Interviu cu actorul Mihai Gruia Sandu Revenire pe scenă la Constanța, cu spectacolul „Arlechino, unde ești?”. „Vreau să văd ce se întâmplă acolo!” (FOTO+VIDEO)

 

• Actorul, regizorul și profesorul universitar Mihai Gruia Sandu se află în această perioadă la Constanța, unde se pregătește pentru revenirea pe scenă în spectacolul-premieră „Arlechino, unde ești?”
• Publicul îl poate vedea pe cel care a rămas celebru pentru interpretarea personajului Arlechino în emisunea pentru copii difuzată de TVR în anii `90, joi, 16 octombrie, de la ora 20:00, la Restaurant Harlequin Mamaia by the Lake

 
Actorul, regizorul și profesorul universitar Mihai Gruia Sandu se află în această perioadă la Constanța, unde se pregătește pentru revenirea pe scenă în spectacolul-premieră „Arlechino, unde ești?”.
 
Publicul îl poate vedea pe cel care a rămas celebru pentru interpretarea personajului Arlechino în emisunea pentru copii difuzată de TVR în anii `90, joi, 16 octombrie, de la ora 20:00, la Restaurant Harlequin Mamaia by the Lake.
 
Astăzi, 14 octombrie a.c., maestrul Mihai Gruia Sandu a fost prezent la Universitatea „Ovidius” Constanța, unde s-a aflat în dialog cu studenții de la Facultatea de Arte, împărtășindu-le lecții importante ale carierei de actor.
 
Cu această ocazie, cotidianul ZIUA de Constanța a realizat alături de artist un interviu despre spectacolul de joi seară, despre rolul lui Arlechino din emisiunea pentru copii și cariera sa pe toate palierele. 


 
„Eu trăiesc pentru bucuria de a trăi”
 
1. Bună ziua, maestre! Ne mai despart doar două zile până la spectacolul „Arlechino, unde ești?”, care va semnifica și revenirea dumneavoastră pe scenă. Vreau să vă întreb în primul rând dacă mai are și altă semnificație pentru dumneavoastră, în afară de o reîntoarcere pe scenă, spectacolul de joi seară?

 
Eu nu mi-am făcut niciun program, eu trăiesc în prezent, vreau să văd ce se întâmplă acolo, nu știu exact ce fel de public o să fie, nu știu care sunt preferințele publicului, așa că va trebui să mă adaptez în funcție de ce se întâmplă acolo. Nu am dat o semnificație neapărat, pentru că nu am ceea ce se numește cultul personalității. Nu consider că eu sunt atât de important. Eu trăiesc pentru bucuria de a trăi.
 
2. Am văzut că acest spectacol se va juca și la Ploiești spre sfârșitul lunii noiembrie. Spuneți-ne mai multe despre el! Are reprezentație și în alte orașe în perioada următoare?
 
E posibil să fie în mai multe locuri. Nu știu nimic despre chestia asta. Nu mă ocup de organizare. Chiar nu știu nimic de partea asta organizatorică. Sunt total rupt de chestia asta. Eu văd doar de ceea ce numim relația directă cu oamenii. Și bucuria pe care dacă o pot da, să o dau. La întrebarea „Alechino, unde ești?”, răspunsul este aici, acum.
 
A jucat prima oară la Constanța pe scena Casei de Cultură
 

3. Este prima oară când sunteți pe scenă la Constanța?
 
Nu, am mai jucat. Cred că prima oară a fost prin 1985 sau 1986, când am jucat pe scena Casei de Cultură, în ultima zi a stagiunii, în două reprezentații, cu o piesă scrisă chiar de mine. A fost un spectacol al Studioului Casandra al IATC-ului de pe vremea aceea. Se numea „Dragostea pusă la încercare”. Cred că a fost pentru prima dată când un spectacol al Casandrei a fost înregistrat pe video.
 
Asocierea cu personajul Arlechino
 
4. Deși aveți o carieră îndelungată în spate și aveți un repertoriu bogat de roluri, lumea sau mulți vă asociază cu personajul Arlechino. De ce credeți că se întâmplă asta?
 
Se întâmplă pentru că o sală de teatru are, în principiu, între o 100, 200 și maximum 500 de locuri. În momentul în care apari pe televizor și se uită nouă milioane de oameni la tine, sigur că impactul este altfel. Chiar dacă la teatru, într-un spectacol, pe scenă depui mai mult efort, elaborezi mult mai mult și este cumva în raport direct, impactul pe care îl are televiziunea este uriaș față de ce se întâmplă între 300 de oameni sau 380 cât avea sala Bulandrei la vremea aceea și 8-9 milioane de spectatori. E o diferență uriașă.
 
„Lucram aproape fără bani”
 
5. Era cumva și o inovație pentru că era o emisiune dedicată copiilor, un segment neatins până atunci sau insuficient atins?
 
