90 de ani de la moartea savantului ieșean de la Agigea – profesorul Ion Borcea (+30 iulie 1936), „căzut în lupta pe care de ani de zile o ducea pentru lămurirea tainelor naturii”

În urmă cu nouă decenii, la 30 iulie 1936, avea să se stingă, prematur (la 57 de ani), în spitalul din Constanța, profesorul de la Universitatea din Iași Ion Borcea (n. 30 ianuarie 1879, într-un sat lângă Bacău) – fondatorul Stațiunii Biologice Marină „Regele Ferdinand I” de la Agigea(înființată prin Decretul Regal la 1 martie 1926; în toamnă acestui an se preconizează o manifestare științifică consacrată Centenarului acestei instituții de cercetare din Dobrogea), primul institut de cercetări marine din România.
            La moartea sa, intempestivă, sub titlul Moartea unui învățat, N. Iorga avea să consemneze: „Profesorul Ion Borceaa căzut în lupta pe care de ani de zile o ducea pentru lămurirea tainelor naturii.
            În această luptă el închisese înțelesul vieții sale întregi, îndepărtîndu-se de o viață politică la care fusese atras fără succes acest mare suflet simplu, mai mult prin instinctelelui de urmaș al zdravenei țerănimi de la muntele Moldovei.
            Pe cînd vacanțele sînt pentru alții prilej de lenevie și de petrecere, din care se întorc mai obosiți decît la plecare, pentru acest entusiast al descoperirii ele erau prilejulcercetărilor sale răbdătoare în domeniul căruia-i consacrase viața”.
            Personalitatea și dimensiunea științifică, de factură europeană, a acestui remarcabil om de știință în domeniul biologiei marine mondiale (recunoscută ca atare de către prestigioase universități din Europa și Statele Unite, unde a fondat laboratoare și societăți de zoologei marină)și calitatea sa de om al Cetății (a fost și ministru), cu vederi democratice și antifasciste (s-a pronunțat ca atare în Parlament, în cuvântări publice, articole și interviuri) – membru-fondator al Academiei de Științe din România (martie 1935) –, sunt reliefate la moartea sa în necrologuri, cuvântări funebre, articole științifice, relatări publicistice.
            Întru pomenirea acestui „strălucit ambasadoralştiinţeiromâneşti”, fondator al științei marine naționale– invităm cetitorul a lua la cunoștință câteva dintre acestea(comemorare celor nouă decenii nu este pomenită în mass-media noastră).
           
Moartea tragică a profesorului I. Borcea
            Cu câteva zile în urmă, savantul profesorul I. Borcea, dela facultatea de ştiinţe din Iaşi, lucra la Institutul de cercetărimarine dela Mamaia. A fost înţepat la un deget de o vietate rară găsită în adâncul Mării Negre şi pe care o studia. De pe urma acestei înţepături, prof. Borcea s’a ales cu o infecţie gravă a sângelui şi cum era suferind de diabet, medicii au opiniat ca imediat să fie internat în spital.
            Cu toate îngrijirile date de către personalul medical al spitalului «Dr. Sion» din Constanţa, profesorul Borcea nu a mai putut fi salvat şi aseară la orele 6 şi-a dat obştesculsfârşt.  
            Ultimele clipe ale vieţii profesorul Borcea şi le-a petrecut în mijlocul unui mare număr de studenţi cari veniseră să-l viziteze la spital. Cum s’a aflat în oraş de moartea savantului de la Iaşi, la spital a fost un adevărat pelerinaj.
            Profesorul Borcea, fost ministru şişefulorganizaţieinaţional-ţărăniste din Bacău, a înfiinţatşi condus Institutul Bioceanograficdela Agigea, unele dintre puţineleaşezăminte de acest fel din Europa.
            Corpul neînsufleţit al defunctului va fi transportat a Iași – „Dreptatea”, 1 august 1936.

 
Moartea neaşteptată a prof. Ioan Borcea
            Constanţa 31. Profesorul Ion Borcea, dela universitateadin Iaşi, a încetat aseară din viaţă, în urma unei septicemii. Iată cum s’a produs moartea distinsului profesor şi savant.
            În ultimele zile profesorul Borcea, care lucra la institutul de cercetări marine dela Agigea, a fost înţepat laun deget de o vietate rară găsită în adâncul măreişi pe care savantul o studia.
            De pe urma acestei înţepături, profesorul Borcea s’a ales cu o infecţie gravă a sângelui. Suferind şi de diabet, profesorul, cu toate ajutoarele date la spitalul„dr. Sion” din Constanţa, unde fusese internat imediat, a încetat din viaţă aseară la orele 6.
            Ultimele clipe, profesorul Borcea şi le-a trăit în mijlocul studenţilor, care au venit aseară să-l viziteze la spital.
