Cuibul Reginei din Portul Constanța în memoriile comandorului Virgil Alexandru Dragalina

Cuibul Reginei, cunoscut și sub numele de Pavilionul Regal, mica reședință de vară din Portul Constanța a Reginei Elisabeta (29 decembrie 1843 – 2 martie 1916) a intrat în atenția jurnaliștilor și cercetătorilor după 1990. Bunăoară, „Ziua de Constanța” a publicat șase articole. Contribuții importante au adus și cercetători constănțeni. Îi nominalizăm în continuare.
George Varsami, custodele Muzeului Portului Constanța[1], a realizat un studiu documentat, având drept suport izvoare arhivistice în care prezintă istoria primei clădiri, construită în anii 1909-1910. Urmărindu-iistoria, autorul ne informează că în anii 1916-1918, Pavilionul Regal, sub ocupația germană și bulgară a fost jefuit iar interioarele distruse. S-au impus, după revenirea administrației române la Constanța, reparații și remobilarea camerelor.
În dimineața zilei de 19 ianuarie 1927 la Cuibul Reginei a izbucnit un puternic incendiu care a afectat zona de est. Reședința a fost reconfigurată în ansamblu pe baza unui plan nou. Costurile s-au ridicat la 3.500.000 lei.[2]




S-au mai ocupat de subiect Doina Păuleanu[3] și Delia Cornea[4]. Interes pentru CuibulReginei găsim și la Petre Covacef, pasionat cercetător preocupat de istoria Portului Constanța și nu numai.[5]Petre Covacef susține că Pavilionul Regal s-a construit începând cu anul 1902. Clădirea era „un mic pavilion cu trei camere, prispă și cu olane pe acoperiș, tip casă țărănească”.
Din anul 1903 Regina Elisabeta și alți membri ai familiei regale veneau în timpul verii la mica reședință. Cea mai interesată și doritoare de sezoane la Mare, la „Cuibul Reginei”, cum va fi denumit, a fost Regina Elisabeta. Ea a stat cel mai mult în reședința pe care a iubit-o pentru că era o admiratoare a Mării. Nu putea fi deranjată de curioși, obiectivul fiind în grija unei gărzi dată de Marina Militară.
În general cercetătorii au evidențiat clădirea și mai puțin preocupările Suveranei pe timpul sezonului. Detalii avea să aducă Editura Militară, carea publicat în anul 2011 cartea comandorului Virgil Alexandru Dragalina, Escadrila de Nistru. Autorul aduce în atenție detalii, evenimente interesante nu numai pentru istoria Portului Constanța, dar și a vieții Reginei.
Cine a fost Virgil Alexandru Dragalina? S-a născut pe 16 ianuarie 1890 în familia locotenent-colonelului Ioan Dragalina, viitor general, erou al Primului Război Mondial, decedat în urma rănilordin Defileul Jiului pe 12 octombrie 1916. Tatăl și-a dorit pentru cei doi băieți, Virgil și Cornel, cariere militare în trupele de uscat. Virgil după ce a urmat Liceul Militar de la Iași a optat pentru Marina Militară, spre surprinderea familiei. Fratele Cornel Dragalina s-a format ca ofițer de uscat și a luptat în Marele Război.A comandat cu gradul de căpitan o baterie de obuzierefiind rănit în contraatacul de la sud de Hârșova.
După absolvirea Secției de Marină a Școlii de Artilerie, Geniu și Marină Virgil Dragalina a avut o carieră frumoasă în Marina Militară.[6] În anul 1935 a fost transferat la Serviciul Maritim Român de unde s-a pensionat.
După instaurarea regimului comunist a fost marginalizat, ca mulți alți ofițeri formați în regimul trecut. S-a angajat ca electrician pentru a-și susține familia. Cele două fete ale sale, Ioana și Opritza au emigrat în S.U.A. cu soții lor. În 1975, Virgil Dragalina și soția decid să părăsească țara pentru S.U.A., întregind familia. A decedat pe 6 martie 1980 la vârsta de 90 de ani.

