Lovitură pentru polițiștii judiciari Tribunalul Tulcea explică de ce sporul de suprasolicitare neuropsihică de 25% nu se acordă automat

• Miza dosarului, disjuns inițial dintr-un litigiu-mamă înregistrat la Tribunalul București în anul 2023, o reprezintă Ordinul Secret de Serviciu al MAI nr. S/7/2018.

 
Un nou megaproces care vizează salarizarea structurilor de forță din România a intrat oficial în faza de recurs pe rolul Curții de Apel Constanța (dosar nr. 12619/3/2024), după ce Secția Civilă de Contencios Administrativ și Fiscal a Tribunalului Tulcea a emis motivarea Hotărârii nr. 574/2026.
 
Prin această sentință, instanța de fond a blocat definitiv tentativa Sindicatului Național „Pro Lex”, care acționa în numele a 12 polițiști judiciari din județ (Gabriel Bibolar, Nicolae Pelivan, Constantin Carp, Marian Cîrlig, Remus Condrat, Ligia Felicia Dascălu, Paul Cristian Grigoraș, Cristian Marius Iatan, Marian Lazia, Gabriel Lucian Mediuru, Constantin Rora și Gabriel Brumă), de a obține recalcularea retroactivă, pe ultimii trei ani, a sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică la nivelul maxim de 25%, sume actualizate cu indicele de inflație și dobânda penalizatoare legală.
 
Miza dosarului, disjuns inițial dintr-un litigiu-mamă înregistrat la Tribunalul București în anul 2023, o reprezintă Ordinul Secret de Serviciu al MAI nr. S/7/2018. Acest act administrativ clasificat împarte Poliția Judiciară în „categorii de castă”, stabilind că polițiștii din IPJ-uri primesc doar 10% spor, cei de la Combaterea Crimei Organizate (DCCO) primesc 20%, în timp ce detașații la DNA, DIICOT sau inspectorii ANAF încasează plafonul maxim de 25%.
 
Anatomia acțiunii Pro Lex: Acuzații de „secretizare ilegală a salariilor” și discriminare socioprofesională
 
În cuprinsul cererii de chemare în judecată, avocații sindicatului au construit o argumentație complexă, bazată pe ideea că regimul juridic al probațiunii penale este identic, indiferent de curtea în care lucrează polițistul:

• Avizul de la Parchetul General: Reclamanții au demonstrat că sunt ofițeri și agenți specializați, desemnați nominal prin avizul conform al Procurorului General al Înaltei Curți de Casație și Justiție sau al procurorilor desemnați, desfășurându-și activitatea strict sub coordonarea magistraților, conform art. 55 și art. 57 din Codul de procedură penală.
• Adăugarea la lege: Sindicatul a invocat art. 4 alin. 3 din Legea nr. 24/2000 (tehnica legislativă), arătând că Legea-cadru nr. 153/2017 (Anexa V, art. 5) prevede sporul de până la 25% pentru toți ofițerii de poliție judiciară, fără să împartă această calitate în funcție de subordonarea administrativă. Pro Lex a acuzat MAI că, prin norme metodologice inferioare legii, „a adăugat la lege” și a creat criterii arbitrare.
• Precedentul CNCD: Polițiștii s-au sprijinit masiv pe Hotărârea nr. 294/10.05.2017 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, care stipula clar că plata diferențiată pentru activități desfășurate în aceleași condiții de risc reprezintă o deosebire socioprofesională ce restrânge ilegal dreptul de proprietate (remunerația).
• Atacul la adresa statului de drept: Reclamanții au invocat jurisprudența CEDO (cauza Kechko contra Ucrainei), afirmând că normele salariale din fonduri publice trebuie să fie accesibile și previzibile.

 
„Secretizarea salarizării în domeniul bugetar, prin emiterea Ordinului nr. S/7/2018 sub regim clasificat, anulează posibilitatea verificării respectării legii și este incompatibilă cu statul de drept”, au reținut avocații în acțiune.
 
Barajul defensiv al MAI și IGPR: Supremația creditelor bugetare și răsturnarea precedentelor
 

Întâmpinările depuse de Inspectoratul General al Poliției Române (reprezentat prin consilieri juridici care cumulează și statutul de polițist, fapt criticat de sindicat ca fiind un „conflict de interpretare”) și de Ministerul Afacerilor Interne au demontat sistematic acuzațiile:

1. Impunerea plafonului bugetar: MAI a demonstrat că ordonatorul principal de credite are obligația constituțională și legală (art. 21 din Legea finanțelor publice) de a acorda drepturi salariale strict în limita bugetului aprobat. Marja „până la 25%” a fost lăsată de Parlament tocmai ca instrument de management financiar în perioade de constrângeri bugetare.
2. Răsturnarea hotărârilor CNCD la Curtea Supremă: IGPR a dat lovitura de grație argumentului bazat pe discriminare. Instituția a depus Decizia nr. 4643/12.10.2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care Hotărârea CNCD nr. 294/2017 a fost anulată definitiv. Înalta Curte a statuat că distincția de procent este justificată obiectiv de „complexitatea și natura cauzelor de crimă organizată”. O altă decizie a ICCJ din 2022 a anulat o hotărâre similară (nr. 747/2019).
3. Dobânda legală, considerată ilegală în sistemul public: MAI a respins solicitarea privind plata dobânzilor penalizatoare (OG nr. 13/2011), arătând că instituțiile publice nu pot încheia convenții comerciale de plată a dobânzilor și nu pot fi puse în întârziere în absența creditelor bugetare alocate special pentru titluri executorii.