Da, dacă ne uităm ce emisiuni erau la TVR - singurul la vremea aceea până în `90, care oricum emitea două ore pe zi - și dintr-o dată a devenit și color și era libertatea aceea uriașă pe care o simțeam în `91, se schimbase toată lumea. E greu de explicat celor care n-au trăit momentele alea, ce s-a întâmplat atunci. Era o explozie. Lucram aproape fără bani, cu bani puțini, cu un entuziasm uriaș și făceam. Și voiam să se schimbe ceva, ceea ce s-a și schimbat, dar momentul ăla de schimbare a fost extraordinar și a marcat pe foarte multă lume. Chiar și pe mine m-a marcat.
 
6. Putem spune că ați marcat atunci o generație?
 
Foarte multă lume îmi spunea chestia asta. Deci oamenii care au acum în jur de 40 de ani spun că au crescut cu chestia asta. Ceea ce era important, mai ales dacă luăm, repet, luăm în considerare ce era înainte, adică cu ce comparăm. Uitându-mă la câteva din producțiile de atunci, îmi dau seama că încă stau în picioare, ceea ce este absolut incredibil pentru ce mijloace aveam atunci.
 
7. Ce a reprezentat acel rol și experiența per ansamblu de la televiziunea română pentru cariera dumneavoastră?
 
Pentru mine a fost oricum surprinzător pentru că impactul a fost mult mai mare decât mi-aș fi imaginat eu vreodată. Răspunderea a devenit uriașă având în vedere câtă lume s-a raportat la chestia asta.
 
Despre meseria de regizor. „Pentru ei am făcut regie, nu pentru mine”
 
Nu am veleități de regizor. Eu m-am apucat să fac regie pur și simplu pentru a pune în valoare talentele tinerilor actori. Eu pentru ei am făcut regie, nu pentru mine. Nu mi se pare că ce fac eu este ceva inovator, că am inventat eu regia sau ceva de soiul ăsta. Eu fac niște spectacole în care oamenii pe care îi iubesc, din care unii mi-au fost studenți, și știu ce pot și știu că sunt exploatați uneori la nici zece la sută din ce pot face, oamenii ăștia trebuie puși în valoare. Trebuie să îi împingem cumva să vadă publicul ce sunt ei în stare să facă, ce talente au, ce disponibilități. Și este mare păcat că avem niște actori, mai ales tineri, excepționali, care sunt cumva dati deoparte și care nu sunt exploatați cum trebuie.
 
8. La Teatrul Bulandra ați fost timp de 16 ani și ați lucrat cu mulți regizori. Cu ce ați rămas din învățămintele lor ca să transmiteți mai departe?
 
Și de la regizori și de la actorii care mi-au fost colegi am învățat o grămadă de chestii pentru că sunt ca un burete în materie de experiență; adică iau tot de peste tot. Am învățat foarte mult jucând cu ei, uitându-mă la ei, fiind în zona aceea.
 
Cum a ajuns la Teatrul Bulandra?
 
A fost un concurs foarte interesant, pentru că am intrat din prima. L-am luat singurul pe trei locuri, din vreo 60 de oameni. Din cei 60, cred că vreo 20 erau actori mari.
 
De pe scenă, la catedră. Un mister neelucidat
 
9. Cum ați ajuns la catedră?
 
Nici eu nu știu. Nici acum nu știu. Uite că nu știu dacă am întrebat-o vreodată, că s-a și dus între cei drepți, pe doamna Sanda Manu. Mi-a dat telefon și a spus: „fă-mi o vizită!” I-am făcut o vizită, am băut o cafea și a spus: „De la începutul anului, din semestrul unu, vreau să fii asistentul meu!” Eu n-am fost studentul ei, nu știu din ce cauză m-a preferat pe mine.
 
Un profesor așa cum ar fi dorit să aibă
 
10. Cum a fost să fiți într-o anumită măsură responsabil pentru modelarea viitoarelor generații de actori?
 
Aici este o problemă destul de mare. Eu mi-am făcut treaba exact așa cum mi-am dorit, adică am vrut întotdeauna să fiu pentru ei profesorul pe care mi l-aș fi dorit eu când eram student din toate punctele de vedere și ca înțelegere și ca introspecție și ca tip de lucru și așa mai departe. Problema este exact cum am spus: generozitatea nu este preponderentă a celui care dă ci a celui care știe să primească și sunt oameni care au știut să primească și au luat lucrul și l-au dus mai departe, sunt oameni care indiferent din ce motiv nu s-au apropiat de chestia asta. Au făcut ceea ce trebuia făcut uneori fără tragere de inimă, uneori cu tragere de inimă dar cine a vrut să înțeleagă care este esența și cum se poate duce departe a înțeles și s-a dus departe. Adică nu pot să spun că am avut eu o responsabilitate pentru tipul lor și cariera lor. Adică eu am făcut tot ceea ce trebuia făcut ca ei să-și ia de la mine ce aveau nevoie și să se ducă mai departe. Cam despre asta e vorba.
 