            Ştireamorţii savantului ieşans’a răspândit ca un fulger în tot oraşulşi la spital a fost un adevărat pelerinej.
            Profesorul Borcea era directorul institutului Bioceanograficdela Mamaia şi al institutului de cercetări marine dela Agigea, unul din puţineleaşezăminteştiinţifice în acest sens în Europa.
            Profesorul Borcea a fost ministru de instrucţie în guvernul federaţiei la 1918, milita în partidul național-țărănesc fiind şef al organizaţiei de Bacău.

            N.R.— Moartea prematură a profesorului Ioan Borcea, e o pierdere ireparabilă pentru oraşulIaşişi pentru ştiinţa românească.
            Prof. Borcea era un savant de mare valoare, apreciat deosebit în străinătate, şi mai ales în Franţa unde era des invitat să facă cursuri şi era primit cu dragoste şi entuziasm.
            La Facultatea de Ştiinţe din Iaşi, prof. Borcea făcea adevărat apostolat, respectând catedra şi lucrând permanent cu studenţii în laborator.
            Ca o complectare a activităţiiştiinţificeşi didactice, făcea lucrări de mare valoare la preventoriul Agigea, înfiinţatşi dezvoltat din iniţiativa lui.
            În viaţa politică, prof. Borcea a urcat cele mai înalte trepte; şi ca ministru de instrucţie, şi-a dovedit efectiv dragostea pentru Iaşi. Prof. Borcea era un om blând, inimos, serviabil, iubit de întreaga societate ieşană, cufundată astăzi într’o profundă durere – „Opinia” [Iași], august 1936.
 
Un ieșean vrednic
PROFESORUL IOAN BORCEA
            Deşi băcăuan de naştere, profesorul Ioan Borcea devenise un ieşan autentic şi se identificase în totul cu aspiraţiile acestui oraş.
            Evident, a sporit prestigiul Iaşului prin prestigiul său personal de mare om de ştiinţă. Dar prof. Borcea a înţeles să lucreze practic şi efectiv – atunci când împrejurările i-au îngăduit – pentru înzestrarea bătrânei capitale a Moldovei.
            De pildă, în scurtul timp cât a funcţionat ca ministru al instrucţiei publice, prof. Borcea a luptat împotriva tuturor şi a reuşit ca, din fondurile ministerului, să aloce cea mai mare parte pentru instituţiileşcolare ale Iaşului, în frunte cu Universitatea.
            Pentru această înzestrare ce se cuvenea Iaşului oropsit, prof. Borcea a rezistat tuturor competiţiilor primind chiar să-şiriştesituaţia politică personală. Asemenea pildă de tenacitate şiabnegaţie, în folos moldovenesc, nu se mai cunoscuse dela marele Alexandru Bădăreu.
            De aceia, prof. Borcea merită a trăi veşnic în amintirea ieşenilor.
            Dar prof. Borcea a dovedit respect şi dragoste pentru Iaşi, şi prin felul cum şi-a exercitat rolul didactic. A făcut la catedră adevărat apostolat ştiinţific, strîns legat de Universitate şi de acest oraş al vechei noastre tradiţii culturale.
            Nici o clipă nu s’a gândit să-şi caute ascensiune personală la Bucureşti, transformându-se în „ambulanţ” (cum, din nefericire, fac atâţiaalţi profesori). Dimpotrivă, de cîte ori avea prilejul, prof. Borcea dezaproba energic ambulantismulşi luptapentru ridicarea Iaşului academic.
             Iată, deci, încă un motiv de a recunoaşte că prof. Borceaera un mare, un vrednic ieşan. Şi de aceia moartea lui prematură e un doliu al Iașului întreg – „Opinia”, 2 august 1936.
 



Dl. decan Petre Bogdan ne vorbeşte despre: activitatea şi valoarea profesorului Ioan Borcea

Întâlnindu-l pe d. prof. Petre Bogdan, decanul Facultăţei de Ştiinţişi fost rectoral Universităţei, l-am rugat să ne dea câteva date din viaţa mult regretatului profesor Ion Borcea, mort în împrejurări tragice la Constanţa. Afectat de tristul desnodământ al fostului coleg de facultate, d.prof. Bogdan ne-a declarat:
            „L’am cunoscut pe profesorul Borcea din anul 1891, dela liceul Naţional.
            Eu eram elev în clasa 6-a iar el în clasa I-a.
            Au trecut apoi ani de zile şin’am mai auzit de el.
            În Universitate ne-am întâlnit din nou, ca profesori la aceeaşi facultate.
            Profesorul Borceaa fost decan al facultăţii de ştiinţe, directorul Muzeului de istorie naturală, preşedintele Cercului didactic ieşanşi a condus mulţi ani „Analele ştiinţifice” ale Universităţeiieşene.
