Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
07:40 23 06 2018 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

Soția lui Poseidon

ro

10 May, 2018 00:00 851 Marime text

Cândva, cu foarte mult timp în urmă, în vremuri pe care nimeni nu și le poate aminti cu exactitate, trăia un popor de oameni harnici, viteji, foarte bogați și foarte frumoși, ce aveau peste trei metri înălțime, cu părul lung și creț, cu pielea puțin verzuie, fiind altfel față de oamenii de atunci.
 
Totul s-a întâmplat cu atât de mult timp în urmă, încât această poveste a devenit o legendă ce circulă de peste două zeci și două de mii de ani. Acești oameni se hrăneau cu alge marine, pești și fructe de mare, casele lor erau mari și impunătoare, cu două sau trei etaje, și erau ornate cu mobilier fin și vase de ceramică. Toți copiii mergeau la școală și erau deștepți, spre deosebire de alți oameni din vecinătatea lor, iar navele lor erau extrem de puternice, fiind capabile să navigheze în orice loc de pe acest pământ și fiind bine dotate pentru acea vreme, lucru care i-a atras atenția zeului Poseidon, îndreptându-și privirea către acești oameni ieșiți din comun.
 
El urmărea cu interes viața minunată a acestor orășeni, ce erau mai presus decât alți oameni săraci din alte sătucuri mici pescărești care de-abia își duceau zilele. Ieșind zi de zi la suprafață din adâncurile lui, Poseidon zărea mereu aceeași fată frumoasă, pe nume Zeena, ce venea la mal, suindu-se într-o bărcuță cu care plutea pe ocean, lăsându-se purtată în voia valurilor. Asemenea poporului ei, fata avea părul lung și blond, ochi verzi ca două smaralde, era foarte înaltă, iar pielea ei bronzată lucea frumos în soare, luându-i ochii zeului mării.
 
În jurul acestui oraș în care trăia fata, toată lumea era extrem de săracă, oamenii își duceau cu greu zilele, nereușind să pescuiască mai nimic, însă acest popor era binecuvântat de zei și nu se știe prin ce mijloace reușise să se mențină prosper, bogat, fără să ducă războaie și protejându-se de inamicii ce râvneau la bogățiile lor.
 
Poseidon avea și el în adâncuri un măreț castel, plin de averi nemăsurate, care întrecea orice imaginație a oamenilor. Fiind înconjurat de delfini, zeul ieși într-o zi pe malul oceanului și, sprijinindu-se în tridentul său, privi în depărtare cum frumoasa Zeena se oglindea în ape, cântând cu o voce dumnezeiască ce făcea inima lui să tresară de fericire.
 
— Vă veți duce și veți răsturna barca în care stă această fata minunată! spuse Poseidon delfinilor, trimițându-i către barca fetei.
— Cu multă plăcere, răspunseră delfinii, dar să știi că este posibil că ea să se înece și atunci nu o vei mai putea vedea niciodată.
— Voi faceți precum v-am spus, iar de restul mă voi ocupa eu, spuse zeul mânios.
Iar ei îi îndepliniră porunca și răsturnară barca în care fata ațipise, purtată de valuri.
— Ajutor, mă înec! strigă speriată Zeena.
— Eu îți voi veni în ajutor și voi fi salvatorul tău, spuse Poseidon.
 
Zeul era în apropierea bărcii și, prinzând-o în brațe, îi spuse că este aleasa inimii sale și dorește să îi fie alături în castelul minunat pe care acesta îl are, transformând-o într-o ființă pământeană ce poate trăi în adâncuri fără a avea probleme. El îi va îndeplini orice dorință și îi va oferi tot ce va fi nevoie pentru a o face fericită.
 
— Mărite Zeu, am auzit de tine, tot poporul meu te știe și te iubește, te-aș ruga să nu ne faci vreun rău. Noi suntem oameni pașnici, nu purtăm războaie cu nimeni și aducem deseori ofrande tuturor zeilor, la fel și ție.
Poseidon îi promise fetei că nu i se va întâmpla nimic, nici ei și nici poporului la care ea ținea atât de mult.
— Te-aș ruga doar să îmi acorzi câteva luni sau câțiva ani să te am aici aproape, în adâncuri, după care te voi elibera să mergi înapoi la poporul tău, dar o singură rugăminte am la tine: să nu te apropii de orașul de unde vii. Probabil că ei te cred deja moartă și vor înceta să te mai caute, dar dacă te zăresc vor veni cu război împotriva mea, mai spuse Poseidon, care le observase puternica armată ce avea arme înspăimântătoare chiar și pentru el.
 
