Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
18:56 25 01 2021 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

#citeșteDobrogea In memoriam Negip Hagi Fazîl, eroul tătar dobrogean

ro

25 Dec, 2020 00:00 2409 Marime text

Istoria nu uită și nici nu permite uitarea Eroilor Neamului, atâta vreme cât neamul trăiește.
S-au împlinit în aceste zile 72 de ani de la moartea eroului tătar Negip Hagi Fazîl.

Om de cultură, el și-a dăruit numele școlii din satul natal Azaplar/Tătaru, județul Constanța. În fața școlii se află și monumentul ridicat în memoria patrioților tătari din satul, capitală neoficială tătară din perioada interbelică.
În fața școlii, în spatele grădinii întinse, la dreapta sau la stânga buruienilor înalte, doarme un sat care și-a uitat istoria... acum i se scrie o altă istorie... pe care o va uita mâine ș.a.m.d.

Eroul odihnește în cimitirul tătar al satului, alături de părinții săi, Șeripe și Hagi Fazîl. A condus lupta începută de fratele mai mare, Mustegep, ulterior, în Turcia devenit Ülküsal (întemeıetorul patriei).

Militant pentru redobândirea patriei, pentru ajutorarea tătarilor crimeeni, pentru renașterea lor, poet, eseist, nuvelist, dramaturg, regizor, conferențiar, ziarist, folclorist, fiu de moșier și el însuși moșier ce vindea în 1947 grâu soldaților ruși din România ocupată, deoarece ei nu erau controlați de nimeni, a murit în câteva zile de anchetă având pe trup, la 42 de ani, urmele torturilor de neimaginat! Din octombrie 1948 păstrăm două mărturii: „nu credeam că oamenii au inventat atâtea torturi!” „pe toți ne băteau, dar pe tătarul acesta îl băteau încontinuu...!”

Tătarii arestați în aprilie 1952 au aflat la Aiud aceste mărturii ale românilor arestați și torturați în toamna anului 1948! Îngăduie-ne, Eroule, căci nu știm ce trebuie să facem!

Balada Eroului Tătar scrisă în 2003 în tătară și în română, se încheie cu aceste versuri:
 
“De frică nici nu mai plângeau,                                                                                                                                                                             
Copiii toţi orfani erau,                                                                                                                                                                                               
De frică nici nu mai plângeau !                                                                                                                                                                                
Şi timp de patruzeci de ani                                                                                                                                                                                             
Nu mai plângeam, nici nu uitam                                                                                                                                                                                    
Şi pentru voi poemele scriam ! 
              *    *    *
În zi vestită am scăpat,                                                                                                                                                                                                   
Baladă vouă v-am cântat,                                                                                                                                                                                              
Şi-o lume-ntreagă a aflat !                                                                                                                                                                                
Cincizeci şi cinci de ani azi sunt                                                                                                                                                                                      Eroul meu e viu şi sfânt,                                                                                                                                                                                          
Cu el istoria noastră cânt!”
 
 
Despre Güner Akmolla

Poetă, prozatoare, traducătoare, membră a Uniunii Scriitorilor din România, dar şi a Uniunii Scriitorilor Tătari Crimeeni, Güner Akmolla a fost profesor de limba română, iar o parte majoră din activitatea sa, literară şi nu numai, se plasează sub semnul interculturalităţii. Provenind dintr-o familie de tătari crimeeni care a dat 8 deţinuţi politici, s-a implicat masiv în recuperarea imaginii unor personalităţi marginalizate sau persecutate de regimul comunist.
A debutat poetic după '89, în limba tătară, în revista Karadeniz. Autoarea a fost distinsă, în 2015, cu premiul filialei Dobrogea a Uniunii Scriitorilor, pentru volumul ce cuprinde poemul eminescian Luceafărul, în trei alfabete şi limbi - română, tătară şi turcă. 

Citeşte şi:

#citeşteDobrogea: Scriitorii noștri, eroii noștri

109 ani de la nașterea eroului tătar Negip Hagi Fazîl Activitate comemorativă la sediul UDTTMR
 
Comentarii








Cele mai recente postari