            Ca ministru al Instrucţiunei în guvernul Federaţiei, a făcut mari sforţări pentru obţinerea fondurilor necesare Universităţeiieşene.
            Ca om de ştiinţă profesorul Ion Borcea a ilustrat galeria savanţilor români. El a studiat şi tratat ani îndelungaţi numeroase chestiuni ştiinţifice, în care una cu privire la animalele ce trăesc în ape dulci şi sărate.
            Rezultatele cercetărilor în această din urmă chestiune, au fost comunicate Academiei şi au avut ecou şi peste graniţă.
            Profesorul Borcea a fost invitat în Franţa spre a expune rezultatul lucrărilor sale ştiinţifice.
            Acum 20 ani, profesorul Borcea a condus staţiuneaştiinţifică maritimă dela Neapole. Profesorul Borcea a fost un caracter ferm, temperament viu, un bun cunoscător al specialităţii sale, apreciat atât de colegi cât şi de lumea ştiinţifică străină”.
I. Luca – „Opinia”, 2 august 1936.
 


Profesorul I. Borcea, marele cercetător al faunei Mării Negre, a murit ca un adevărat erou al ştiinţei.
            Înţepătura unei vietăţi rare din adâncurile Mării adusă în laboratorul dela Agigea al savantului zoolog, i’a provocat o infecţie atât de puternică, încât moartea a fost aproape instantanee.
            A fost una din acele dramatice răzbunări ale naturii împotriva celei mai nobile dintre pasiunile omului – cercetarea ştiinţifică a enigmelor vieţiişi materiei – şi care a costat viaţa atâtor savanţi.
            Pentru ştiinţa românească şi pentru ştiinţainternaţională, moartea profesorului Borcea constitue o pierdere din cele mai grele, fiindcă pasiunea acestui savant a stimulat cercetările zoologice pe litoralul Mării Negre, creiând la Agigea şi Mamaia două instituţiuni de cercetări bioceanograficeşi marine ale căror lucrări au contribuit la afirmarea civilizaţieiromâneşti în ştiinţa universală.
            Cine a cetit, de pildă, studiul publicat de profesorul Borcea în volumul comemorativ apărut cu prilejul semicentenarului alipirei Dobrogei la Regatul României, şi-a putut da seama, nu numai de profundele cunoştinţeşi de preţioasele amănunte dobândite prin migăloase cercetări în legătură cu fauna Mării Negre, dar şi de dragostea care îl atrăgea pe acest savant român de Marea Neagră românească, parte integrantă din istoria şi geografia ţării.
            Fiu de preot din Bacău, descendent al unei familii de răzeşi, profesorul Borcea şi-a servit ţaraşi neamul atât pe ogorul ştiinţei cât şi pe tărâmul politic, în cel mai curat înţeles al cuvântului.
            Inaccesibil altor pasiuni decât celor generoase şi umanitare, prof. Borcea a activat întotdeauna în rândurile democraţiei iar în calitate de ministru al instrucţiunii publice în guvernul federaţiei din 1919 a pus primele baze ale organizării învăţământului în România Mare.
            Modestia şi bunul simţînăscut i-au îngăduit prof. Borcea realizarea acelui rar echilibru între interesul pentru viaţa publică şi pasiunea pentru ştiinţă, care i-a caracterizat cariera.
            Cu atât mai mari sunt regretele pe care savantul şi omul politic prof. Borcea le lasă în urma sa – „Lupta”, 2 august 1936.
 
Savantul Ion Borcea a murit pe frontul științei
— Moartea cărturarului de autentică formație intelectuală și morală —
            Nimănui nu-i vine a crede.
            Profesorul Ion Borcea, omul afabil, pe a cărui față bonhomiaînfloria perpetuu un zâmbet cald, plin de bunătate – profesorul Borcea a murit în împrejurări revoltător de stupide.
            Vestea a consternat întreg Iașul.
            Toată lumea căuta să afle împrejurările în care s’a stins profesorul Borcea.
            Iată ce am putut afla în cursul zilei de eri, din anturajul rudelor și al prietenilor apropiați de familia Borcea.
La Agigea
            Profesorul Borcea se afla de o lună de zile la Agigea, unde, după ani de muncă și perseverență fără limită, reușise să creeze „Institutul de cercetări maritime al României”.
            În colțul acela de fermecată natură, în inima Mărei Negre a cărei faună și floră îi pasionase, profesorul Ion Borcea își instala în fiecare vară sediul cercetărilor sale; numeroși studenți ai facultății de știință îl însoțeau.
             Explorațiile în adâncurile pe care o cunoștea în toate amănuntele – îi dusese faima și peste granițe.
