Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
Ziua Constanta
03:23 25 04 2024 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

#DobrogeaDigitală Ioan Popișteanu în istoria Universității „Ovidius” și în memoria rectorilor

ro

19 Nov, 2020 00:00 3746 Marime text

Pentru a întregi anvergura de ctitor a omului de cultură omagiat de cotidianul ZIUA de Constanța în acest an de Ziua Dobrogei, am apelat la filele de istorie cuprinse în monografia jubileului Universității „Ovidius” din Constanța, apărută în anul 2011 și având ca autori pe Constanța Călinescu și Ioan Popișteanu.


Prin Ordinul Ministrului Educației și Învățământului nr. 654/1961 lua ființă la Constanța Institutul Pedagogic de trei ani, cu Facultatea de filologie cu secția Limba și literatura română, Facultatea de matematică cu secția de Matematică, Facultatea de fizică și chimie cu secția de fizică-chimie și cunoștințe industriale teoretice și practice și Facultatea de științe naturale cu secția de Științe naturale și cunoștințe agricole teoretice și practice.
Trei ani mai târziu se înființează secția de istorie-geografie, în cadrul Facultății de filologie, facultate care dobândește în anul 1971 noi profiluri prin secția română-rusă și respectiv română-engleză, căpătând apoi statut universitar cu durata de studii de 4 ani în 1984, prin secția de română-rusă. În anul 1971 ia ființă Facultatea de educație fizică. Prin Decretul Consiliului de Stat nr. 147 din 5 iunie 1974, Institutul Pedagogic de 3 ani devine Institutul Pedagogic Constanța.
În anul 1977 prin decretul Consiliului de Stat nr. 209 din 12 ianuarie capătă denumirea de Institut de Învățământ Superior, cu o singură facultate – de învățământ tehnic și pedagogic, șapte ani mai târziu, în 1984, devenind Institut de subingineri.
În Cuvântul înainte al monografiei dedicate împlinirii a 50 de ani de la înființarea Institutului Pedagogic (realizată de Constanța Călinescu și Ioan Popișteanu), rectorul de atunci, prof. univ. dr. Victor Ciupină, reamintea conducerea provizorie numită ca urmare a ordinului/adresa din 30 martie 1990, emisă de ministerul Educației și Învățământului, condus de Mihai Șora: dr. Adrian Rădulescu – rector provizoriu, lector Gavril Rican, șef lucrări Gheorghe Mihăieși, conf. dr. Dumitru Arsenie, prof. univ. dr. Vasile Sîrbu, prof. univ. Marin Mincu, prof. univ. Adrian Bavaru, conf. Nicolae Moise, șef lucrări Lucian Băluț și prof. Ioan Popișteanu.

Înființată odată cu Institutul Pedagogic, la 15 octombrie 1961, biblioteca dispunea la început de 13.730 de volume, pentru ca la sfârșitul anului 1970 să ajungă la 59.712 volume. Un deceniu mai târziu, biblioteca, condusă de un consiliu științific avându-l ca președinte pe Ioan Popișteanu, ajunge să numere 187.724 de volume, din care 22.274 unități sunt publicații periodice și seriale.
Conducerea bibliotecii a fost încredințată, începând cu anul 1968, primului său director, prof. Ioan Popișteanu, cel care a pus bazele unei noi și moderne structuri bibliotecare, în concordanță cu normele bibliologiei și științei informării în vigoare.
Aceluiași Ioan Popișteanu i se datorează și fondarea, în anul 1990, a Efiturii „Ovidius University Press”, care avea ca principal obiect de activitate publicarea de manuale și cursuri universitare, tratate, exegeze, teze de doctorat, lucrări științifice, reviste, anale, culegeri de probleme.
Colectivul Editurii și tipografiei universitare coordonat de Ioan Popișteanu a fost format până în anul 2005 din 13 specialiști.
Aceeași editură a fost principalul organizator, ani la rând, al Salonului Internațional de Carte „Ovidius”, care depășea constant cifra de 100 edituri și instituții culturale participante.


