Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
11:55 24 03 2019 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

Amintiri din vremea holerei Războiul Crimeii și Dobrogea anului 1854 (II). Bașbuzucii, Kustendje și Spahiii Orientului

ro

14 Mar, 2019 00:00 1451 Marime text
Înainte ca armatele franco-engleze să ajungă la Varna, otomanii încercaseră în Dobrogea să reziste în fața armatelor rusești. Comandantul forțelor turcești era Omar Pașa, un foarte bun strateg și un militar cu o largă viziune.
 

 
El era de fapt sârb la origine, iar numele său real era Mihajlo Latas. Se născuse în Imperiul Austriac și era fiu de comandant militar și nepot de preot ortodox. Fugise din tabăra austriacă în 1823 și se refugiase în Bosnia, care la acea vreme era provincie otomană. Devenise apoi soldat, trecuse la Islam și luptase pe diverse fronturi acoperindu-se de glorie și dobândind mari onoruri și funcții înalte.
 
Omar Pașa îi înțelegea așadar pe occidentali și nu era adept al fundamentalismului mahomedan. Armata otomană la acea vreme avea însă tot felul de trupe, recrutate din toate colțurile imperiului. Un procent important îl reprezentau trupele neregulate, formate din așa numiții bașbuzuci. Aceștia erau ostași voluntari, care nu primeau soldă și care trăiau din jaf. Din cauza cruzimilor pe care acești voluntari otomani le-au săvârșit de-a lungul timpului, termenul de bașbuzuc a devenit sinonim cu "om crud, sălbatic".
 
Bașbuzucii comiteau deja fapte cumplite în Dobrogea, fiind mai degrabă preocupați de jaf decât de luptele contra cazacilor trimiși de țariști. Astfel, în loc să îi protejeze pe supușii musulmani din Dobrogea, bașbuzucii îi ucideau și îi chinuiau pe aceștia, pentru a le fura apoi bruma de avere rămasă. Omar Pașa nu avea nicio soluție reală să oprească această nebunie, din moment ce statutul lor de jefuitori era acceptat tacit de legislația imperială.
 
Adevărul istoric este confirmat de numeroase mărturii ale vremii. Dan Șambra ne oferă un astfel de exemplu. Autorul citează un articol apărut în 23 septembrie 1854 în "The Illustrated London News" și care făcea referire la infracțiuni grave comise de bașbuzuci pe data de 29 aprilie.
 
Astfel, ziariștii englezi menționează următoarele: "Turcii (n.a. trupele regulate) s-au retras și ca de obicei, canaliile de bașbuzuci, împrăștiate în aceste locuri, au comis orice atrocitate, inofensivi contra inamicului rus însă teribili împotriva prietenilor noștri. Apropierea de trupe prietene și inamice a făcut pe majoritatea locuitorilor îngroziți din Kustendje (n.a. Constanța) să plece din oraș. Cei ce au rămas în speranța deșartă de a salva ceva din ce aveau au fost masacrați crunt de sălbatici. La data de 29 martie, HMS "Firebrand" vizitează orașul și ia la bord mai mulți dintre locuitorii răniți, majoritatea cărora au fost debarcați la Baltschik. Printre aceștia au fost și doi copii răniți, găsiți într-o barcă pe țărm. Tatăl și mama lor, și unchiul lor au fost omorâți și cei doi copii frați au fost fiecare răniți având gloanțe în mâna lor stângă" (n.a. - sursă bibliografică - Șambra "Pagini din trecutul orașului Kustendje - Constanța"...).
 
Potrivit aceleiași surse (citând presa engleză a vremii), primul conflict deschis în care aliații au fost implicați în Dobrogea a avut loc pe 11 aprilie 1854, cu luni bune înainte ca Saint Arnaud și lord Raglan să își aducă trupele la Varna. Astfel, nava britanică HMS "Sidon" și cea franceză "Magellan" se aflau în "misiune de patrulare între golful Cavarna și Sulina". "Ele acostează la Kustengeh (n.a. varianta din ziarul englez)... trimit trei șalupe la țărm, sunt surprinși de cazaci și are loc primul schimb de focuri" (sursa citatelor - Dan Șambra, Pagini din trecutul...).
 