Și astfel, Zeena rămase multe săptămâni, luni și ani alături de Poseidon, pe care îl găsea un bărbat foarte chipeș, tandru și iubitor. Aici, la castel, ea nu ducea lipsă de nimic, se juca cu delfinii, culegea stele de mare pe care și le prindea în păr, avea o mulțime de pești care îi erau prieteni și cărora zi de zi le cânta un cântec duios, dar își amintea câteodată de poporul ei minunat din care făcea parte.
 
După mai mulți ani, fiind acum soția lui Poseidon, Zeena îi născu cinci copii, făcându-l pe acesta cel mai fericit bărbat din ocean, dar nu uitase nici de poporul din care ea venea și deseori, încălcându-și promisiunea, se urca deasupra valurilor, privind în depărtare la orașul ei iubit.
— Din nou nu mi-ai ascultat porunca, preaiubita mea soție! spuse supărat Poseidon. Tritonii te-au urmărit și mi-au spus că te-ai apropiat din nou foarte mult de orașul tău. Nu ai voie să mai mergi acolo! Și nu ai voie să poposești pe țărm nici măcar pentru o clipă!
— Dar nici tu nu ți-ai ținut promisiunea să îmi dai drumul înapoi pe pământ, așa cum mi-ai promis cu foarte mulți ani în urmă! răspunse aceasta supărată.
 
Dorul fetei era de nestăpânit și de aceea, pe ascuns, își încălca promisiunea făcută soțului ei. Copiii săi, Tecna, Quendi, Nimir, Valinor și Valahor, erau oameni asemeni ei, ce trăiau aici printre sirene, tritoni, delfini și foarte mulți pești ce le încântau privirile.
— Dar, mamă, de ce noi suntem altfel decât tritonii și sirenele, dacă trăim aici în aceste adâncuri alături de ei? Noi avem picioare și putem merge chiar și pe fundul oceanului.
— Pentru că voi, copiii mei, sunteți asemeni mie, asemeni muritorilor de unde eu am venit cu foarte mulți ani în urmă, de pe un pământ minunat cu oameni deștepți și binevoitori care arată așa ca noi.
— Te rugăm mamă, du-ne până acolo să vedem și noi viața pământeană! se rugau zi de zi copiii care acum crescuseră, erau mari și se săturaseră de viața din adâncuri.
 
Aceasta nu rezistă tentației de a le prezenta lumea de la suprafață și, într-o zi, la rugămintea lor, îi luă pe toți și plecă cu ei peste valurile înspumate, spre mal, spre orașul ei natal pe care îl iubea și de care îi era atât de dor.
— Doamne, ce frumos este! Aici sunt copii ca noi care se joacă în nisip, spuse Valinor.
— Privește ce cetăți mărețe și ce turnuri semețe, ce grădini pline de flori și ce oameni minunați sunt aici! spuse și Tecna.
— Să mergem acolo! spuse Quendi, te rog mamă, să mergem! Nu mai vrem să trăim sub ape!
 
Și astfel, înduplecată, Zeena făcu câțiva pași pe țărm, uitând cum să mai meargă și căzând mereu la pământ. Asemeni ei, și copiii se descurcau foarte greu deoarece aceștia erau învățați numai să înoate și foarte puțin din timpul lor pășeau pe nisipul din fundul oceanului. Încercările lor chinuite luară sfârșit în momentul în care tritonii și sirenele le descoperiră lipsa din castelul de sub ape și îl anunțară pe zeul Poseidon că atât soția lui, cât și copiii sunt acum pe mal, pe pământ omenesc, și probabil vor să fugă de la el.
 
