Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
03:38 25 06 2018 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

Dobrogea medievală Conducători militari şi formaţiuni statale din sec. XII - XIII. Ioniţă Caloian şi Ioan Asan al II-lea

ro

07 May, 2018 00:00 1266 Marime text

Timp de aproape un secol, din 1185 şi până în anul 1280, Dobrogea s-a aflat sub conducerea puternicului Imperiu Vlaho-Bulgar (Ţaratul Bulgaro-Vlah), condus de dinastia Asanizilor sau a Asăneştilor. Statul a fost creat de fraţii Petru şi Ioan Asan I, iar după asasinarea celor doi, la putere a ajuns mezinul familiei, Ioniţă Caloian (Kalloioannes - Ioan cel Frumos). Era anul 1197 şi Imperiul Bizantin spera ca noul împărat (ţar - la slavi) să nu fie la fel de abil ca predecesorii săi.
 
Basileii Alexios III Angelos şi apoi Isaac II Angelos (revenit la tron în 1203) se înşelau însă şi de această dată, pentru că Ioniţă Caloian avea nu doar să stabilizeze statul, ci să îi şi extindă graniţele prin numeroase cuceriri. Între 1201 şi 1202, el cucereşte Konstanteia (în Tracia), Varna şi mare parte din Macedonia şi respinge armata regelui Imre al Ungariei, cel care atacase Serbia.
 
Extrem de inteligent şi bun diplomat, Caloian menţine o relaţie bună cu Papa Inocenţiu al III-lea (care îl numea „rex blachorum et bulgarorum“), căruia îi tot promite că va trece la catolicism, fără să facă însă vreodată asta. Această strategie îl va forţa pe bazileul bizantin Alexios III Angelos să îi recunoască Asanidului titlul de împărat al vlahilor şi al bulgarilor.
 
Bizanţul nu îl mai ameninţa pe Caloian, aşa că vremea războaielor părea să se fi terminat. Era doar o aparenţă… Începuse Cruciada a IV-a şi cruciaţii latini din Veneţia şi Flandra cuceresc Constantinopole şi îi alungă pe romei, care vor conduce în următoarele decenii Imperiul Bizantin de la Niceea (până în 1261 când revin la Constantinopole). Cruciaţii vor înfiinţa astfel Imperiul Latin de Constantinopole, care va exista din 1204 şi până în 1261.
 
Noul împărat de la Constantinopole, latinul Balduin I, refuză orice alianţă cu Ioniţă Caloian, fiind interesat să îi cucerească acestuia teritoriile deţinute. Vlahul nu se teme însă nici de acest nou duşman. Ba chiar face o alianţă cu grecii  (foştii inamici) şi vine în ajutorul acestora, atunci când ei sunt asediaţi de către Balduin la Adrianopole (1205). Cronicarul cruciat Villehardouin, contemporan al asediului, a scris: „Ioniţă a sosit cu foarte multă armată, pentru că el aducea cu sine valahi, bulgari şi peste 40.000 de cumani ce nu fuseseră niciodată botezaţi“.
 
 
Pe 14 aprilie 1205, Caloian îi atrage pe latini într-o ambuscadă în mlaştinile de Nord ale oraşului Adrianopole şi le măcelăreşte acestora mândra cavalerie. Însuşi împăratul Balduin este capturat, iar un alt lider cruciat, Ludovic I de Blois, cade ucis. Caloian îşi continuă campania şi îi bate pe latini la Serres şi Plovdiv.
 
Grecii romei pe care îi ajutase la Adrianopole (şi care îi juraseră supunere în schimbul sprijinului armat) conspirau însă împotriva sa. Necruţător, Caloian îi pedepseşte ucigând foarte mulţi romei şi ajungând astfel să fie numit „Romaioktonos“ - omorâtorul de romei (în sec XI, primul ţarat bulgar fusese distrus de bizantinul Vasile II Bulgaroctonului - Omorâtorul de bulgari).
 
Iată ce scriau cronicarii bizantini ai acelor vremuri despre vlahul Ioniţă Caloian, considerat cel mai mare duşman care existase vreodată.
 
Aflăm de la Giorgios Acropolita următoarele: „Cotropeşte toată Macedonia. A făcut aşadar foarte multe prădăciuni, robind oraşele cu oameni cu tot şi la urmă distrugându-le. Iar gândul lui era ca niciodată romeii să nu mai poată pretinde să revină în oraşele lor. A dărâmat deci din temelii Filipopore, oraş prea-minunat... apoi toate celelalte oraşe - Heracleea, Panion, Rhaidestos, Chariuopolis... şi multe altele... Ce-i drept, niciodată împărăţia romeilor nu a avut parte de la cineva de necazuri atât de mari, încât acestuia i s-a pus şi o poreclă, care vine de la cuvântul câine. Căci era numit de toţi Câinele de Ioan, Skyloioannes“.
 
Un alt cronicar, Pseudo-Kodinos, se referă şi el la timpurile grele ale Imperiului, vorbind despre Caloian, dar atacându-l în primul rând pe împăratul Alexios III Angelos (1195-1203): „Vai şi amar a fost de împărăţia romeilor în zilele acelea... Căci... nici el (Alexios), nici slujitorii săi, neocupându-se deloc de treburile militare şi civile ale împărăţiei, cetăţuile care mai rămăseseră şi ţinuturile din Apusul împărăţiei au căzut pradă valahilor şi cumanilor, până şi cele de pe malul mării şi cele mai multe au ajuns cu totul sub stăpânirea lui Ioniţă“.
 
