Editorial Moş Crăciun, nu eşti tu vedeta

Cine nu a auzit de el? Este rumen în obraji, are o barbă lungă şi albă. Locuieşte în Laponia şi nu mai ştie nici el ce vârstă are. Nu este un simplu călător. În pantaloni roşii şi cămaşă roşie, ce acoperă o burtă prietenoasă, porneşte, o dată pe an, într-o călătorie în întreaga lume, pentru a aduce magie şi zâmbete pe buzele celor mici şi celor mari.
 

Îl recunoşti? Sigur, el e, e Moş Crăciun, ne-a vizitat serile trecute. Ştii, obişnuiam să ador Crăciunul. Îmi plăcea cum Moş Crăciun preda lecţii de umanitate, de apropiere şi de iertare. Îmi plăcea bucuria din privirea oamenilor, care erau mai buni, mai darnici, mai dornici de a face surprize, mai bogaţi în gânduri pentru cei mai puţin norocoşi.

Până am observat ce departe suntem de gândurile îndreptate către ceilalţi în restul anului. Până am mirosit că apetitul pentru fapte bune creşte odată cu apropierea Crăciunului. Până am văzut şi partea cealaltă a cadourilor frumoase: îmbulzeală, nervi, goana după cadoul perfect, într-un cuvânt, nebunie. Scrisori către Moş Crăciun, cadouri dăruite în numele lui, ciocolată care ia forma bărbosului şi lista poate continua.
 

Vorbim prea mult de Moş Crăciun, nu crezi? Aşa că am hotărât să-l trimit la o şcoală de corecţie, bărbosului i se acordă o importanţă prea mare. Mie mi-a spus bunica: Crăciunul nu înseamnă Moş Crăciun. Nici cadouri. Nici zăpadă. Şi nici luminiţele de la brad, oricât de frumoase ar fi de urmărit.

Nu înseamnă nici un timp al căutării, al regăsirii şi al dăruirii. De ce să ne fie indicată o anumită dată pentru a lăsa la o parte rutina şi problemele zilnice pentru a ne regăsi? De ce în luna decembrie trebuie să dăruim? În celelalte luni ce facem? A, muncim.
 

Tot în decembrie asaltăm magazinele şi încărcăm frigiderele până la refuz. Apoi vine Revelionul, cu 365 de zile noi, pe care dorim să le pictăm cu dorinţe împlinite. Ne axăm pe noi şi pe cei dragi nouă. Uităm să întoarcem privirea spre stânga, dreapta. Uităm să privim în depărtare. Să privim înăuntru. Uităm să semănăm împreună şi să culegem împreună. Uităm să dăruim şi, timp de 11 luni, uităm şi de Moş Crăciun.
 

„Motivul pentru care lucrurile par să aibă sfârşit este că acesta-i singurul mod în care oamenii ştiu să le privească”. Cuvintele lui J.D. Salinger. Poate că o să vină, la un moment dat, un Crăciun în care Moş Crăciun nu o să mai fie vedeta, nu o să mai fie un star. Un Crăciun în care faptele bune să fie completate de cele din cursul anului, în care lumina din sufletul fiecăruia să strălucească mai tare.

Stai liniştită, bunico, iau Crăciunul cu mine în 2015.
 

Stai liniştit, Moş Crăciun, nu o să dispară ciocolata cu tine nici anul viitor.