11. Ați luat sfaturi pe care le-ați primit de la mentorii dumneavoastră din studenție ca să le oferiți mai departe?
 
Da, bineînțeles! Deci tot ce am luat de acolo am dat mai departe. Clar! Nu e că am ținut eu ceva secret pentru mine. Ba chiar dimpotrivă, am mai inventat și lucruri în plus.
 
„Pepe, fii atent! Acum răzbună-te pentru ce ți-am făcut în studenție!”
 
12. Ce simte un profesor când vede un student de-al lui că reușește pe plan profesional?
 
Am să-ți dau un singur exemplu. În serialul „Umbre”, la un moment dat, jucam un delicvent și Șerban Pavlu, Pepe, cum îi spuneam noi, juca un alt delicvent și trebuia, la un moment dat, să mă tortureze. Și am spus: „Pepe, fii atent! Acum răzbună-te pentru ce ți-am făcut în studenție!” Deci nu pot să spun decât că m-am bucurat foarte tare de tot ce a însemnat.
 
13. Care este percepția dumneavoastră asupra tânărului actor al anului 2025?
 
Facem generalizări și știi că generalizările cum am spus sunt lucruri greșite pentru că oamenii trebuie evaluați individual, nu în funcție de vârstă, nu în funcție de rasă, nu în funcție de convingere religioasă, ci pur și simplu evaluarea este în funcție de ceea ce fac ei. Nu pot să dau o evaluare care să fie valabilă pentru toată lumea. Sunt unii minunați, unii care lucrează extraordinar. Există o trupă a Teatrului Excelsior care mi se pare extraordinară, o parte din ei chiar mi-au fost studenți, în care chiar m-am dus să joc pentru că i-am admirat cum joacă, deși nu sunt deloc de vârsta mea.
 
Așteaptă cu brațele deschise ceea ce va veni
 
14. Ce urmează pentru Mihai Gruia Sandu după „Arlechino, unde ești?” Ce urmează în perioada următoare?
 
Drept să spun, nu știu, dar ceva tot pot să spun în direcția asta. Sunt anumite lucruri care vin. Vin pentru că este momentul lor. Și sunt deschis la ele și le aștept și le mulțumesc când vin. Încerc să le duc cât de bine pot eu. Și le aștept și sunt deschis. Uite, pac, coboară ceva. Deci nu știu exact ce urmează, dar sunt deschis la ce urmează.
 
Cine este Mihai Gruia Sandu
 
Este un actor, regizor și profesor universitar, doctor în „Artele spectacolului” cu o carieră importantă în teatru, film și televiziune.

Pentru publicul larg, Mihai Gruia Sandu a rămas de neuitat ca protagonist al emisiunii Arlechino, (TVR 1991-1996) cu roluri precum „Dănilă Prepeleac”, „Yeti – Omul Zăpezilor”, „Alibaba și cei câțiva hoți”, „Robin Hood Junior”, „Făt Frumos cu moț în frunte” sau seria „Mașina timpului”.

A scris și a regizat spectacole pentru copii la teatru Ion Creangă, teatru Țăndărică, Circul Globus și multe alte teatre din țară.
Este recunoscut ca principalul promotor al genului ‘Commediei del Arte’ în România, predând această disciplină la UNATC(din 1988) și inspirând generații întregi de actori.

A realizat peste 1000 de texte audio (reclame, filme, documentare) fiind una din cele mai cunoscute voci din România, de exemplu Vocea de la Teleenciclopedia.
 
Educația

Mihai Gruia Sandu este absolvent al secției ‘Arta Actorului’ și doctorand in Artele Spectacolului ( IATC-UNATC)

Iubirea de teatru l-a purtat prin numeroase cercuri teatrale, printre care și cel al Teatrului Studențesc “Podul” sub îndrumarea lui Cătălin Naum.

Ca actor profesionist, a început la Teatrul Tăndărică unde după cum singur spune, a învatat să tragă sforile (la propriu)

Între 1985-2001 a făcut parte din prestigiosul colectiv al Teatrului Bulandra jucând în spectacole regizate de Liviu Ciulei, Alexandru Tocilescu, Cătălina Buzoianu, Alexandru Darie, Valeriu Moisescu, Florian Pittiș, Mihai Mălaimare și alții.
A colaborat cu Teatrul Franco Român, o inițiativă a UNITER, al cărui membru fondator este, cu Teatrul Mic, cu Teatrul Metropolis și Avangardia, jucând și pe scene internaționale în limbile română, spaniolă, italiană dar mai ales in franceză, în spațiul francofon (Franța, Elveția Canada)

În 1996, a scris, regizat si interpretat spectacolul “Les amis de Yorick”, la Teatrul Odeon din Paris, LE BOUFFON SHAKESPEARIEN.

A jucat în peste 50 de producții cinematografice, lung metraje și seriale, fiind o figură cunoscută apreciată si iubită, atât de public cât și de colegi și studenți.
 
Citește și:
La mulți ani, Mihai Gruia Sandu! Actorul vine săptămâna viitoare la Constanța pentru spectacolul „Arlechino, unde ești?”