 
Considerentele din motivare: De ce a dat Tribunalul Tulcea dreptate Ministerului?
 
Hotărârea nr. 574/2026, redactată în urma a nu mai puțin de cinci amânări succesive ale pronunțării (din februarie până în aprilie 2026), se bazează pe patru piloni juridici extrem de riguroși:
 
I. Inadmisibilitatea cenzurării actelor normative clasificate
 
Instanța de fond a respins excepția de nelegalitate a Ordinului nr. S/7/2018 ca inadmisibilă, bazându-se pe art. 4 alin. 4 din Legea nr. 554/2004. Judecătorul a explicat că acest ordin are aplicabilitate generală și impersonală la nivelul întregului minister, ceea ce îi conferă statutul de act administrativ normativ. Or, actele normative pot fi atacate exclusiv prin acțiune directă în anulare, nu pe cale de excepție în cadrul unui litigiu individual de muncă. Tribunalul a invocat în acest sens Decizia nr. 397/2017 a Curții Constituționale, care a confirmat constituționalitatea acestei limitări pentru asigurarea „securității raporturilor juridice”.
 

II. Decizia discreționară a ordonatorului pe sintagma „până la”
 
Judecătorul de fond a analizat gramatical și semantic textul legii salarizării. Folosirea sintagmei „până la 25%” înseamnă că legiuitorul nu a stabilit un drept fix.
„Marja de apreciere a procentului este una mai largă, fiind legată intrinsec de oportunitatea deciziei angajatorului și de imperativul încadrării în cheltuielile de personal approved”, se arată în motivare. Instanța a adăugat că sporurile sunt elemente suplimentare, nu drepturi fundamentale, putând fi modificate sau diferențiate (Decizia CCR nr. 347/2006 și nr. 292/2019).
 
III. Egalizarea se face la salariul de bază, nu la sporuri
 
Tribunalul Tulcea a preluat deciziile obligatorii ale Înaltei Curți de Casație și Justiție (Decizia HP nr. 9/2024 și Decizia RIL nr. 23/2021). Conform acestora, principiul nediscriminării și hotărârile CCR privind egalizarea salarială se aplică strict la salariul de bază (funcție, grad, treaptă, vechime), nu și la elementele extrinseci (sporuri, compensații), unde ordonatorii diferiți au marje de manevră distincte în limita plafonului global de 30% prevăzut de art. 25 din Legea nr. 153/2017.
 
IV. Detaliul tehnic: Transferul raporturilor de serviciu (Cazul Pelivan-Bibolar)
 
Un aspect procedural major analizat în motivare a fost excepția lipsei calității procesuale pasive a IGPR. Sindicatul a introdus acțiunea colectivă menționându-și reprezentanții, însă Inspectoratul a demonstrat cu acte de la Direcția Management Resurse Umane că agentul șef adjunct Nicolae Pelivan (reprezentat în dosar) fusese numit inițial la Serviciul de Poliție Deltă Dunării prin dispoziție IGPR în 2012, dar începând cu data de 25.09.2023 raporturile sale de muncă cu structura centrală au încetat, fiind transferat la IPJ Tulcea.
 
Instanța a reținut că IPJ-urile sunt unități cu personalitate juridică proprie, conduse de ordonatori terțiari de credite. Drept urmare, acțiunea a fost respinsă pentru lipsa calității procesuale pasive a IGPR pentru toate pretențiile de după data transferului, judecătorul statuând că „obligația de plată nu incumbă inspectoratului general, ci exclusiv angajatorului de la acel moment”. Pentru restul reclamanților și pentru perioadele anterioare, acțiunea a fost respinsă pe fond ca nefondată.
 
Ce urmează la Curtea de Apel Constanța?
 
Dosarul a fost mutat oficial în faza de recurs la Constanța în data de 9 iunie 2026. Sindicatul „Pro Lex” încearcă acum să convingă completul de recurs că Tribunalul Tulcea a aplicat greșit legea, ignorând deciziile Curții de Justiție a Uniunii Europene (cauzele Defrenne II, Macarthys și Allonby) privind „remunerarea egală pentru muncă de valoare egală în cadrul aceleiași surse unice de finanțare” (bugetul de stat administrat de MAI).
 
Dacă Curtea de Apel Constanța va menține decizia de fond, sentința va deveni un precedent extrem de puternic, care va bloca definitiv mai multe procese similare deschise de polițiștii din teritoriu împotriva structurii centrale a MAI. O decizie contrară ar putea arunca în aer bugetul ministerului prin obligarea la plăți retroactive masive.
 
PRECIZĂRI

Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
 
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
 
Citește și
DNA și instituțiile judiciare discută utilizarea inteligenței artificiale în anchetele penale, în cadrul Forumului Just.AI