            Comunicările, descoperirile și contribuția sa la regimul animal al mărei noastre, creaseră renume și faimă în cercurile largi științifice din Apus.
            Numeroase reviste străine erau onorate de articolele sale; nu era congres internațional științific unde profesorul Borcea să nu fi adus aportul în specialitatea sa.
            M.S. Regele cunoștea deaproape – și urmărea cu atenție activitatea regretatului profesor ieșan; anul trecut Suveranul a făcut o vizită lungă institutului științific dela Agigea, de unde, însoțit de profesorul Borcea, a făcut o călătorie de informare pe litoralul Mărei Negre. Laboratoriile de la Agigea au fost onorate de sprijinul financiar direct al M.S. Regelui, care entuziasmat de organizarea și cercetările „institutului de cercetări maritim”, acceptase să patroneze activitatea de acolo.
Amănunte în jurul morței
            Până aseară, nu se știa încă precis în ce împrejurări și-a găsit moartea profesorul Ion Borcea.
            Sunt două versiuni asupra tragicului sfârșit.
            Înconjurat de studenții săi aleși dintre cei mai merituoși și care erau stabiliți la Agigea într’o colonie, profesorul Borcea le dădea explicațiuni de laborator asupra unuia exemplar rar de pește descoperit de dânsul în fauna Mărei Negre.
            La un moment dat, profesorul Borcea s’a înțepat la un deget în colții din gura peștelui – un tip de răpitor din specia respectivă – nedând importanță faptului.
            După câteva ore, s’a constatat o infecție teribilă; peștele avea vârfurile dinților otrăvite, ceea ce grăbi acțiunea streptococilor – groaznicii agenți ai septicemiei.
            Sfârșitul fatal n’a întârziat să se producă.
            Altă versiune, anunță că infecția s’a produs dela o înțepătură a unei insecte cadaverice, care i-a introdus în sânge microbii streptococici.
            Orice ajutor, în sanatoriul maritim dela Agigea, a fost de prisos: otrava și-a făcut prompt efectul.
Cum a aflat familia trista veste morței
             În peregrinările sale dealungul coastelor de la Agigea – unde natura sălbatecă a Mărei Negre îi oferea câmp vast de cercetări – profesorul Borcea era însoțit deseori soția sa, d-na dr. Lucia Borcea.
            Întâmplarea a făcut ca de data aceasta, profesorul Borcea să fie singur la Agigea.   Doamna Borcea se afla la București, unde o telegramă urgentă îi aduse groaznica vestei; în câteva ore d-sa se afla la căpătâiul soțului mort.
            Dl. avocat Mihai Borcea, a fost și d-sa chemat la Agigea dintr’o stațiune climaterică unde se afla.
*
            Profesorul Borcea s’a născut în 1879, în satul Racova din județul Bacău, fiu de țăran înstărit; vestea morțein’a fost transmisă încă bătrânei sale mame, care-l așteaptă încă să vie s-o vadă – căci profesorul Borcea obișnuia în fiecare toamnă, după terminarea cercetărilor dela Agigea, să se stabilească timp de 10 zile în sătucul Racova, în casa părintească, alături de octogenara sa mamă.
Dispoziții de înmormântare
            Probabil că, cu un vagon special, corpul regretatului profesor ieșan va fi transportat azi la Bacău; de aci, pe un car țărănesc, trupul lui va fi dus la Racova unde va avea loc înhumarea, în cimitirul satului, alături de ceilalți membri ai familiei.
În politică
            Profesorul Ion Borcea nu și-a dezmințit sentimentele profund democratice care i-au călăuzit toate acțiunile.
            Partizan devotat al d-rului Lupu, cu prilejul fuziunei cu național-țărăniștii, i s’a oferit președinția organizației de Bacău, unde era iubit și avea trainice simpatii în toate cercurile.
            N’a făcut tranzacții, când ele i-ar fi putut oferi situații strălucite.
            Ca ministru al instrucțiunii în guvernul federației, profesorul Ioan Borcea a făcut bună figură. 
Un amănunt impresionant
            Năpraznica moarte a blajinului profesor Borcea, a consternat toată lumea. Chiar și aceia care nu-l cunoșteau personal, au avut ori momente de tragică revoltă, contra soartei care l’a răpus în împrejurările relatate.
            Un amănunt impresionant.
            Profesorul Borcea, deși era de o construcție fizică masivă – capul său herculan se sprijinea pe un corp robust –, avea totuși un suflet larg, deschis, de o bunătate unanim recunoscută.
            Era un contrast izbitor între fizicul său de uriaș și resorturile acelea intime sufletești, care-l făceau atâta de iubit de toți cei cari l’au cunoscut.