Mare parte a locuitorilor din orașele Dobrogei își părăsiseră casele în lunile martie și aprilie, refugiindu-se în sud, pentru a scăpa atât de cazaci, cât și de bașbuzuci. Mulți dintre acești dobrogeni ajunseseră în zona Varna, unde prezența trupelor regulate și a comandantului Omar Pașa le conferea ceva mai multă siguranță.
 
Epidemia de holeră nu se declanșase încă la începutul lunii iulie, când la Varna erau adunate deja armatele aliate turco-franco-engleze. Apăruseră câteva cazuri izolate, despre care vom pomeni mai târziu, dar acestea nu erau în măsură să îngrijoreze prea tare.
 
Pe 5 și pe 6 iulie, Omar Pașa, Lord Raglan și Mareșalul Saint-Arnaud se întâlneau pentru a pune împreună la cale viitoarele operațiuni militare.
 
În tabăra de la Varna se afla și un nou înființat regiment numit Spahiii Orientului. Fusese ideea lui Saint Arnaud, iar Omar Pașa îi pusese la dispoziție circa 3.000 de bașbuzuci pentru a forma opt regimente iregulare de spahii călăreți. Această forță intra sub directa conducere a armatei franceze. Saint Arnaud a luat decizia de a-l pune la conducerea Spahiilor Orientului pe generalul Yusuf (Yousuf), ofițer în armata Franței.
 
Yusuf avusese succese deosebite în războiul de cucerire a Algeriei, așa că Arnaud l-a numit la Varna comandantul Spahiilor folosind ca motivație "lungile și briliantele servicii de pe toate câmpurile de bătălie din Africa". Yusuf era maur tunisian, fusese educat la Livorno și Florența, apoi revenise în țara natală pentru a studia jurisprudența mahomedană și arta militară, pentru ca într-un final să se înroleze în armată.
 
La Varna Yusuf credea că îi poate motiva pe "spahiii" lui folosind ideea Războiului Sfânt, a Jihadului, împotriva rușilor. Nu avea să îi reușească acest plan pentru că bașbuzucii săi erau nedisciplinați și nu agreau faptul că au comandanți străini. Nici măcar Yusuf nu se putea înțelege cu ei pentru că el vorbea araba tunisiană, pe când bașbuzucii erau vorbitori de turcă și de kurdă.
 
Din contingentul aflat sub sfera de conducere a lui Yusuf făceau parte și detașamentele de călăreți kurzi conduși de Fatima Khanum, cea supranumită Fecioara Neagră din Kurdistan. Avea 70 de ani și conducea 300 de călăreți kurzi adunați sub același steag al războiului sfânt. Ea își oferise serviciile Imperiului Otoman, pentru a-și arăta loialitatea, în condițiile în care soțul ei, lider al tribului Marash, fusese închis la Constantinopole sub acuzația de nesupunere.
 
Saint Arnaud avea încredere în Yusuf, dar nu cunoștea felul de a fi al bașbuzucilor transformați în Spahii ai Orientului. La jumătatea lui iulie, la Varna ajunge colonelul Desaint, ofițer ce fusese trimis în recunoaștere, în Dobrogea, "la mare și la Dunăre, în teritoriul situat între Kustendje, Czernawoda și Hirsowa". (sursă Bazincourt). Desaint raportează că în Dobrogea se mai află în jur de 10.000 de ruși, având 35 de tunuri.
 
Saint Arnaud este extrem de mulțumit de ceea ce aude. Cu gândul la plănuita debarcare în Crimeea, mareșalul decide să creeze o diversiune în Dobrogea. Pentru aceasta îl alege pe Yusuf. Pe data de 19 iulie îl cheamă pe generalul tunisian și îi dezvăluie planul său de debarcare în Crimeea. Îi ordonă lui Yusuf să meargă în Dobrogea, pe linia litorală, până aproape de Babadag, unde aflau forțele armate rusești, pe care trebuia să le atace.
 
Bazincourt citează ordinul direct adresat lui Yusuf, emis de mareșalul Saint Arnaud pentru această misiune: "În această diversiune veți fi urmat de trei divizii (n.a. franceze) și vă veți întâlni la Kustendje cu 2 batalioane de zouavi comandați de colonelul Bourbaki. Veți face în așa fel încât vă veți întoarce la Varna pe 4 august, pentru a vă putea îmbarca pentru Crimeea pe 5 august".
 
