28 ianuarie - Sfântul Cuvios Efrem Sirul

 
Tainele divine au fost grăite prin armonii de cuvânt şi multe din tainele credinţei au fost slăvite prin cânt.
 
Poeţii creştini prin dulceaţa versului au  revărsat  în adâncul inimilor noastre învăţătura cea sfântă.
 
Prin virtuţi alese au apărat  Adevărul şi Dreaptă credinţă, reuşind să aprindă focul sacru în sufletele răvăşite.
 
Un astfel de Sfânt şi poet creştin care a strălucit prin ascetismul său  pomeneşte Biserica Ortodoxă în data de 28 ianuarie, iar cele trei sute de mii de stihuri scrise de el,  sunt ca o rugăciune care descoperă şi cântă măreţia lui Dumnezeu.

Este Sfântul Efrem Sirul marele poet al sirienilor, cinstea tuturor neamurilor creştine.

S-a născut în anul 306 în oraşul Nisibi (Mesopotamia), din părinţi creştini care i-au dat o aleasă creştere duhovnicească.
 
Auzind de darul şi însuşirile lui episcopul Iacob îl are ca ucenic, lărgindu-şi astfel orizontul strălucit al chemări sale. Ia ca studiu pătrunderea tainelor credinţei şi se hotărăşte să-I închine viaţa Domnului, călugărindu-se.
 
Este diaconit şi pe această treaptă va rămâne toată viaţa, luând conducerea Şcolii Perşilor din Cetate, unde este cunoscut ca cel mai renumit profesor.
 
Pleacă din oraş datorită cotropitorilor şi se stabileşte în ultimii 10 ani ai vieţii sale în Edesa, alături de mama sa. Trăia de obicei ca anahoret într-un munte aproape de oraş, apoi pleacă pelerin la mânăstirile din Egipt şi în Capadocia Sf. Vasile cel Mare.
 
Adoarme întru Domnul, la anul 373, şi o parte din Sf. Moaşte se află la Mânăstirea cu hramulSfântul Efrem Sirul, în apropierea localiţăţii Kontariotissa (Grecia).

De când a intrat în mănăstire şi până la sfârşit, nu a mâncat decât pâine de orz şi legume, iar băutura i-a fost doar apa. Trupul i se uscase pe oase, ca un hârb de oale şi haina era din petice de culoare cenuşie. Era mic de stat, pleşuv şi spânatic, cu o faţă serioasă şi niciodată nu râdea.
 
Opera Sf. Efrem Sirul este nespus de mare. A tâlcuit toată Scriptura şi a cântat în versuri Viaţa Mântuitorului cu momentele publice ale activităţi Sale.
 
Şi aşa ne apare toată cuvântarea Sfântului, ca o harfă ce dezleagă tânguirea sufletului omenesc!
 
O poezie a durerii cântată pe tonurile grave, ce te zguduie sufleteşte.
 
El este poetul duhovniciei noastre care ştie ce coardă să strunească, pentru a purta arcul voinţei  sale potrivit sensibilităţii, într-un cântec al eternităţii.
 
De la el creştinătatea veacurilor primeşte ca  pe nişte boabe de metanie rugăciunea lui, care se înalţă ca o mireasmă plăcută lui Dumnezeu.
 
Păstraţi acest ,,tezaur” lăsat ca moştenire de Sf. Efrem Sirul, pentru a ajunge mai uşor la Dumnezeu! 

,,Doamne şi Stăpânul vieţii mele, duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire şi al grăirii în deşert, nu mi-l da mie. Iar duhul curăţeniei, al gândului smerit, al răbdării, şi al dragostei, dăruieşte-l mie slugii Tale.

Aşa Doamne Împărate, dăruieşte-mi ca să-mi văd greşalele mele şi să nu osândesc pe fratele meu, că binecuvântat eşti în veci vecilor!” (rugăciune din slujbele Postului Mare).