A lăsat o serie de manuscrise foarte importante pentru cunoașterea unor evenimente din istoria Marinei Militare. Fiica sa, doamna Opritza Dragalina-Oprea s-a preocupat de valorificarea memoriilor tatălui său. Așa a apărut în 2011 la Editura Militară, surprinzătorul volum semnat cu titlul Virgil Alexandru Dragalina, Escadrila de Nistru, ediție îngrijită de Adrian Pandrea și Dumitru Roman, Cuvânt înainte de istoricul Ion Bulei. Pentru promovarea numelui tatălui său, doamna Opritza sponsorizează Marele Premiu „Comandor Virgil Alexandru Dragalina” și o medalie cu efigia titularului de premiu (1.000$) acordat anual celei mai bune lucrări de istorie, aleasă de un juriu de istorici consacrați, de Asociația Națională Cultul Eroilor „Regina Maria”.
Tânărul sublocotenent Virgil Dragalina a intrat în contact cu membrii familiei regale, prinții Marioara, Nicolae și Ileana, copiii Mariei și ai lui Ferdinand, moștenitorii Tronului, în luna mai 1912. Sosiți la Constanța la reședința regală, guvernanta a solicitat comandantului crucișătorului „Elisabeta”, comandorul Nicolae Negru, să-i primească la bord pe copii. Misiunea de a-i aduce la navă cu barca numărul 1 i-a fost încredințată sublocotenetului Virgil Dragalina, care trebuia să se ocupe de ei la bordul crucișătorului și să-i distreze. Comandorul Nicolae Negru l-a ales pe tânărul ofițer pentru personalitatea sa. A ținut cont însă și de experiența cu copiii întrucât avea și el trei surori mai mici.
Barca crucișătorului „Elisabeta” avea zece rame manevrate de zece marinari. De la mal i-au adus pe prinți la bord, nava fiind ancorată la circa 100 de metri de cheu, nu departe de farul verde de la gura portului. Prinților li s-au prezentat ofițerii navei. În zilele următoare au mai ieșit în larg cu barca și cu baleniera prin bazinul portuar pentru a vedea activitatea de încărcare și descărcare a mărfurilorde la vapoare.
În luna iunie 1912Elisabeta s-a instalat la Cuibul Reginei. Garda obiectivului era asigurată de 12 marinari de la crucișătorul „Elisabeta”. Comandant al gărzii din patru în patru zile era sublocotenentul Virgil Dragalina. Dacă „Elisabeta” ieșea în misiune în larg pentru mai multe zile nu se mai schimba garda. Atât ofițerul cât și soldații erau obligați să doarmă îmbrăcați și încălțați gata de intervenție dacă era cazul.
Virgil Dragalina a scris despre CuibulReginei în memoriile sale, asemuindu-l cu apartamentul unui comandant de transatlantic, compus dintr-un salon folosit pentru primiri și servitul meselor. Mai erau și cabine mai mici. Spațiul principal adorat de Regină era terasa acoperită cu o tendă unde aceasta stătea ore în șir într-un coș (scaun) înalt de răchită, admirând marea într-o liniște marcată de mișcarea valurilor și a brizei de larg. Atmosfera îi crea o stare de contemplare prelungită. De pe terasa mică deschisă către port putea vedea și saluta vapoarele.
În anul 1912 sub pavilion în piatra digului s-au amenajat trei încăperi, pentru ofițerul de gardă, marinarii care intrau în posturi și personalul Reginei, care făceau serviciul zilnic. La Cuibul Reginei nu se preparau mâncăruri, erau aduse zilnic de la Palatul Regal din Constanța. După cină, personalul pleca de la Cuibul Reginei, urmând să revină în dimineața următoare. Pe timpul nopții rămânea o cameristă, garda celor 12 marinari și comandantul ei. Schimbarea gărzii se efectua în liniște totală pentru a nu tulbura Regina. O santinelă avea misiune la capul scărilor, al doilea soldat pe digul mic și al treilea pe digul mare, iar noaptea pe terasa principală. Avea responsabilitatea să supravegheze dormitorul Reginei. Suverana obișnuia să doarmă cu ușa deschisă.