            Experiențele sale pe corpurile animalelor – deasupra cărora îi plăcea să întârzie îndelung – îi cereau uneori să efectueze operațiuni dureroase.
            Cât îi era posibil, căuta să evite acestor animale, durerile, întrebuința toate mijloacele moderne ale științei, spre a nu efectua operațiuni și experiențe pe „carne vie”.
            Elevilor săi la Universitate le recomanda totdeauna grijă în această direcție.
            ...A murit un om bun, un profesor ideal, răpus de o gânganie minusculă din preajma Mărei Negre pe care cu cât o cunoștea mai bine, cu cât o iubea mai mult.
            A murit ca un savant desăvârșit, pe frontul studiilor. Un erou al științei și cunoștințelor. Numele lui va rămâne neșters în analele Universității ieșene unde a ocupat un loc de frunte.
            Iașul nu-l va uita.
Paulan – „Lumea” [Iași], 2 august 1936.
 
Profesorul IOAN BORCEA
            O moarte năprasnică a răpit din mijlocul nostru pe eruditul profesor I. Borcea, la o vârstă prea timpurie, spulberându-se astfel toate nădejdile cu care știința românească se sprijinea pe mintea sa viguroasă. Căci prof. Borcea, datorită marilor calități cu care l’a înzestrat natura, era unul din cei mai iluștri membri ai corpului didactic universitar.
            Datorită unei munci titanice, a unei dragoste nețărmurită pentru natură și a unui spirit cu adevărat pătrunzător, prof. Borcea ajunsese să-și acumuleze o vastă cultură științifică care îl consacrase de mult printre savanți.
            De dimineață și adesea până noaptea târziu, prof. Borcea printre borcanele, cărțile și microscoapele sale din laborator, muncea și studia Intens, căutând să pătrundă cât mai mult in misterele naturii, care îl pasionau atât de mult.
            Cursurile sale savante erau cu adevărat înălțătoare, reușind să strecoare în sufletele discipolilor săi, o mare dragoste și însuflețire pentru studiul zoologiei.
            În afară de Universitate, prin conferințe, atât la țară cât și în străinătate, prin multiple lucrări și cercetări științifice savante, prof. Borcea a reușit să contribueîntr’o prea mare măsură la înălțarea și răspândirea culturei românești.
            Institutul de cercetări zoologice dela Agigea, creația sa, de care era legat cu tot sufletul și care din nenorocire i-a fost și fatală, va rămâne o perlă printre instituțiile de cultură și cercetări științifice din țara noastră. Prin moartea sa Universitatea ieșană și știința românească pierde una din figurile sale cele mai reprezentative.
            Foștii lui elevi, care l’au apreciat, l’au respectat și l’au iubit mult și cu adevărat, îi vor păstra o pioasă și sfântă amintire.
Ing.agr. I. Goicu – „Lumea”, 3 august 1936.
 
Înmormântarea profesorului Borcea. Trista solemnitate din comuna Racova
            BACĂU. — Duminecă a avut loc în comuna Racova, judeţul Bacău, trista solemnitate a înhumării profesorului Ioan Borcea, fost ministru al Instrucţiei publice şipreşedinte al organizaţieinaţional-ţărăniste din Bacău. Sicriul cu rămăşiţelepământeşti au fost aduse ori după amiază delaConstanţaşi au fost transportate de un car, tras de şase perechi de boi, în comuna Racova, locul natal al defunctului profesor, unde au fost depuse în biserica comunei.
Asistenţa
            Au asistat numeroase delegaţiuni din Bucureşti, Iaşişi alte centre din ţară. Au luat parte d-nii: Costache Lupu, delegatul conducerii centrale a partidului naţional-ţărănesc, I. Popovici-Bâznoşeanu, delegatul facultăţii de ştiinţeşi al societăţii de naturalişti, N. Leon, subsecretar de stat la ministerul de industrie, reprezentanţiiuniversităţii din Iaşi, d-nii Const. Motaşşi D. Cădere profesori, o numeroasă delegaţie din partea organizaţieinaţional-ţărăniste din Iaşi, în frunte cu d-nii Ioan Rang, Anibal Ciurea, colonel Virgil Dumbravă şi doctor Ovid Cornescu. Apoi d-nii Ionescu, Râmniceanu, fost secretar general, general Rădulescu, general Castano, Gorovei prim-procuror, o foarte numeroasă delegaţie din partea organizaţieinaţional-ţărăniste din Bacău, al cărei şef era defunctul, în frunte cu d. Const. Nădejde, vicepreşedinteşi fost prefect, deputat Atta Constantinescu, prof. Lucian, Roiu-Iaşi, d-na Mariette Cerchez-Iaşi, Protopopescu, directorul prefecturii Bacău, Popescu, administrator financiar, Borcea, ing. şef al jud. membrii familiei etc. Organizaţilenaţional-ţărăniste din comunele învecinate: Buhuşi, Moineşti au venit în corpore cu steagurile partidului îndoliate.
