#DobrogeaDigitală Grânele cultivate în Dobrogea anului 1879 - „Nu există isul maşinelor agricole“

 

 
 
În luna februarie a anului 1879 apare una dintre cele mai vechi mărturii asupra stării Dobrogei, scrisă de baronul Willem D. Hogguer, un nobil francez, care a călătorit aici, chemat de „afaceri de serviciu”.
 
Scrisă într-un număr restrâns de pagini, mai exact 57, lucrarea se prezintă sub forma unui „jurnal de călătorie“, cu informații adunate sub titlul „Informațiuni asupra Dobrogei”. Însemnările baronului proiectează o imagine asupra provinciei unde francezul a fost nevoit să zăbovească, din pricina unei ierni neobişnuit de aspre și care a dus la întreruperea tuturor căilor de comunicaţie, după cum se arată în prefața cărții.
 
Importanța lucrării decurge, printre altele, din faptul că impresiile baronul d’Hogguer despre provincia pontică fac parte din izvoarele care alcătuiesc o opinie contrară altor autori – opinie culeasă, ce-i drept, din relatările altor călători contemporani cu baronul d’Hogguer - care afirmaseră că ţinutul ar fi peste măsură de insalubru. Este adevărat - afirmă baronul - că unele zone sunt afectate de friguri, favorizate de existenţa bălţilor şi a necunoaşterii de către locuitori a celor mai elementare reguli de igienă.
 
Willem D. Hogguer a vizitat Chiustenge (Constanța), Tulcea, Măcinul, Sulina, Medgidia (cu poziția sa importantă, sub raport comercial, agricol și strategic), districtul Babadag, „partea cea mai bogată, mai sănătoasă și mai interesantă din toată Dobrogea”. Și-a notat detalii despre păduri, saline, cariere, culturile de cereale, comerțul cu grâne, „lânuri” sau pește. Și-a îngăduit chiar să adauge sfaturi și sugestii despre îmbunătățirile care s-ar putea aduce economiei acestei provincii, sesizând potențialul său insuficient exploatat. Lucrarea este completată cu anexe prezentând tabele cu structura populației, prețuri practicate pe piața Tulcei sau produsele exportate din Chiustenge.
 
Seria de articole pe care le vom prezenta în edițiile următoare are rolul de a expune încă o opinie despre Dobrogea anului 1879. În câteva ediții precedente (vezi Citește și) au fost prezentate și alte impresii, astfel că lectorul își poate forma, în urma parcurgerii acestor opinii contrare în unele privințe, o imagine de ansamblu a Dobrogei din acele vremuri.
 
Prima parte a lucrării este dedicată „Considerațiunilor Generale“, în cadrul căreia sunt prezentate: stărea sanitară a Dobrogei, pădurile, bălțile, salinele Dobrogei. În ceea ce privește „Starea Sanitară a Dobrogei“, autorul prezintă în linii mari constatările sale, arătând locurile din teritoriu care păreau a fi mai mult decât insalubre, dar precizând că generalizarea creată de contemporanii săi în această privință ar fi exagerată căci „după opinia mai multor medici locuind de mai mulți ani în Dobrogea, resultă ca reputația de insalubritate ce o are este foarte exagerată“. Acestă secțiune am redat-o integral în edițiile trecute.
 
Tot în primul capitol al lucrării mai sunt regăsite informații privind pădurile, bălțile, salinele, carierele Dobrogei. Astfel că, cu ajutorul datelor colectate și prezentate de baronul d’Hogguer, dar și cu alte opinii prezentate (vezi Citește și), ne putem crea o imagine a Dobrogei, cu referire la domeniile antemenționate, de la sfârșitul secolului XIX. 
 
În cel de-al doilea capitol, intitulat „Cultura Generală“, autorul expune, în două rubrici distincte, „Grânele“ și „Lânurile“. Prima parte prezintă soiurile agricole cultivate pe pământul dobrogean. Trece în revistă date despre locurile fertile pentru cultivare, diferitele soiuri și cantitățile produse. Baronul spune că „nu există isul maşinelor agricole“, țăranii folosind mijloace primitive de cultivare. Amintește și de producția de vin, care este însă „de o calitate de tot proastă“.
 
Textul de mai jos, ușor modificat din punct de vedere semantic pentru o lecturare mai accesilă, reprezintă rândurile scrise de d’Hogguer despre „Grânele “ Dobrogei de la 1879:
 
„ Grânele ce se cultivă în Dobrogea sunt: grâul, orzul, secara, porumbul şi meiul.