Când a preluat comanda gărzii sublocotenentul Dragalina s-a prezentat Reginei, care i-a spus că îl admiră copiii. Protejata reginei, tânăra Zozo Bengescu l-a apelat pe ofițer Messalina, nume preluat de toți.
Momentele de contact cu Regina i-au dat posibilitatea lui Virgil Dragalina să-i remarce cultura și inteligența. Limba română o rostea cu arhaisme, care era „cea mai armonioasa și dulce limbă din lume”[7]. Folosea pronunție moldovenească, care îi dădea graiului „o suavitate rar întâlnită”[8]. Aprecierile sale asupra Mării erau dovada romantismului și talentului literar. Se cunoaște că a excelat în poezie sub pseudonimul de Carmen Sylva.
Virgil Dragalina a reținut în Jurnalul său câteva remarci făcute de pe terasă de Regină: „Nici un pictor nu poate să redea zbuciumul mării și viața ei”; „Cu o neîntrecută grație planează pescărușii deasupra valurilor”; „Numele dumitale este așa de frumos! Dra-ga-li-na! Ca un clinchet de zurgălăi”.[9]

Regina Elisabeta era atentă noaptea la semnalele vapoarelor care manevrau în port. Era convinsă că o salutau pe ea. Obișnuia să se dea jos din pat, să-și pună în grabă capotul, să iasă pe terasă fluturând o bucată de pânză, privind în întuneric să descopere vaporul.
Întrucât noaptea era rece, iar Regina se dădea jos din patul cald, îmbrăcată cu un capot subțire, nimeni nu îndrăznea să-i spună că risca să răcească iar vapoarele nu salutau, ci dădeau semnale de prezență și navigație. S-a creat o stare de agitație în micul grup de la Cuibul Reginei. A fost rugat să intervină Virgil Dragalina, care se bucura de simpatie din partea Elisabetei. A decis să organizeze pe terasa mica un post de veghe. Santinela avea misiunea de a-i raporta când Regina ieșea din dormitor. Militarul trebuia să coboare în cea mai mare liniște să-l anunțe pe Dragalina.
Și a ieșit Reginaîntr-o nopate pe terasă.Militarul s-a dus tiptil la geamul camerei unde dormea sublocotenentul Dragalina îmbrăcat și i-a raportat. Acesta a ieșit rapid fără bicorn și epoleți apropiindu-se de Regină și i-a spus cu glas îngrijorat că o să se îmbolnăvească. A urmat o scenă unică. Tânărul sublocotenent Dragalina a cuprins-o cu o mână de talie iar cu cealaltă mână i-a aranjat capotul la gât. Regina i-a spus lui Dragalina că se poate să o fi zărit marinarii pe care îi saluta. Respectuos,Dragalina i-a precizat că marinarii nu vor să-o deranjeze. Regina a acceptat că marinarii sunt foarte respectuoși. La brațul lui Dragalina Suverana a fost condusă în dormitor, în pat unde a învelit-o cu grijă cu o pătură. Regina i-a surâs încurcată. I-a stins lampa și s-a retras îngrijorat de posibilitatea unor consecințe pentru îndrăzneala sa de a-i impune Reginei să revină în cameră și mai ales pentru că și-a permis s-o atingă. A doua zi Regina i-a  mulțumit iar la masa de prânz a lăudat în fața celor prezenți grija lui Dragalina pentru sănătatea ei.