            Au depus coroane ministrul instrucţiunii publice, universităţile din Iaşi, partidul naţional-ţărănesc, organizaţia centrală, asociaţianaturaliştilor, prefectul judeţului, corpul didactic, organizaţianaţional-ţărănistă din Iaşi, asociaţia clerului Bacău etc.
Serviciul religios
            Serviciul religios a fost oficiat de un sobor de preoţi în frunte cu preotul Zota, protoereuljudeţului, răspunsurile fiind date de corul învăţătorilor din comuna Racova şi al ceferiştilor din Bacău. După terminarea serviciului divin, preotul Zota, protoereuljudeţului, a omagiat memoria regretatului Ioan Borcea, din partea clerului băcăuan pentru grija ce a arătat-o bisericii şi clerului ca fost ministru al instrucţieişi al cultelor.


Cuvântarea d-lui prof. Motaș
            D. prof. CONST. MOTAŞ, în numele ministrului de instrucţie dr. Angelescu, aduce un ultim salut aceluia ce a fost profesorul Ioan Borcea. Ministrul de instrucţieşi universitatea din Iaşi, spune d. Motaş, ia parte cu vie durere la doliul care a lovit atât de fulgerător familia profesorului Borcea. Ministrul de instrucţie deplânge pe fostul său conducător din 1920, iar universitatea din Iaşi pe acela care a activat în cadrul ei din 1906, adică de aproape 30 ani şis’a făcut cunoscut peste hotare prin valoroasele sale lucrări ştiinţifice.
            După ce face o detailată descriere a biografiei defunctului, d.prof. Const. Motaş arată că puterea de muncă a lui Ioan Borcea era uriaşă; el lucra zi şi noapte acasă şi la laboratorul său. În timpul din urmă se dedicase studiului faunei din lacurile Basarabiei şi a Mării Negre. După mari şi istovitoare sforţări, profesorul Borcea a reuşit în ultimii săi ani să-şiîntemeeze primul laborator de zoologie marină în România, la Agigea, în judeţulConstanţa. Aci el venea în fiecare vară să sondeze tainele Mării Negre şi cu mijloace reduse, el a ajuns să adune un material imens, care n’a mai putut fi publicat.
            Chiar mâine, 3 august, profesorul Borcea urma să plece în nordul Dobrogei, dar soarta neînduplecată a decis altfel. În ziua de 30 iulie, s’aprăbuşit ca un stejar izbit de trăznet în plină activitate, în floarea vârstei. Cariera ştiinţifică a profesorului Borcea se apropia de apogeul ei, când a fost curmată atât de brusc. Ultima sa călătorie în străinătate, împreună cu d-na Borcea, a fost una din culmile acestei strălucite cariere.
            Invitat de universităţile din Franţa, profesorul Borcea a ţinut în luna mai 1935 o serie de conferințe asupra faunei Mărei Negre la Sorbona, la societatea zoologică a Franţei, al cărei preşedinte a fost în 1932, apoi la universitǎrile din Lyon, Grenoble, Marsilia şi Montpellier. Aici, în şedinţadela 26 mai, consiliul profesoral al universităţii din Montpellier îi decerne titlul de doctor honoris causa. Profesorul ieşean prin cuvântul său a făcut să sporească în apus prestigiul ştiinţeiromâneşti al cărei ambasador s’a întors din această călătorie cu adevărat triumfală, plin de entuziasm şi de energie şi cu zeci de planuri pentru viitor.
            Ca şef de laborator a făcut numeroşi elevi pe care ia călăuzit şi îndrumat ca un adevărat părinte.
            Acesta a fost profesorul şi savantul Borcea. Defunctul a fost membru de onoare al Sindicatului ziariştilorprofesionişti din Iaşi. Luptător pentru cauza dăscălimii, el a fost preşedinte al Cercului didactic din Iaşi. Reprezentant strălucit al ştiinţeiromâneşti, el a fost membru fondator al Academiei de ştiinţe din România. Democrat convins şi cu o dragoste adevărată pentru pătura țărănească, profesorul Borcea s’a aruncat şi în vâltoarea luptelor politice, urcând scara erarhiei până la treapta, de ministru al instrucţiunii publice. În 1926, în această calitate, el a sprijinit mult universitatea din Iaşi.
            Profesor de rassă din pleiada marilor Xenopol, Philippide, Ibrăileanu, Leon, Matei Cantacuzino, Stere, universitatea mihăileană pierde un adevărat stâlp al ei, un străjer neadormit al intereselor ei, ştiinţa românească, un savant de primul rang, iar ţara pe unul din cei mai vrednici bărbaţi ai săi, a încheiat d. profesor Motaş.