Zouavii la care se face referire în ordin erau membrii unui regiment de infanterie ușoară, din Armata Franceză. Erau militari foarte buni, multiplu decorați, toți originari din nordul Africii, majoritatea dintre ei - berberi din grupurile de triburi algeriene Zwawa (de aici și numele de zoauves).
 
Generalul Yusuf începe imediat să se pregătească pentru această misiune. Pe 22 iulie este gata și în fruntea Spahiilor săi, pornește spre Nord. În timpul acesta însă, la Varna, holera începuse deja să facă ravagii...
 
(Va urma)
 
Bibliografie
 
Baron de Bazincourt - "L Expedition de Crimee jusqu a la prise de Sevastopol (Chronique de la guerre D Orient)", Premier Partie; pdf by books.googleusercontent.com, The University of California Library
 
Camille Rouset - "Histoire de la Guerre de Crimee", Tome Premier, Paris, 1878; pdf downloaded from gallica.bnf.fr
 
Dan Șambra - "Pagini din trecutul orașului Kustendje - Constanța", Partea a III-a: 1846-1855, articol publicat în Ziua de Constanța pe 28 sept.2017
 
Orlando Figes - "The Crimean War: A history", 624 p, Picador Reprint Edition, 2012
 
George Mackay MD - "Notes on the Cholera wich appeard in Varna in year 1854, and more especially in Her s Majesty Ship "Agamemnon" in the Black Sea, between the 1 august 1854 and 8 september 1855"
 
Extrase de ziar din "London Morning Post" - september 1854, from newspaperarchive.com
 
William Howard Russel - "The british expedition to the Crimeea", 1877, 592 p, London, George Routledge and sons, digitized on archive.org by Bringham Young University, Utah, USA
 
Winfried Baumgart -" The Crimean War", 256 p, Edit by Bloomsbury USA, 1999
 
Th. Ionescu, IN Duployen - "Constanța și Tekirghiolul - Ghid ilustrat 1924", Institutul Grafic Albania, Constanța, 1924
 
"Perplexing monument of british cholera casualties in Crimean War pops up in Bulgaria", articol publicat pe 17 sept.2011 pe site-ul novinite.com
 
Despre Cristian Cealera
 
Născut la data de 16 iulie 1974, în Techirghiol, Cristian Cealera a urmat cursurile Școlilor Gen.12 şi 25 şi a absovit Liceul „Decebal“, din Constanta, promoţia 1992. A urmat cursurile Facultăţii de Drept „Nicolae Titulescu“ din Bucuresti şi este licenţiat în Criminalistică. După absolvirea facultăţii, a urmat stagiul militar, apoi a activat trei ani ca jurist la o societate comercială din Mangalia. În anul 2001 a intrat în presă şi timp de 15 ani a lucrat la diverse ziare, inclusiv la ZIUA de Constanţa, acoperind diverse domenii - de la Eveniment, la Social, Cultură şi Sport. A fost angajat la două televiziuni, iar la una dintre acestea, în calitate de producător şi scenarist, a realizat 19 filme documentare despre siturile arheologice din Dobrogea. Continuă şi astăzi realizarea de filme documentare şi publică materiale de promovare a istoriei şi culturii dobrogene. 
Are un master în Antropologie şi Istorie Europeană, absolvit la Universitatea „Ovidius“ din Constanţa, Facultatea de Istorie. În prezent, este doctorand al Facultăţii de Istorie din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza“, din Iaşi. Este autorul seriei de trei volume „Poveştile Mării Negre“ şi al romanului istoric „La marginea Imperiului - Origini“, cărţi publicate în perioada 2014-2018.  
 
Citeşte şi: 
 
După 15 ani de presă, Cristian Cealera şi-a descoperit o nouă vocaţie
 
Interviu cu publicistul Cristian Cealera - „Nu m-am considerat niciodată un scriitor, ci mai repede un cronicar de Ev Mediu“
 
Amintiri din vremea holerei Războiul Crimeii şi Dobrogea anului 1854 (I) (galerie foto)
 
 

Ti-a placut articolul?

Comentarii