Anul Centenar, nu avem un program integrat al Centenarului la nivelul Guvernului României, nu avem iniţiative de impact care să includă Chişinăul şi Cernăuţiul, pompăm artificial ideologie în Unirea de la Alba (1 Decembrie) trecând eroic² în subsidiar Chişinăul (27 Martie) şi Cernăuţiul (28 Noiembrie), lipsesc din programe planurile de perspectivă şi marile proiecte de infrastructură, precum autostrada Transilvania - Moldova, pe care o administraţie publică centrală mioapă şi oarbă faţă de interesele naţionale o tot amână, ipocrit etc.
 
Guvernul României promite, mai nou, debutul programelor Centenar la jumătatea lui martie a.c. (a se vedea declaraţiile publice ale premierului făcute la Chişinău, la 27 februarie a.c.), deşi Anul Centenar a fost deschis în urmă cu trei luni, la 1 Decembrie 2017. În fine, constatăm că sunt n moduri de a aborda Centenarul, la nivelul fiecărei instituţii majore din această Ţară - şi nici un Program integrat.
În relaţia cu Republica Moldova, de unde vin sistemic veşti ale românilor care mai cred în forţa iradiantă a Bucureştiului, elita politică de pe Dâmboviţa răspunde cu grimase, pare că e deranjată de consolidarea identităţii româneşti de peste Prut. Pare că nu doreşte dezbateri reale privind degradarea constantă a acestei identităţi în ultimul veac, dincoace şi dincolo de Prut, pe fondul plictisului şi lehamitei generale cu care oamenii noştri politici ne cer³ să tratăm Anul Centenar.
Am ratat Anul Centenar (am avut dreptate, cândva: http://www.contributors.ro/global-europa/un-centenar-ratat/) şi îl vom rata în continuare.
 
Subliniez aici două tuşe de opinie, lansate public în urmă cu exact un an (27 martie 2017), pe platforma naţională de texte cu valoare adăugată Contributors:
Este nevoie ca managerii programului Centenar să iasă din lenea zilnică în care se complac, să scoată proiectul Centenar din zona business, din zona comodă, din zona ocultă, din zona minoră! Numele lor se poate adăuga, altfel, listei lungi a ruşinii pe care acest Centenar o tot sporeşte…
În loc să sporească încrederea şi credinţa noastră, Centenarul (ne) va adăuga ruşini şi frici. Îmi este ruşine de copiii mei că nici atât - un Centenar cinstit, o fotografie colectivă a noastră, la 100 de ani de la fricile învinse ale bunicilor mei - nu am putut construi. Degeaba am luat cu împrumut de la ei această Ţară, dacă nu putem nici păstra, nici spori zestrea şi emoţia ei…
Aceste tuşe de opinie sunt funcţionale şi la nivel local. Celebrăm, în Constanţa/Dobrogea, Anul Centenar cu teme minore şi semne sporadice de coeziune.
Am luat cu împrumut de la copiii noştri această Ţară, dar pare că nu putem nici păstra, nici spori zestrea, emoţia ei!
 
X X X
 
Pentru a nu rămâne tributar perspectivei pesimiste, deşi am din ce în ce mai multe motive de a nu o ignora, închei cu asumarea unui nou proiect public. Cel precedent, volumul colectiv Răzbunarea barbarilor. 2000 de ani fără Ovidiu la Tomis, a fost un uriaş succes al Cetăţii.
 
Intenţionez să coordonez (şi cu această ocazie lansez şi propunerea publică aferentă) un nou volum puternic, de tip colectiv, cu titlul Cu lupul dacic prin Wall Street. Studii geopolitice, istorice şi culturale despre identitatea românească în Europa, care va marca celebrarea Centenarului Marii Uniri şi pregătirea preşedinţiei României a Consiliului Uniunii Europene (ianuarie-iunie 2019).
 
Conceptul volumului: prin asumarea lupului dacic ca logo al preşedinţiei României a Consiliului Uniunii Europene, Bucureştiul optează curajos pentru asumarea şi promovarea unor dezbateri pan-europene privind rolul identităţilor naţionale într-un moment de (nouă) criză politică a conceptului european: identitate naţională (lupul dacic) vs europenitate / globalizare (Wall Street). Wall Street conotează, de asemenea, simbolul unei lumi în derivă. Întâlnirea dintre cele două dimensiuni (lupul dacic vs Wall Street) poate fi semnificativă pentru viitorul Europei - o Europă în care identităţile naţionale sunt stimulate şi valorificate fără coliziuni majore, fără abordări reducţioniste şi fără diatribe xenofobe.
 