 
Telegrama d-lui Const. Nădejde
Cuvântarea d-lui Ion Mihalache
            D. CONST. NĂDEJDE, vicepreşedinteleorganizaţieinaţional-ţărăniste din Bacău, aduce omagiul organizaţiei al cărei şef era defunctul Ioan Borcea.
            D. Nădejde dă citire următoarei telegrame din partea d-lui Ioan Mihalache, preşedintele partidului național-țărănesc.
            «Iau parte personal şi în numele partidului la durerea ce a lovit ca un trăsnet din senin organizaţia din Bacău ce pierde pe ilustrul său preşedinte, mort la postul de onoare, în cercetări de descoperire de noui adevăruri ale ştiinţei. Jertfa lui fie pildă vie pentru cei pe cari i-a comandat cu onoare şi demnitate».
            Apoi d. Nădejde în numele partidului naţional-ţărănesc de sub preşedinţiad-lor Ion Mihalache şi d. N. Lupu, personal aduce ultimul salut vechiului luptător ţărănist-democrat care a fost Ion Borcea. El n’a fost numai omul unui partid ci şi un ales al neamului şi dovadă este că la ultimul salut s’a asociat şi guvernulşi ministrul şcoalelor. Ridicat la cele mai înalte trepte ale culturii, savant cu nume mondial, cercetător fără pereche şi laboratorii, Borcea a coborît în mijlocul mulţime pentru a-i face şieducaţiacetăţenească.
CUVÂNTAREA D-LUI I. RANG
            D. IOAN RANG fost deputat, aduce o omagiul organizaţieinaţional-ţărăniste din Iaşişi al d-lui prof. N. Costăchescu personal. Ca parlamentar, ca ministru, spune d-sa, Borcea a contribuit într’o mare măsură la ridicarea Iașului cultural. Cercetător al naturii zi de zi, fenomenele sociale, mai ales după război nu l-au putut lăsa indiferent şi atunci cărturarul Borcea a crezut de datoria sa să intervieşi să pun o parte din activitatea sa în rezolvarea problemelor sociale, împreună cu o serie de cărturari şi dascăli din Iaşi a purces la propaganda ideologiei, care stă azi la baza partidului naţional-ţărănist.
Alte cuvântări
            D. PROTOPOPESCU directorul prefecturii judeţului Bacău, în calitate de reprezentant al guvernului, aduce omagiul neţărmuritaceliua care a fost o podoabă a ţăriişi mândrie a judeţului Bacău. D-sa evidenţiază dragostea şi interesul arătat de defunct pentru judeţul său de origină.
            D. ANDREI POPOVICI BÂZNOŞANU, profesor la universitatea din Bucureşti aduce ultimul salut din partea societăţiinaturaliştilorşi al academiei de ştiinţe. Borcea a fost un model de profesor; el avea pe deplin cele trei calităţi ce se cer profesorilor universitari. Bun didact la catedră, bun popularizator şi mai presus de toate promovator de cercetări originale, Borcea a fost savantul desăvârşit care la început a abordat variate probleme din domeniul zoologiei pentru ca ea să se oprească cu pasiune asupra uneia, fauna Mărei Negre. D. Bâznoşeanu subliniază activitatea atât de laborioasă a profesorului Ion Borcea pe acest tărâm. El a umplut sute de borcane cu animale marine pe care le-a depozitat la institutul dela Agigea şi în laboratorul de zoologie al universităţii din Iaşi, un material imens care poate fi cercetat nu de un singur naturalist dar de legiuni de naturalişti, material care a atras atenţiaşi interesul deosebit al zoologilor străini.
            D. GHEORGHIU, asistent la universitatea din Iaşi, omagiază activitatea defunctului în numele asociaţieiasistenţilor universitari.
            Au mai vorbit d-nii Podoleanu, fost primar al oraşuluiBuhuşi, avocat Dionisie Ionescu, în numele tineretului naţional-ţărănist,Ţărănescu din Bacău, prof. Alecu, în numele corpului didactic şiînvăţătorFocşa, directorul şcoalei din Racova, în numele populaţiei din locul natal al marelui dispărut.
În lacrimile numeroasei asistenţe corpul defunctului a fost scoborât în cavoul familiei din curtea bisericii comunei Racova – „Dreptatea”, 4 august 1936.
 
Viața şi opera profesorului Ioan Borcea
            Eri a fost înmormântat la Racova (jud. Bacău), profesorul Ion Borcea.
            Născut la 13 ianuarie 1879 în satul Buhocijudeţul Bacău, profesorul Ion Borceaa trăit în prima copilărie o viaţă de sat.