O întâmplare nedorită prin care a trecut sublocotenentul Dragalina i-a arătat interesul și grija Reginei pentru persoana sa. Îmbrăcat în ținuta de ceremonie în redingotă, epoleții cu fir de aur, centura de mătase, sabia prinsă în două baiere și bicornul pe cap s-a urcat într-o barcă mică și murdarăla scara crucișătorului „Elisabeta”, ancorat la o sută de metri de cheu, pentru a veni la schimbarea gărzii de la Cuibul Reginei.
Barca fiind mică a stat în picioare pentru a-și proteja uniforma. Valurile făcute de un remorcher, care a trecut prin apropiere, l-au dezechilibrat și a fost nevoit să sară în apă. S-a dat alarma la crucișător și Pavilionul Regal. Regina a ieșit pe terasa mică, unde spunea repetat „să nu se înece copilul meu”.[10]
Dragalina a reușit să ajungă la scara navei, să urce la bord.A fost primit cu „ceremonial” decolegii ofițeri, careau făcut glume pe seama pățaniei sale.  În timp ce își schimba uniforma, un lacheu de la Cuibul Reginei a venit la borddin dispozițiaReginei, a întrebat de starea lui și i-a adus ceai cu rom să-l ferească de răceală.
Virgil Dragalina ne mai informează că Regele Carol când venea la Constanța nu se caza la Cuibul Reginei. Obișnuia însă să servească prânzul cu Regina, după care pleca învizita în port sau oraș. Nu avea răbdare să stea pe terasă să admire Marea, cum o făcea soția sa.



Regina a plecat de la îndrăgita ei reședință la sfârșitul lunii iunie 1912. A fost condusă de sublocotenentul Virgil Dragalina la vagonul regal, garat în apropierea Pavilionului. Marinarii din serviciul de gardă i-au dat onorul. La crucișătorul „Elisabeta” s-a dat alarma și marinarii s-au urcat rapid în arboradă, salutând-o pe Regină prin urale și agitarea beretelor. Surprinsă și emoționată Regina a șoptit: „Dragii mei copii marinari”.[11]
În iunie 1912 când Virgil Dragalina a făcut serviciul la Cuibul Reginei, un fotograf a realizat mai multe fotografii în care apar Regina, prinții, sublocotenentul Dragalina și probabil Zozo Bengescu. Fotografiile au devenit ulterior ilustrate. Vom atașa din colecția domnului ing. dr. George Stănescu imaginile surprinse în ilustrate.
Sublocotenentul Virgil Dragalina o va revedea pe Regină la castelul Peleș, la Sinaia, în luna iulie 1912, când a dat urmare invitației prinților. A vizitat castelul, condus de Nicolae și Mărioara. Regina l-a invitat la cină unde a participat și Carol. Seriozitatea monarhului i-a produs o stare de nesiguranță tânărului ofițer. Regina a mărturisit că vor servi șampanie la cină la rugămintea ei pentru a-l onora pe Dragalina. Carol era strâns la pungă. Șampania se servea rar. Dar a acceptat. După cină, s-a jucat biliard, iar a doua zi a participat cu familia regală la o excursie. Au trecut granița la Predeal în Transilvania și au mers până la Brașov.
Se va mai revedea cu familia regală cu ocazia vizitei țarului Nicolae al II-lea la Constanța în ziua de 1/14 iunie 1914. La Pavilionul Regal garda era comandată de Virgil Dragalina. Țarul și familia sa au poposit și la Cuibul Reginei pentru a serviprânzul în salon. Dragalina a avut onoarea de a da mâna cu țarul, marile ducese și moștenitorul tronului Rusiei, țareviciul Alexei.
A venit Marele Război iar Virgil Dragalina a îndeplinit misiuni importante, remarcându-se la comanda Escadrilei de Nistru, apărând noua frontieră a României.
Cum am precizat, Regina Elisabeta a trecut la cele veșnice pe 2 martie 1916. Notările comandorului Virgil Dragalina ne permit să o cunoaștem mai bine pe Suverană, și totodată să aflăm evenimente din istoria modernă a Portului Constanța care cuprinde anul acesta 130 de ani.