Volumul va cuprinde rezumate în toate limbile Uniunii Europene şi texte semnate de istorici, scriitori, oameni de cultură, sociologi, analişti politici, cadre universitare din România, R. Moldova, Ucraina (prioritar, regiunea Cernăuţi / nordul Bucovinei) privind: România centenară (figuri ale succesului şi suferinţei în ultimul veac românesc); în oglindă cu strămoşii, mic bestiar al suferinţelor româneşti (de la lupul dacic la ursul brun); identitatea românească în contemporaneitate europeană, român vs european.
 
Invit toţi oamenii de cultură ai Tomisului să se alăture acestui proiect cu texte de calitate.
Revin cu alte proiecte şi iniţiative, personale şi instituţionale (în numele Asociaţiei Casa Mării Negre / Black Sea House) pe care le voi dedica Anului Centenar şi deopotrivă jubileului Dobrogei, proiecte şi iniţiative pe care le voi derula prioritar cu şi pentru generaţiile tinere din acest oraş.
 
Anul 2018 este un an altfel pentru mine. Este anul în care îmi măsor, mai mult decât oricând, înălţimea morală şi capacitatea de a derula programe de impact pentru comunitatea căreia îi aparţin.
 
Despre Dorin Popescu
 
S-a născut la Tufeni, judeţul Olt, la 18 aprilie 1970, într-o familie de dascăli.
Este fost diplomat (cu misiuni diplomatice efectuate în Serviciul Exterior al Ministerului Afacerilor Externe al României - la Moscova, Cernăuţi şi Sarajevo), analist politic, eseist, critic literar şi cadru universitar (a fost lector la Universitatea „Andrei Şaguna“ Constanţa, Facultatea de Ştiinţele Comunicării şi Ştiinţe Politice, unde a predat cursuri din ariile curriculare Comunicare şi Relaţii Internaţionale).
A absolvit Academia Navală „Mircea cel Bătrân“ şi Facultatea de Litere şi Teologie a Universităţii „Ovidius“ din Constanţa (profilul Litere, specializarea Limba Română - Limba Latină) şi este doctor în Filologie, din 2012, cu teza „Paradigma constituirii discursului literar la Constantin Noica“ (conducător de doctorat: prof. univ. dr. Mircea A. Diaconu, Universitatea „Ştefan cel Mare“ din Suceava; primul conducător de doctorat, la Universitatea din Bucureşti, a fost Marin Mincu).
Este autorul cărţii „Noica. Bătălia continuă“ (Editura Ideea Europeană, Bucureşti, 2013, debut în volum) şi al volumului „Figuri ale textului anteic“ (antologie de eseuri, texte critice şi articole, publicată la aceeaşi editură, 2016 - autor unic).
A publicat peste 100 de lucrări, studii, eseuri, recenzii, articole tematice, în diferite reviste culturale şi ştiinţifice din România şi din străinătate şi peste 30 de lucrări ştiinţifice în domeniul teoriei şi criticii literare, este coautor de programe tematice şi cursuri universitare în domeniul relaţiilor publice şi al istoriei şi discursului presei româneşti, la Universitatea „Andrei Şaguna“ din Constanţa şi deţine premii naţionale de eseu şi critică literară (premii ale revistelor Timpul, Contrapunct, Dacia Literară, Marele Premiu pentru critică literară şi eseu al Asociaţiei Scriitorilor din Iaşi etc).
A fost membru al Cenaclului de Marţi din Constanţa şi al Cenaclului Mihail Sadoveanu. A lucrat ca jurnalist în presa locală (Constanţa) şi naţională, scrisă şi audiovizuală.
Este preşedintele Asociaţiei Casa Mării Negre / Black Sea House Constanţa.
 
Citeşte şi:
 
#scrieDobrogea Constanța/Dobrogea în Anul Centenar - teme minore și semne sporadice de coeziune (I)
 
#scrieDobrogea Constanţa/Dobrogea în Anul Centenar - teme minore şi semne sporadice de coeziune (II)
 
Constanţa/Dobrogea în Anul Centenar - teme minore şi semne sporadice de coeziune (III)
 

---

¹  Cu notabilele excepții individuale ale unor profesori universitari.
²  A se citi dezinvolt: laș.
³  Nu la nivel retoric, acolo unde resursele de festivism găunos și ipocrit ale acestei elite par nesfârșite...