            Studiile secundare şi le-a făcut la Iaşi la liceele Internat şiNaţional.
            În 1897, dă bacalaureatul, ducându-e apoi la facultatea de ştiinţe dinIaşi pe care o absolvă în anul 1900, luîndu-şilicenţaîn ştiinţe naturale.
            În acelaş an a plecat la Paris, unde a urmat timp de doi ani facultatea de ştiinţe naturale, luându-şilicenţaşi la această facultate în 1902.
            În 1905 şi-a susţinut la Paris doctoratul în Ştiinţe naturale.
            Cariera universitară şi-a început-o încă de pe când frecventa Universitatea ieşană.
            În anul 1900 afost numit preparator la catedra de Morfologie dela facultatea de Ştiinţe.     În 1906 este avansat conferențiar la Zoologie, iar în 1909 îşi dă docenţa în Zoologe.
            În anul 1912, Ion Borceaeste numit suplinitor la catedra de Zoologie, iar în acelaş an consiliul facultăţei deŞtiinţi l-a chemat ca titular al acestei catedre.
            În calitate de profesor Universitar, Ion Borceaa fost mult stimat de colegii.
            Dovadă e că este numit pe rând: suplinitor al catedrei de Geografie în perioada 1914-1916; suplinitor al catedrei de Morfologie în 1920; suplinitor al catedralei de Fiziologie animală în 1921 1924; decan al Facultăţei de Ştiinţi în 1923 şi suplinitor al catedrei de Parasitologiedela Facultatea de Medicină în anul 1932.
            Profesorul Ion Borceaaavut paralel cu activitatea ştiinţifică universitară, una extra-universitară.
            În 1919 este numit membru corespondent al Academiei Române.
            În 1935 fondează Academia de Ştiinţi din România. Tot el este fondatorul societăţei de Ştiinţi din Iaşi.
            Dar activitatea ştiinţifică a profesorului Borceanu s’arezumat numai în sfera ţărei noastre, ci a trecut graniţele, dând un ecou puternic în întreaga lume.
            Profesorul Borceaa fost acela, care a fondat instituţiile: „Société de Zoologique de France”, muzeul de istorie naturală din Paris, precum şi muzeul de istorie naturală din New York.
            Activitatea şi autoritatea ştiinţifică a profesorului Borceas’au impus neîncetat. Îl vedem: director al muzeului de istorie naturală din Iaşi, director al staţiei zoologice române „Regele Ferdnand I-iu”, dela Agigea (Marea Neagră), şi director al publicaţiei „Analele Ştiinţifice aleUniversităţiiieşene”.
            Ca membru al Cercului Didactic, Ion Borceaa dus o luptă zi de zi pentru revendicarea drepturilor acestui corp profesional. Drept mulţumire, profesorii ieşeni l-au ales preşedinte al Cercului Didactic.
            În politica ţărei ca şi în ştiinţă, Ion Borceaa jucat un rol preponderent. În 1919-1920 a fost ministru de Instrucţiune Publică şi Culte precum şi ad-interim la industrie şiComerţ. Politica lui a fost bazată pe principii democratice. Astfel, până în ultimul moment îl găsim înregimentat în partidul naţional-ţărănesc.
            Ion Borcea, ca fiu de ţăran, a înţeles să ducă o politica de înălţare a clasei sociale din care a emanat
            Ca fiu al ţăreiîl găsim în campania din 1916-1918, apărându-şi patria de duşman.
            El s’a eliberat din armată cu gradul de căpitan în rezervă.
            Câteva din lucrările ştiinţifice importante ca: „Nevertebrate”, „Lista animalelor marine”, „Révisionsystématique et distributiongèografique de Gobeides”, „Considération sur la mise en valeur de pêcheriesroumaines” etc., au avut un ecou răsunător în lumea ştiinţifică [europeană].         
            Pentru serviciile aduse ţăreişiştiinţei, a fost decorat cu „Coroana României”, „Légiond’honneur” (Franţa) şi alta ordine.
            Ion Borceaa fost unul din cei mai străluciţi ambasadori ai ştiinţeiromâneşti.
            Prin moartea lui, Universitatea ieşanăşiIaşul pierd ca unul din cei mai de seamă exponenţi.
            Cu cinci zile înainte de a muri, Ion Borceaşi-a scris auto-biografia, pe care a trimis-o Universităţiiieşene.
            În faţa mormântului proaspăt al lui Ion Borcea, ni seînfăţişează tabloul viu ce l-am  văzut Sâmbătă la laboratorul de zoologie, unde asistenţişilaboranţistrânşiîn jurul tabloului profesorului dispărut plângeau şi nu-și puteau închipui că într’adevăr Ion Borceaa murit.
H. Brănişteanu – Opinia, august 1936.