Dr. Sorin Rugină: Prin dezvoltarea spectaculară a bibliotecii, profesorul Popișteanu a adus o aură de academism

„În anul 1990, fiind președintele Comisiei de sănătate și protecție socială a Consiliului Provizoriu de Uniune Națională (CPUN), iar prof. Gheorghe Dumitrașcu la Învățământ, am aflat de existența unui grup de inițiativă pentru înființarea unei universități la Constanța, format din profesorii care lucraseră până atunci la Institutul de subinginer. Nu știam la acel moment structura, dar prof. Vasile Sârbu a venit să vorbească și cu prefectul Adrian Rădulescu. Apoi am aflat că unul dintre motoarele, să zicem așa, ale formării Universității «Ovidius» a fost chiar prof. Ioan Popișteanu, care făcuse echipă cu Sburlan, parcă și Mihăieși, Bavaru și prof. Ciupină și bineînțeles Vasile Sârbu, care mi-a pus în vedere să susțin ca universitatea să pornească cu Facultatea de medicină.
S-a demarat acțiunea, s-au făcut hârtiile către Guvern, au început comisiile să vină și noi să facem drumurile la București. Printre astfel de vizite la universitatea veche, pentru că acolo demonstram noi că începem cu științele, cu biochimia, unde era profesorul Rășanu, chiar dacă nu impresionam cu aparatura veche, în schimb aveam o voință de nezdruncinat. Am reușit să construim, încetul cu încetul, o imagine credibilă pentru cei de la București, care, în final, au acceptat. Iar în multe dintre delegațiile care au premers acreditării, profesorul Popișteanu a fost prezent, chiar și la ultima întâlnire cu ministrul Șora, cel care a aprobat în cele din urmă înființarea. A fost un om extrem de deschis, extrem de practic și eficient. Nu venea cu soluții nerealizabile, pentru că dânsul cunoștea foarte bine potențialul corpului vechi.

Ulterior, l-am cunoscut ca om de cultură, în principal, dar și ca un foarte bun coleg, un om deschis și voluntar. El este cel care a pus bazele unei biblioteci solide, la Revoluție fiind recepționat un important fond de carte, cărți foarte importante, care se găsesc și acum și pe care dânsul le-a gestionat foarte bine. Deja aveam o fundație de la care plecam. Prin dezvoltarea spectaculară a bibliotecii și renovarea ei, profesorul Popișteanu a adus o aură de academism.

Apoi Editura «University Press», prin care ne-a ajutat pe toți ctitorii de școli medicale să ne publicăm tratatele.

Atunci simțeam realmente că formăm o echipă și că toată lumea trăgea la aceeași «căruță». A fost o emulație deosebită care mă face să susțin în continuare că adevărata revoluție la Constanța a fost cea din mediul universitar, concretizată cu înființarea Universității «Ovidius» din Constanța. Singurul lucru și cel mai important care s-a întâmplat aici. Am văzut atunci o unitate de vederi și de acțiune deosebite.


În tot acest context, mă simt onorat să-mi fi revenit misiunea de onoare de a da numele «Ioan Popișteanu» bibliotecii universitare, în urma discuțiilor și cu ginerele său, dr. Vlad Tica, dar la propunerea prof. Cristina Tamaș. Și cred că ne-am făcut o datorie de onoare cinstindu-i memoria cu această numire pentru că, repet, înființarea Universității nu era posibilă fără un efort de voință al unor oameni dedicați.
E bine că ZIUA de Constanța s-a gândit să-l readucă în atenție, pentru că nu trebuie uitată contribuția dânsului și la înființarea celei mai mari universități din Dobrogea”.



Rector Dan Iliescu: „Îl încadrez în categoria de personalități ale acestei universități

Ales anul acesta prin vot democratic rector al Universității „Ovidius” din Constanța pentru următorii patru ani, prof. univ. dr. Dan Iliescu povestea, pentru ZIUA de Constanța, că l-a cunoscut și ca angajat al Universității, dar viața i-a condus către legături mai strânse, cunoscându-se și pe plan personal și familial.
Deși la vremea la care l-am cunoscut eram în grad mai mic (universitarul Dan Iliescu este născut pe 12 iulie 1964 – n.r.), asistent universitar, văzându-i implicarea, eu îl încadrez în categoria de personalități ale acestei universități. Entități de genul unei universități trăiesc prin personalități, iar prof. Popișteanu se încadrează, fără rezerve, în categoria de personalități. Ce m-a frapat, însă, la domnia sa a fost modul prin care a reușit să rămână o personalitate, printr-o modalitate foarte simplă. Nu a fost ostentativ, nu și-a dorit să se impună, dar cred că marele secret a fost iubirea de cărți și iubirea de oameni. Mai mult decât atât, a făcut-o cu o modestie extremă, pentru anvergura pe care o avea. Au fost ani în care dacă întrebai în țară cine este rector la «Ovidius» sau decani nu se știa, dar dacă întrebai de profesorul Popișteanu îl recunoșteau o grămadă. Iar asta s-a întâmplat, repet, într-o zonă de extremă modestie. Salut inițiativa ZIUA de Constanța”.



Citește și:

#Dobrogea Digitală: Biblioteca Universitară „Ioan Popișteanu” și-a redefinit munca


 

Urmareste-ne pe Google News
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp

Comentarii








Cele mai recente postari