Caloian este foarte aproape să cucerească toate posesiunile bizantine. Vlahul voia însă pace… În 1207 încheie o alianţă cu Theodor I Laskaris, împăratul Imperiului Bizantin de la Niceea. În acelaşi an, povestea sa se încheie, atunci când, la asediul Salonicului, este ucis chiar de unul din comandanţii săi, cumanul Manastăr.
 
Ioniţă Caloian crease un imperiu extrem de puternic, iar fiica sa Maria se căsătoreşte cu împăratul latin de la Constantinopole, Henric I de Hainaut. Pe tronul lui Caloian urcă fostul său cumnat Borilă (Boril), apoi nepotul Ioan Asan al II-lea.
 
Acesta din urmă era fiul marelui Ioan Asan I, întemeietorul dinastiei. El se va ridica la înălţimea aşteptărilor, fiind la fel de priceput şi abil precum tatăl şi unchii săi. Ioan Asan al II-lea a domnit între 1218 şi 1241. Înainte de a deveni ţar, a fost în exil la ruşi, unde şi-a strâns aliaţi şi cu o armată mare s-a întors şi l-a detronat pe Borilă, pe care l-a prins şi l-a orbit.
 
În vremea lui Ioan Asan al II-lea, imperiul vlaho-bulgar cuprinde istorica provincie Moesia, adică Dobrogea plus tot ţinutul de la sud de Dunăre şi până în munţii Balcani, dar şi porţiuni din Serbia, Macedonia şi Tracia. De asemenea, ţarul a deţinut un timp şi câteva mici teritorii la nord de Dunăre.
 
Ioan Asan al II-lea s-a remarcat ca un fin diplomat, evitând pe cât posibil vărsarea de sânge. El a reuşit să îşi mărească imperiul fără să scoată mereu sabia. În 1230 el cucereşte Vlahia Mare (Tesalia), unde locuiau foarte mulţi vlahi. Iată ce scrie cronicarul Georgios Akropolites:
„Faţă de mulţimea celor prinşi, Asan s-a arătat foarte omenos, pe cei mai mulţi dintre soldaţi şi mai ales pe cei de rând, gloata, îi eliberează şi îi trimite în satele şi oraşele lor, fie să se arate milostiv, fie să îşi slujească totodată interesul. Căci voia şi să domnească asupra lor, despărţindu-i de împărăţia romeilor. Ceea ce a şi izbutit. Fiindcă... toţi i s-au supus fără vărsare de sânge“.
 
După Ioan Asan al II-lea, imperiul vlaho-bulgar va mai exista încă aproape patru decenii. Viitori ţari - Căliman I, Căliman al II-lea, Miţo Asan, Constantin Tich sau Ioan Asan al III-lea (ultimul asanid) - nu vor reuşi însă să redea gloria de altădată a imperiului.
 
De altfel, din 1241, imperiul vlaho-bulgar se confruntă cu o nouă mare primejdie. Tătarii devastează Europa şi, implicit, zonele dunărene, schimbând total polii de putere.
 
Fostul imperiu se fărâmiţează apoi treptat, iar micile state formate sunt conduse, în cele mai multe cazuri, de căpetenii slave. La sfârşitul secolului XIV, după 1396, sudul Dunării este cucerit de noua mare putere, Imperiul Otoman...
 
Fostă parte a imperiului Asăneştilor, Dobrogea îşi are însă altă poveste. În secolul XIV, în prima jumătate a veacului, provincia este încă stăpânită, oficial, de bizantini. O familie de despoţi locali, asemeni Asăneştilor, se revoltă şi va face istorie. Dar aceasta este o altă poveste...
 
(Va urma)
 

Bibliografie

 
- Izvoare istorice privind istoria României (FONTES III - Scriitori bizantini sec. XI-XVI), Ed. Academiei RSR 1975, Giorgios Akropolites p. 386-406; Pseudo-Kodinos p. 530-532
- Rădulescu Adrian, Bitoleanu Ion - „Dobrogea, Istoria românilor dintre Dunăre şi Mare“, pag.173-180
- C-tin Scorpan, Costin Scorpan - „Istoria Românilor - enciclopedie“;
- Constantin Giurescu, Dinu C. Giurescu - „Istoria românilor din cele mai vechi timpuri…“
 
Sursa foto: „De la Svik - Operă proprie, CC BY-SA 3.0“, https://commons.wikimedia.org/w/index.php?curid=5674514
 
Despre Cristian Cealera
 
Născut pe data de 16 iulie 1974, în Techirghiol, Cristian Cealera a urmat cursurile şcolilor nr. 25 şi nr. 12, a absolvit Liceul „Decebal“, promoţia 1992, după care a urmat Facultatea de Drept, licenţiindu-se în criminalistică. După absolvirea facultăţii, a urmat stagiul în armată, apoi, timp de trei ani, a lucrat ca jurist la o societate din Mangalia. Din 2001 a lucrat, timp de 15 ani, în presă, inclusiv la ziarul ZIUA de Constanţa. A început să scrie despre Dobrogea în 2005, la ZIUA, apoi la România Liberă, iar din 2007 a început să realizeze la CTV filme documentare despre siturile arheologice din Dobrogea.
 
Citeşte şi:
 
După 15 ani de presă, Cristian Cealera şi-a descoperit o nouă vocaţie
 
Interviu cu publicistul Cristian Cealera - „Nu m-am considerat niciodată un scriitor, ci mai repede un cronicar de Ev Mediu“
 
Dobrogea medievală Conducători militari şi formaţiuni statale din sec. XII. Revolta Asăneştilor - Ioan Asan şi Petru
 
 

Ti-a placut articolul?

Comentarii