 
Grâul, orzul și secara, precum şi seminţele oleioase, sunt singure care a dat şi dau în exportaţie cantități mai puține.
 
Cât pentru porumb, care este basa nutrimentului poporațiunei agricole, el este cultivat mai cu succes în districtul Tulcea, și cultura acestul product făcuse destule progrese în ani din urmă, spre a se aştepta ca peste puțin timp să poată figura într'un număr însemnat în exportație.
 
Grâul și secara se exportă pentra Constatinopole, pentru suleie Archipelulut şi chiar pentru Grecia şi alte tări.
 
Orzul mai ales se exportă pentru Englitera şi Olanda. Oresul. Ar fi de dorit ca cultura lui să ia o mai mare desvoltare, fiind că-I priesce foarte bine în unele din părtile acester țări.
 
Rapița (ravison) vine în stare sălbatică și de acea prețul este forte scăzut. Cu toate evenimentele ce au trecut peste Dobrogea, recolta din anul 1877 a fost cu 20 % superioară celer dinainte.
 
Este cu totul imposibil în împrejurările chiar normale a se aprecia cu cea mai mică esactitudine întinderea pogonelor pământurilor afectate la cultura fiecărui fel de grane. Ori ce supositie s'ar încerca, n'ar produce de cat erori considerabile.
 
Sunt sigur că nici un locnitor din țară n'ar fi in stare să poată areta hotărât cantitatea pământului cultivat, nici chiar aproximativ, în satul său propriu.
 
Numai dupe seceră, când dijmele sunt adjudecate şi adunate, ar fi cu putința să și facă cineva vreo idee îndestul de esacta de cantitatea grânelor obținute, şi prin urmare, a întinderii pământurilor consacrate culturei si chiar atunci s'ar comite erori grave.
 
Mai toti obstea musulmanilor a fost constrânsă de autorutățile turcești a părăsi Dobrogea în timpul  războiului, luându-și cu dânși vitele şi adesea şi vitele vecinilor lor; Cireasienit, Lazil, Tatarit Nogais şi Cabaili au prădat de două ori acestă țară.  Anteia oară  în mai 1877, a doua oară în iunie: luând cu dânşii o catăţime considerabile de vite.
 
În câteva sate creștine, nu mai rămăsese  nicio singură vită de tras; şi acesta era cu atâta mai mahnite că în țară aceasta nu există de fel isul maşinelor agricole, şi tăranii, înăpoiati în cultură, nu cunosc nici isul ruloulat, nici chiar isul mlăciulul, oi se servesc cu cai la treeriș.
 
Arta de a face copite si snopi le este de tot necanoscută. Trei din patru parți a splendidei recolte de la 1877 putredit stând neadunate. Viile sunt și ele cultivate, dar în cantități mici, mai ales în împrejurările de la Isaccea şi de la Macin. Vinul ce'l produce e de o calitate de tot proastă și se consumă în țară, afară de o mică cantitate ce se exporteză de a lungul Dunărei.
 
 
Va urma.
 
Descarcă gratuit lucrarea „Informațiuni asupra Dobrogei“ de Willem D. Hogguer din Biblioteca Virtuală ZIUA de Constanța
 
Sursă foto cu rol ilustrativ: ZIUA de Constanța
 
Citește și:
 
#DobrogeaDigitală: „Pescuirile“ din Dobrogea anului 1879 - „Lacul Razim este cel mai important din acestea“
#DobrogeaDigitală: O călătorie în timp - orașul Constanța în urmă cu 130 de ani (I). Necesitatea unei reconstituiri istorice
#citeşteDobrogea: O călătorie în timp. Orașul Constanța în urmă cu 130 de ani (II). Statuia, Delavrancea, plajele și primarii
#citeșteDobrogea: O călătorie în timp. Orașul Constanța în urmă cu 130 de ani (III). Sala de Cură, edificii și străzi
Cum arăta Constanţa în perioada 1880-1895?: Populaţia, vechile străzi şi clădirile publice (I) (galerie foto)
#citeșteDobrogea: Populația Dobrogei și veniturile obținute în 1879
#citeşteDobrogea TOMI - CONSTANŢA monografie (1931). Capitolul III. Stăpânirea turcească. Kustendje: Starea economică a Constanţei în ajunul războiului din 1877
#citeșteDobrogea: Dobrogea după 1877, văzută prin ochii contemporanilor