— Cum poate fi atât de nesăbuită soția mea? strigă zeul mânios. O voi aduce înapoi, după care o voi întemnița și pe ea și pe copii și nu vor mai putea ieși niciodată în larg!
Și acesta plecă ridicând valuri mari, înspumate după cea care îi era soție.
— V-am spus să nu pășiți pe pământ, dar se pare că nu mă ascultați, nici tu și nici copiii! spuse Poseidon luându-i înapoi în palatul lui de pe fundul mării.
— Te rugăm, tată, dă-ne drumul să vedem și noi lumea pământeană, vrem să ne jucăm cu copiii ce sunt asemeni nouă și să trăim acolo, la suprafață! se rugară ei, dar în zadar...
După mai multe zile, Poseidon luă o hotărâre, care avea să schimbe în rău tot pământul și tot oceanul…
— Atunci dacă vă doriți să locuiți în orașul vostru de unde am luat-o pe Zeena, îl voi coborî aici sub mare și veți avea ce vă doriți, dar aici, sub ape! spuse el către copii.
— Nu, preaiubitul meu soț! Nu face acest lucru! Asta înseamnă să omori toți oamenii pământeni! Ei nu vor putea trăi aici și se vor îneca! strigă Zeena implorând iertare.
 
Dar, fiind sigur că la un moment dat soția și copiii îl vor părăsi, mâniosul zeu nu ținu cont de rugămintea ei și iscă o furtună atât de puternică, nemaivăzută și nemaiîntâlnită până atunci. Un mare cutremur se produse în adâncul oceanului și tot orașul din care fata venea fu înghițit de valuri și de ape, scufundându-se în adâncuri de unde nimeni niciodată nu îl mai putu găsi...
 
În acel cataclism puternic, urmat de valuri uriașe, tot acel oraș minunat, bogat, înfloritor, cu oameni deștepți și pașnici, fu dus de zeu de-a pururi în ocean, printre nisipurile lui, iar după cum se povestește, și castelul acestuia fu distrus deoarece orașul pământean căzu peste el, distrugând totul….
 
Dar, spre mirarea tuturor, un lucru miraculos și fericit se întâmplă, căci minunații oameni de pe acel pământ, din acel oraș binecuvântat, nu se înecară, ci zburară spre ceruri, salvându-se cu toții.
— Decât să trăiesc fără voi, mai bine distrug totul în calea mea! strigă Poseidon.
 
De atunci, toți pescarii din satele vecine și toți oamenii de pe pământ caută orașul prosper și bogat care a existat odată, dar pe care nimeni nu l-a găsit nici până în zilele noastre. Soția și copiii zeului Poseidon trăiesc și acum, bântuind prin oceane, căutându-și viața demult pierdută. Zeul este și în zilele noastre la fel de furios ca atunci și se spune că de aceea, din când în când, dezlănțuie câte o furtună pe ocean, răsturnând vapoarele și înecând marinarii, pentru ca nimeni niciodată să nu o poată găsi pe frumoasa lui soție Zeena, precum și pe copiii lui.
 

SFÂRȘIT

 
Sursa foto: Wikipedia - „By Ricardo André Frantz (User:Tetraktys) - taken by Ricardo André Frantz, CC BY-SA 3.0,
 
Despre Cristina Gabriela Covaliu
 
Născută în București, Cristina Gabriela Covaliu este absolventă a Liceului Teoretic „Matei Basarab“, secția Filologie - Istorie, și a Facultății de Psihologie. Din dragoste pentru copii și încercând să le bucure viața, a scris mai multe cărți ai căror eroi sunt cei mici, precum și romane.  
Anul trecut a debutat cu o carte pentru copii la Editura Coresi, „Aventurile lui Petrică“.
Alte apariții editoriale:  
- „Aventurile lui Petrică“, Ed. Coresi
- „Întâmplări cu Iulia și Dorin“, Smashwords.com
- „După cinci decenii“, ed. Sf. Ierarh Nicolae
- „Doi frați viteji“, Smashwords.com
- „În lumea vrăjilor“, Smashwords.com
- „Povești cu sirene“, Smashwords.com
- „Vocea Africii“, Smashwords.com
- „Între prezent și trecut“, Smashwords.com
- „Dincolo de vise“, Smashwords.com
 
Citește și:
 
Copiii sirenei
 
 

Ti-a placut articolul?

Comentarii