Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
05:10 18 01 2020 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

#DobrogeaDigitală Ion Ionescu de la Brad şi perspectiva sa asupra Dobrogei

ro

16 Dec, 2019 00:00 1753 Marime text

Astăzi se împlinesc 128 de ani de la moartea patriotului român Ion Ionescu de la Brad.
Născut pe 24 iunie 1818, băiat de preot din ţinutul Romanului, se află printre personalităţile secolului al XIX-lea care au militat cu energie şi devotament patriotic pentru propăşirea românilor.





Revoluţionar paşoptist, membru de onoare al Academiei Române, Ion Ionescu de la Brad s-a remarcat ca agronom (a fost primul profesor de ştiinţe agricole din ţară la Academia Mihăileană din Iaşi), statistician, savant şi scriitor.


În timpul Revoluţiei de la 1848, din iniţiativa lui Nicolae Bălcescu, guvernul revoluţionar l-a chemat în Bucureşti pe Ion Ionescu de la Brad, unde, în calitate de vicepreşedinte, a condus Comisia proprietăţii, creată în scopul de a găsi soluţii problemei agrare şi a întocmi un proiect de lege pentru înfăptuirea articolului 13 din Proclamaţia de la Islaz.


Ion Ionescu de la Brad a desfăşurat o neobosită activitate în tot timpul cât s-au desfăşurat lucrările comisiei, combătând cu tărie atitudinea reacţionară a proprietarilor şi sprijinind, prin intervenţiile sale, cererile îndreptăţite pe care la formulau ţăranii.


Exilul în Turcia, impus de înăbuşirea revoluţiei, s-a prelungit opt ani şi patru luni, timp pe care Ion Ionescu de la Brad l-a consacrat preocupărilor ştiinţifice, îndeplinind şi unele funcţii ca: expert şi consilier imperial, director al Școlii de agricultură de la San-Stefano, administrator al domeniilor din Tesalia ale marelui vizir, unde a înfiinţat o şcoală profesională de agricultură şi trei ferme model mici pentru ţăranii greci etc.


Întreprinzând călătorii de studiu prin ţinuturile aflate sub stăpânirea Imperiului otoman, a cercetat şi interpretat realităţile şi fenomenele naturale şi sociale, tipărind în limba franceză cinci monografii şi un raport. Printre lucrările publicate se află şi „Excursiune agricolă în Dobrogea“, studiu de atentă analiză a condiţiilor agricole şi sociale, precum şi de vibrantă atitudine românească.


Fragmente din lucrarea în care autorul şi-a consemnat observaţiile şi ideile referitoare la provincie au fost publicate de I.N. Roman în Analele Dobrogei, textul oferindu-ne bogate descrieri ale plaiurilor dobrogene, ale satelor din anii 1850. 

„Nu este ţară pe lume care, într’ aşa îngustă întindere de pământ, să cuprindă mai multe monumente artistice, ca Dobrogea… Din distanţă în distanţă, foarte aproape una
de alta, pe movile şi pe dealuri, se văd ruinele cetăţuilor romane, atât pe ţărmurile Mării, cât şi pe malul Dunărei. Asemenea, în mijlocul ţării, se văd, din zare în zare, deosebi de ruinele de cetăţi, atât de multe movile naturale şi artificiale, încât, de le-am privi ca morminte de oşti, - din care multe şi sunt, - am putea zice că Romanul în Dobrogea calcă pretutindeni pe ruinile măririi strămoşilor săi.



 

DESCARCĂ GRATUIT REVISTA ÎN FORMAT PDF!


 

Pentru un arheolog român, Dobrogea antică este o mină nouă şi înavuţită. Cetăţuile române, dărâmate de toate gintele ce au călcat pe pământul Dobrogei, sunt semne învederate de temeiurile ce aveau Romanii de a vedea năvălind pe acolea asupra lor, ca prin o poartă firească, toate neamurile barbare din Europa şi Asia. Căile de la mare la Dunăre sunt făcute de Romani, strămoşii Românilor. Aşa, între altele, este un drum aşternut cu piatră, care merge paralel cu şanţul, căruia Turcii, împreună cu celelalte popoare, îi zic şanţul lui Traian; alt drum merge dela Silistra la Balcic…

Coloanele de marmură şi de granit, capitelurile de stilul cel mai curat, ornamentele iscusite ce zac în ruine sunt o dovadă încredinţătoare că Românii au ocupat locurile acestea pe când artele la dânşii ajunseseră la cel mai înalt grad de înflorire. La Kiustenge, vezi idoli scobiţi cu o iscusinţă, pot zice, neimitată încă.


Tot acolo, în zid, am găsit o piatră cu două capete de bou, înconjurate cu ghirlandă şi despărţite cu stele, piatră ce seamănă cu ornamentele casei municipale din Turin; un aghezmatar mare, de marmoră, sculptat întocmai ca benisteriul din Pissa: zidul de la Mangalia, care formează portul ruinat, seamană cu cel de la Civita Vecchia: templul Dianei dela Amcerea, desgropat de călugării români, cari şi-au făcut acolea o mânăstire; templul dela Nicoliţel, cetate zisă a lui Traian, prefăcut în biserică; stavilă de piatră pe drumul Silistrei şi o mulţime de alte asemenea lucruri ramase din vechea strălucire a Dobrogei, sunt o dovadă de înrâurirea popoarelor apusene asupra acestei ţări, pe marginile între Europa şi Asia“.



Bun cunoscător al problemelor rurale, Ion Ionescu de la Brad a fost consultat de Alexandru Ioan Cuza la alcătuirea legii pentru reforma agrară. El a fost numit inspector general al agriculturii pentru toată ţara (1864-1869), funcţie în care a îndrumat aplicarea reformei agrare.


Ca deputat al ţăranilor, Ion Ionescu de la Brad a militat cu energie pentru cauza celor mulţi şi nevoiaşi. Cu competenţa şi autoritatea sa recunoscută, el a reprezentat ţara la congrese internaţionale, expoziţii în străinătate etc.
Ca recompensă pentru creaţia lui ştiinţifică, a fost ales membru corespondent şi apoi membru de onoare al Academiei Române, precum şi membru al Societăţii de statistică din Londra.


S-a stins din viaţă pe 16 decembrie 1891, la Brad. În semn de recunoaştere a contribuţiei sale la patrimoniul cultural naţional, o stradă din municipiul Constanţa poartă numele lui Ion Ionescu de la Brad.


Sursa foto: Ilustraţie din Istoria Dobrogei”, de Adrian Rădulescu şi Ion Bitoleanu (volum aflat în Biblioteca Digitală ZIUA de Constanţa)



Citeşte şi:

#citeşteDobrogea „Românul în Dobrogea calcă pretutindeni pe ruinile măririi strămoşilor săi“. Lucrări din Biblioteca Virtuală ZIUA de Constanţa

#citeşteDobrogea Pe vremea când Constanţa număra 80 de case. Lucrări din Biblioteca virtuală ZIUA de Constanţa

Comentarii








Cele mai recente postari